Este orientarea religioasă cea care ne formează caracterul?
Spre exemplu dacă ești satanist, ești mai rău sau dacă ești creștin ești mai bun?

Întrebarea asta a fost pusă de 2 ori şi au mai fost multe întrebări de genul...
În fine, nu este orientarea religioasă cea care ne face mai buni. Este modul în care noi înşine punem preţ pe valori morale şi culturale. Se poate să fi un ateu care să preţuiască orice lucru ce ţine de cultură, naţiune, valori conservatoare (de obicei găsite mai mult în cei religioşi), şi chiar religie (eu spre exemplu, deşi urăsc prostia care este susţinută de religii, admir în multe feluri cultura creată în jurul unei religii; mai puţin cea din jurul islamului, aia este religia unui pedofil). Lucrul ce ne face mai răi este că devenim îngâmfaţi în convingerile noastre, şi ajungem să vorbim din aceleaşi poziţii pe care le aveau creştinii. Devenim de-a dreptul fundamentalişti. Comuniştii, în toată stupizenia lor catastrofală când venea vorba de a conduce o ţară (adica erau de-a dreptul jalnici în a o face, iar cei ce zic că nu ar fi fost aşa, probabil au nevoie de securişti să le bată iar la uşă că au câripit ceva ce nu i-a plăcut Partidului, şi desigur, o scurtă excursie într-un gulag/pogrom), aveau un lucru bun aplicat. Libertatea de a îţi alege religia şi de a o practica în pace, atâta timp cât nu o practicai pe strada ca borfaşul. Ateii uită lucrul ăsta, lucru ce e de bun simţ. Dacă cineva crede în ceva, este absolut treaba lui/ei. Când ce cred ei este forţat asupra altora care nu vor să creada, atunci devine rău. Şi reversul medaliei este la fel de rău, adică forţarea ateismului asupra religioşilor (deşi eu aş forţa o bombă atomică în fundul tuturor musulmanilor; sunt sadic ). Şi ca o parabolă de final, mă înţeleg de cele mai multe ori mult mai bine cu un creştin decât cu un ateu. Creştinul, deşi mulţi de obicei e ignorant ştiinţific, are bun simţ.
Şi încă ceva, creştinismul, chit că e plin de tâmpenii, măcar încearcă să îţi zică să fi o persoană bună cu cei din jur şi să încerci pe cât posibil să ajuţi la nevoie. Măcar. În multe cazuri, ateii ce renunţă la creştinism sau altă confesiune ca şi religie, adoptă ceva ideologie politică (gen marxismul cultural, feminismul, multiculturalismul; ideologii care vor duce numai la ruina societăţii normale şi înlocuirea acesteia cu ceva oribil din cale afară - numai uită-te cum Suedia e plină de musulmani şi violuri, Franţa la fel, de Marea Britanie nu mai zic, SUA şi UE încep să arate tot mai mult cu ceva ce ar fi putut fi scris de George Orwell în cartea sa 1984 (citeşte-o ) ) şi devin pur şi simplu nişte proşti utili (cum îi chemă Karl Marx - cel de la care a pornit comunismul), folositori pentru cei de sus să îşi ducă la bun sfârşit planurile fără rezistenţă. Cu anii, de la ateu ce urăşte religia cu ardoare, m-am cuminţit şi am început să văd că religia îşi are folosul pentru destule persoane, dar ateismul, pentru cei mai mulţi, creaza hipioţi cretini ce se cred Einsteini care vor salva lumea.