Este oare păcat să omori un om dacă el prezintă pericol pentru tine sau pentru viața celor dragi? De exemplu am văzut în filme unii oameni sunt gata să omoare dacă vine vorba despre viața lor sau despre viața celor dragi lor însă ei nu sunt oameni răi nu fac fapte rele și mizerabile iar am mai văzut că pe unii oameni îi sperie și se miră cînd aud de așa lucru cum ar fi: să ucizi un om și am mai văzut în filme că polițiștii cînd cineva nu se predă și prezintă pericol pentru viața lor sau pentru viața altora au dreptul să împuște dar mie mi se pare că ei polițiștii chiar și în real au dreptul nu numai în filme

Se numește auto-apărare (dar e cam subțire linia intre lege și fărădelege)

Dumnezeu a pus în noi instinctul de apărare. Și trebuie să ne apărăm pe noi și familiile noastre. Dar trebuie să facem asta fără să încălcăm legea statului și nici legea lui Dumnezeu.
Dacă statul analizează cazul pe toate părțile și caută să vadă dacă exista și alte posibilități de scăpare din mâna nebunului și nu s-a făcut uz de ele, cu cât mai mult Dumnezeu cunoaște cu lux de amănunte cazul.

Cât despre polițiști și cei care poartă armă în mod legal, aceștia sunt obligați să someze, să tragă un foc în aer pe vertical, și numai dacă infractorul refuză să coopereze, atunci se poate trage în el, după gravitatea cazului în picioare, nu în organele vitale.

În genere, este de dorit ca nebunul să fie imobilizat; dar dacă nu îl poți imobiliza, cum îi poți lua viața? Dacă reușești să-l imobilizezi, o poți face, și-l predai autorităților în mod obligatoriu; dar nu trebuie să continui luându-i viața, pentru că aceasta ar fi crimă și ai primi o condamnare mai mare decât a lui.

Dacă te gândești la cazul din parcul din Craiova, după cum am înțeles acolo a fost o dispută mai înainte. Indivizii se cunoșteau și au intrat în altercații punând paie pe foc cu toții. În mod normal, când vezi pe un om că te atacă cu un cuțit, strigi după ajutor, și nu stai să te aperi cu mâinile goale când știi că nu ai niciun antrenament de care să te folosești ca să-l dezarmezi. (În plus, una este sala, alta este realitatea).
În parc erau oameni, poliție, și ar fi chemat ajutor. Dar nimeni nu a auzit niciun strigăt de ajutor; asta înseamnă că amândoi au vrut "să o dea parte în parte". Dumnezeu nu va interveni în astfel de cazuri. "Mândria merge înaintea pieririi", spune Dumnezeu.

În principiu, trebuiesc evitate astfel de cazuri, pentru că vom fi judecați de oameni și de Dumnezeu chiar și pentru scânteia pe care o puteam stinge și nu am stins-o.

Din punctul meu de vedere, nu, nu este un păcat. Este chiar indicat.

Crimă e crimă, indiferent de motivația ei. Una dintre cele 10 porunci spune clar: Să nu ucizi.

Dacă ai fi citit Biblia în vechiul testament se vorbește despre legimitatea omorului, dar numai în cazuri excepționale, prin care respectivul a luat viața cuiva drag, din familie și ai dreptul să îți faci dreptate: dinte pentru dinte, ochi pentru ochi!
Doar că prin cele 10 porunci, sfatul lui Isus Hristos de "a-ți iubi aproapele ca pe tine însuși", nu este creștinesc să faci așa ceva!
Dar, dacă ai conștiința încărcată de o răzbunare prin omor, mergi la un duhovnic, te spovedești și ți un Canon de pocăință dat de duhovnic!

În ce sens mai exact : din punct de vedere moral, ortodox sau Creștin?

Porunca rămâne poruncă. În Biblie scrie sa nu ucizi, pai nu ucizi. Dumnezeu poate sa te scape dintr o situație de genul, ca să nu fii nevoit sa te aperi singur și astfel sa iei viata unui om.
Dar ucenicii când au fost martirizati s au autoapărat în vreun fel? Adică ei au acceptat ceea ce urmau sa sufere și și au ațintit privirile către cer