Este mai bine să ai barbă ca bărbat, dar nu cred că e neaparat un pacat daca te barberesti.
Ti-au format stereotip (sau celalalt cuvant ca nu mai stiu cum se spune acum). Cei din copacul tau genealogic se descultau atunci cand intrau in casa pentru ca era foarte important a igena. Cred ca si maimutele se spala. Alegem sa traim in mizerie atunci cand in oras se instaleaza virusul. Atunci este intelept sa nu mai cauti asa mult luxul ci supravieruirea. Mai de folos este sa iti scapi sufletul decat sa te razi si iti pui camasa, coroana dar cand iesi afara sa gasesti oemni invidiosi si criminali. Asa mai bine faci si tu pe saracu sa nu te fure.
Asta era detaliul care te preocupa si nu te lasa in pace? Ce sa facem cu voi atunci cand trebuie sa va dam o treaba ceva mai complicata? Va descurcati?
Plus ca este intelept sa fii sarac si umil atunci cand banii, luxul, fortuna, etc., ajung inflate iar tu le depreciezi un pic ca sa ajunga la adevarata lor valoare. Deci ca miscare ideológica avem noie de archetipuri care ne arata ca se poate si fara idoli. Insa asta este doar o scoala si o invatatura specifica centrata pe traba asta. Ca mai sunt si alte scoli care te invata si moda sau arta de a avea o aparenta frumoasa si decenta. Clasicii erau atenti la fiecare linie a costumului nu ca astia noi. Deci ai o opinie a mortalilor o conjunctura verosimila nu inspiratia divina.
Barba reprezenta pentru bărbat, ce reprezenta pentru o femeie părul lung, onoare și respect.
Plus era vorba de o diferență între păturile sociale. De obicei, ca sclav, om sărac era imposibil să ai obiectele necesare pentru un bărbierit. Cel mult o foarfecă de animale, eventual cu ajutorul căreia ajustau barba.
Ulterior, era un semn distinctiv prin care altfel, monahii, clerul, vroiau să fie asemenea lui Isus Hristos.
RAY întreabă:
kaynmaincallme întreabă: