Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Cum se intelege oare modul în care Dumnezeu I s-a arătat lui Avraam la stejarul Mamvri prin fizionomia distinct a TREI ÎNGERI (sugestie a Sfintei Treimi)?
Este oare un lucru pe care un anumit cult I l-a stabilit lui Dumnezeu a fi imposibil?
Referitor la Fiul lui Dumnezeu (IPOSTAS AL SFINTEI TREIMI), iată doar o mică parte din versetele care Il prezinta ca si CREATOR:
Coloseni 1, 16. Pentru că ÎNTRU El (Dumnezeu Fiul - Hristos) AU FOST FĂCUTE TOATE, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El.
Coloseni 1, 17. EL (Hristos) ESTE MAI ÎNAINTE DECÂT TOATE ŞI TOATE PRIN EL SUNT AŞEZATE.
,,Eu si Tatăl meu una suntem" a spus-o chiar Fiul lui Dumnezeu.
Si din context se pare ca toti au inteles ca s-a recunoscut a fi una cu Dumnezeu!
Ioan 1, 3: „Toate prin El (Dumnezeu Fiul - Hristos) s-au făcut; şi FĂRĂ
EL NIMIC NU S-A FĂCUT DIN CE S-A FĂCUT."
Ioan 1, 4: „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor."
Evrei 1, 1. După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci,
Evrei 1, 2. În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi PRIN CARE A FĂCUT ŞI VEACURILE;
Toate, dar absolut toate problemele şi neînţelegerile legate de unitatea Sf. Treimi (trei ipostasuri care au aceeaşi FIRE sau NATURĂ divină) vin doar din neînţelegerea Jertfei şi a ASUMĂRII "ROLULUI" pe care Fiul lui Dumnezeu l-a avut în lume!
Acest "ROL" asumat de bună voie SCHIMBĂ toate raportările Fiului către Tatăl, este asumarea unei "inferiorităţi" (care ţinea de firea umană asumată temporar ŞI NU DE CEA DIVINĂ! )
Dumnezeu Fiul este de aceeasi NATURA cu Tatăl, nicidecum inferior Tatălui.
În "ROLUL" ASUMAT DE BUNĂVOIE prin întrupare (în acelaşi timp rămânând şi Dumnezeu), El S-a jertfit şi S-a smerit, în faţa tuturor, a oamenilor, dar şi în raport cu Tatăl, pentru a duce până la capăt "rolul" asumării întregii umanităţi asupra Lui.
Tu esti "martor", deci cunosti acea teorie cu "forta activa". De ce accepti aceasta denumire gresita inventata daca nu se regaseste in Biblie? 
Imi pare rau, dar DE UNDE "forta activa"? Că doar nu vorbim aici nici de Mortal Kombat şi nici de Pokemon...
De ce au îndrăznit oare unii să inventeze termeni din aceştia prin care de fapt nu încearcă să descrie ceva ci să adauge teorii greşite alături de învăţăturile creştine, denaturându-le le acestea din urmă?
Termenul gen fantasy "forţa activă" (luat probabil din "Stapanul inelelor") nu doar că nu are nici o şansă să apară în Scriptură dar este un termen ce vine să desfiinţeze adevăruri sacre referitoare la Duhul Sfânt!
Răspunde
Fiul nu este o "creaţie"! Nimeni nu Îl poate confunda pe Dumnezeu Fiul cu creatura, PE CARE El a CREAT-O!
Iată pe Dumnezeu Fiul prezentat ca şi CREATOR:
Coloseni 1, 16. Pentru că ÎNTRU El (Dumnezeu Fiul - Hristos) AU FOST FĂCUTE TOATE, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El.
Coloseni 1, 17. EL (Hristos) ESTE MAI ÎNAINTE DECÂT TOATE ŞI TOATE PRIN EL SUNT AŞEZATE.
,, Eu si Tatăl meu una suntem" a spus-o chiar Fiul lui Dumnezeu.
Si din context se pare ca toti au inteles ca s-a recunoscut a fi una cu Dumnezeu!
Ioan 1, 3: „Toate prin El (Dumnezeu Fiul - Hristos) s-au făcut; şi FĂRĂ
EL NIMIC NU S-A FĂCUT DIN CE S-A FĂCUT."
Ioan 1, 4: „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor."
Evrei 1, 1. După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci,
Evrei 1, 2. În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi PRIN CARE A FĂCUT ŞI VEACURILE;
Miheia (Mica) 5, 1: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar OBÂRŞIA LUI ESTE DINTRU ÎNCEPUT, DIN ZILELE VEŞNICIEI."
Biblia ne da nenumarate referinte in care Dumnezeu face referire la Sine folosind pluralul (Geneza 1:1; 1:26; 3:22; 11:7; Isaia 6:8; 48:16; 61:1; Matei 3:16-17; Matei 28:19; 2 Corinteni 13:14) – nu singularul! In afara situatiei in care Biblia face o eroare de neiertat si se contrazice, explicatia poate fi una singura: Dumnezeul unic este format din doua sau mai multe persoane distincte. De ce spun asta? Pai, daca aveti notiuni de limba ebraica, substantivele au 3 forme (singular, dual si plural) si nu 2 ca limba romana. Numele lui Dumnezeu din Geneza 1:1, spre exemplu, este nu un dual, ci un plural ('ĕlôhı̂ym – אלהים).
In Isaia 48:16, Hristos face referire la Tatal (Domnul Dumnezeu) si la Duhul Sau. La fel in Isaia 61:1. La botezul Domnului Isus, cele trei Persoane sunt de asemenea descrise distinct (Matei 3:16-17). In Matei 28:19, Tatal, Fiul si Duhul Sfant sunt listate folosindu-se conjunctia kai (si) tocmai pentru a se evidentia persoanele disctincte. Mai sus eu am spus ca Isus a avut pretentia ca ESTE Dumnezeu (nu mi-ati cerut pasajul :) ), ar fi culmea sa imi spuneti ca Duhul Sfant nu este Dumnezeu.
Cei trei "membri" ai Trinităţii sunt prezentaţi distinct în diverse pasaje biblice, astfel: În Vechiul Testament, "DOMNUL" se este prezentat ca "Domn" (Geneza 19:24). "DOMNUL" are un "Fiu" (Psalmul 2:7, 12; Proverbe 30:2-4). Duhul Sfânt este reprezentat distinct faţă de "DOMNUL" (Numeri 27:18) şi faţă de "Dumnezeu" (Psalmul 51:10-12). Dumnezeu Fiul este prezentat distinct faţă de Dumnezeu Tatăl (Psalmul 45:6-7; Evrei 1:8-9). În Noul Testament, în Ioan 14:16-17, Iisus se adresează Tatălui despre trimiterea unui Ajutor (Mângâietor), şi anume Duhul Sfânt. Aceasta ne arată că Iisus nu S-a considerat pe Sine ca fiind Tatăl sau Duhul Sfânt. Luaţi de asemenea în considerare toate pasajele din Evanghelii în care Iisus se adresează Tatălui. Vorbea Iisus cu El Însuşi? Nu. El vorbea unei alte Persoane din Trinitate – şi anume Tatălui.
Fiecare membru al Trinităţii este Dumnezeu: Tatăl este Dumnezeu – a se vedea Ioan 6:27; Romani 1:7; 1 Petru 1:2. Fiul este Dumnezeu – a se vedea Ioan 1:1, 14; Romani 9:5; Coloseni 2:9; Evrei 1:8; 1 Ioan 5:20. Duhul Sfânt este Dumnezeu – a se vedea Faptele Apostolilor 5:3-4; 1 Corinteni 3:16 (Cel care locuieşte în cei credincioşi este Duhul Sfânt - Romani 8:9; Ioan 14:16-17; Faptele Apostolilor 2:1-4).
Subordonarea în cadrul Trinităţii: Scriptura arată că Duhul Sfânt se subordonează Tatălui şi Fiului, în timp ce Fiul se subordonează Tatălui. Aceasta arată existenţa unei relaţii interne şi nu neagă divinitatea nici uneia dintre Persoanele Trinităţii. Acesta este pur şi simplu un subiect pe care minţile noastre limitate nu îl pot înţelege, Dumnezeu fiind infinit. În ceea ce priveşte Fiul, vă rugăm să citiţi Luca 22:42; Ioan 5:36; Ioan 20:21; 1 Ioan 4:14. Referitor la Duhul Sfânt, citiţi Ioan 14:16; 14:26; 15:26; 16:7 şi în mod special Ioan 16:13-14.
Sarcinile fiecărui membu al Trinităţii: Tatăl este sursa sau cauza definitorie a: 1) universului (1 Corinteni 8:6; Apocalipsa 4:11); 2) revelaţiei divine (Apocalipsa 1:1); 3) mântuirii (Ioan 3:16-17); şi 4) lucrărilor lui Iisus pe pământ (Ioan 5:17; 14:10). Tatăl este Cel care INIŢIAZĂ toate aceste lucruri.
Fiul este "agentul" prin care Tatăl a împlinit următoarele lucrări: 1) crearea şi existenţa universului (1 Corinteni 8:6; Ioan 1:3; Coloseni 1:16-17); 2) revelaţia divină (Ioan 1:1; Matei 11:27; Ioan 16:12-15; Apocalipsa 1:1); şi 3) mântuirea (2 Corinteni 5:19; Matei 1:21; Ioan 4:42). Tatăl face toate aceste lucruri prin Fiul Său, care acţionează ca "agent" al Său.
Duhul Sfânt este modalitatea prin care Tatăl face următoarele lucrări: 1) crearea şi existenţa universului (Geneza 1:2; Iov 26:13; Psalmul 104:30); 2) revelaţia divină (Ioan 16:12-15; Efeseni 3:5; 2 Petru 1:21); 3) mântuirea (Ioan 3:6; Tit 3:5; 1 Petru 1:2); şi 4) lucrările lui Iisus (Isaia 61:1; Faptele Apostolilor 10:38). Astfel, Tatăl face toate aceste lucruri prin puterea Duhului Sfânt.
Mai multe aici: http://www.gotquestions.org/Romana/Biblia-Trinitatea.html
In Biblie la fel ca in viata sunt tot felul de treimi, de ex la un rahat aflat in mijlocul drumului treimea este formata din marime, culoare si miros, dar asta nici pe departe nu arata ca el este Dumnezeiesc. Asa ca intrebarea ta este irelevanta pentru ca lumea e plina de treimi.
Treimea Biblica se refera la Isus, care ca parte a unei treimi a devenit propriul sau tata fecundand-o pe viitoarea sa mama, si ce sa vezi din aceasta fecundare diabolica, s-a nascut exact acelasi Isus care a participat la fecundarea Mariei.
Stiu ca rationamentul este greu de inteles pentru cineva cu mintea indoctrinata de minciunile religioase, dar trebuie sa stiii ca personajul Diavolul apare doar in Noul Testament, adica EXACT cu nasterea lui Isus din el insusi, iar felul diabolic in care s-a nascut Isus, confirma total acest lucru.
Este prezentă la Facerea Lumii (Fac 1, 26), la ștejarul Manvri ( Fac18, 1-3), Botezul Domnului, Schimbarea la Față. Preferatele mele sunt: (Ioan 14, 11) și (Ioan 15, 26).
Sfanta Treime e compusa din 3 oameni? Fac18, 1-3
Duhul Sfânt s-a arătat în chip de Porumbel și de Limbi de Foc iar tu te miri că Dumnezeu S-a arătat în chip de 3 oameni? Nu înțeleg care-i problema aici.
Adica Tatal, Fiul si Duhul Sfant s-au transformat in 3 oameni? Si cine L-a vazut pe Dumnezeu ca era porumbel respectiv limbi de foc? Aveau vreo confirmare cum ca ar fi fost Dumnezeu?
Exodul 33:20
20 Şi a adăugat: „Nu poţi să-mi vezi faţa, fiindcă niciun om nu poate să mă vadă şi să trăiască".
Sfantul Pavel spune (I Tim. 6, 16): "Dumnezeu singur are nemurire; El traieste in lumina cea neapropiata; nu L-a vazut nimeni dintre oameni, nici nu poate sa-L vada". In acest context nemurirea pare atasata de natura incognoscibila a lui Dumnezeu. El este inaccesibil pentru cei muritori. Sfantul Ioan zice (I Ioan 4, 12): "Nimeni nu L-a vazut vreodata pe Dumnezeu". Aceeasi expresie se gaseste aproape identic in Evanghelia Sfantului Ioan (1, 18)
Fapte 2,1-4
Matei 3,16-17
Marcu 1,9-11
Luca 3,21-22
Ioan 1,32-34
Uite-ți comfirmările. Astfel au mărturisit Evangheliștii și Ioan Botezătorul.
Se pare că tu comfunzi ideile de a se face cunoscut printr-un chip și a-și arăta Fața.
Unele versete care vorbesc despre spiritul sfânt („Duhul sfânt", BC) ar putea părea că se referă la o persoană. De exemplu, spiritul sfânt este definit drept un ajutor (greceşte parákletos; ‘Mângâietorul’, BC, SS 1874) care „va învăţa", „va depune mărturie" şi „va spune ce aude" (Ioan 14:16 [vezi BC, nota de subsol], 17, 26; 15:26; 16:13). Dar alte versete arată că unii oameni ‘s-au umplut’ de spirit sfânt şi că alţii au fost ‘botezaţi’ cu el sau ‘unşi’ cu acest spirit (Luca 1:41; Mat. 3:11; Fap. 10:38). Aceste ultime referiri la spiritul sfânt categoric nu pot indica o persoană. Pentru a înţelege ce învaţă în ansamblu Biblia, trebuie să ţinem cont de toate aceste versete. Care este concluzia raţională? Aceea că primele versete citate folosesc o figură de stil, personificând spiritul sfânt al lui Dumnezeu, forţa sa activă, la fel cum Biblia personifică înţelepciunea, păcatul, moartea, apa şi sângele
Col. 1:15, 16, BC: „[Isus Cristos] este chipul Dumnezeului Celui nevăzut, Cel Întâi născut peste toată creaţia; pentru că prin El au fost create toate lucrurile, cele care sunt în ceruri şi pe pământ". În ce sens este Isus Cristos „Cel Întâi născut peste toată creaţia"? 1) Trinitarienii spun că „întâi născut" înseamnă aici: principal, proeminent, cel mai distins. În acest fel, ei arată că Cristos nu face parte din creaţie, ci este deasupra tuturor creaturilor. Dacă aşa ar sta lucrurile şi dacă doctrina Trinităţii ar fi adevărată, atunci de ce nu se spune şi despre Tatăl, şi despre spiritul sfânt că sunt întâi născuţi peste toată creaţia? Biblia aplică însă această expresie numai la Fiul. Expresia „întâi născut" arată, conform sensului ei obişnuit, că Isus este cel mai în vârstă dintre fiii care alcătuiesc familia lui Iehova. 2) Expresia „întâi născut" apare de peste 30 de ori în Biblie, înainte de Coloseni 1:15, şi, ori de câte ori se referă la creaturi vii, are acelaşi sens: întâiul născut face parte dintr-un grup. „Întâiul născut al lui Israel" este unul dintre fiii lui Israel; „întâiul născut al faraonului" este unul dintre membrii familiei faraonului; „întâii născuţi" ai animalelor sunt şi ei tot animale. De ce vor atunci unii să atribuie alt sens acestei expresii în Coloseni 1:15? Fiindcă Biblia face aşa sau mai degrabă fiindcă ei ţin cu tărie la convingerile lor şi caută dovezi pentru a le susţine? 3) Coloseni 1:16 (BC) îl exclude oare pe Isus din categoria creaturilor atunci când spune că „prin El au fost create toate lucrurile... Toate lucrurile au fost create prin El şi pentru El"? Cuvântul grecesc tradus aici prin „toate lucrurile" este pánta, o formă flexionară a lui pas. În Luca 13:2, BC redă acest termen prin „toţi ceilalţi", iar BO prin „toţi" (vezi şi Luca 21:29 şi Filipeni 2:21, atât în versiunea BC, cât şi în BO). În armonie cu tot ce spune Biblia despre Fiul, NW acordă termenului pánta acelaşi sens şi în Coloseni 1:16, 17, redând acest text astfel: „Prin el au fost create toate celelalte lucruri... Toate celelalte lucruri au fost create prin el şi pentru el". Astfel, reiese că şi el este o fiinţă creată, o parte din creaţia lui Dumnezeu.
Arată Biblia că, dintre cei despre care se spune că fac parte din Trinitate, niciunul nu este mai mare sau mai mic decât celălalt, ci toţi sunt egali şi atotputernici?
Mar. 13:32, BC: „Cât despre ziua aceea sau ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii care sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl". (Desigur, nu aşa ar sta lucrurile dacă Tatăl, Fiul şi Spiritul sfânt ar fi egali, formând o singură Divinitate. Iar dacă Fiul nu ştia acest lucru din cauza limitelor naturii sale umane, aşa cum susţin unii, întrebarea este de ce nu ştia Spiritul Sfânt?)
Mat. 20:20–23, BC: „Mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus... «Porunceşte», a zis ea, «ca, în împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să stea unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta.» Şi răspunzând, Isus a zis:... «veţi bea paharul Meu, dar a sta la dreapta Mea şi la stânga Mea nu este un lucru pe care Eu să-l dau, ci este păstrat pentru aceia pentru care a fost pregătit de Tatăl Meu»". (Cât de ciudată ar fi această afirmaţie dacă, aşa cum se spune, Isus ar fi Dumnezeu! Oare şi aici a răspuns Isus numai potrivit „naturii sale umane"? Dacă Isus a fost într-adevăr, după cum spun trinitarienii, „Dumnezeu-om" — adică atât Dumnezeu, cât şi om, nu doar unul sau altul —, ar mai fi logică o asemenea explicaţie? Oare cuvintele din Matei 20:23 nu demonstrează mai degrabă că Fiul nu este egal cu Tatăl şi că Tatăl a rezervat pentru sine anumite drepturi?)
Mat. 12:31, 32, NTP: „Orice păcat şi blestem [blasfemie, NW] li se va ierta oamenilor, dar blestemul împotriva Spiritului nu va fi iertat. Dacă va spune cineva un cuvânt împotriva Fiului omului, i se va ierta; dar dacă vorbeşte cineva împotriva Spiritului Sfânt, nu i se va ierta, nici pe această lume, nici în cea viitoare". (Dacă Spiritul sfânt ar fi o persoană şi ar fi Dumnezeu, atunci acest pasaj ar contrazice categoric doctrina Trinităţii, deoarece din el reiese că Spiritul sfânt este într-un fel mai mare decât Fiul. Cuvintele lui Isus dovedesc mai degrabă că Tatăl, căruia îi aparţine „spiritul", este mai mare decât Isus, Fiul omului.)
Ioan 14:28, BC: „[Isus a zis:] Dacă M-aţi iubi, v-aţi fi bucurat că Mă duc la Tatăl, fiindcă Tatăl este mai mare decât Mine".
1 Cor. 11:3, BC: „Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este Capul lui Hristos". (Este limpede deci că Cristos nu este Dumnezeu şi că Dumnezeu îi este superior lui Cristos. Să ne amintim că aceste cuvinte au fost scrise în jurul anului 55 e.n., la circa 22 de ani după ce Isus se întorsese în cer. Aşadar, adevărul enunţat aici se referă la relaţiile existente între Dumnezeu şi Cristos în cer.)
1 Cor. 15:27, 28, BC: „El [Dumnezeu] «a supus totul sub picioarele Lui [Isus]». Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel care I-a supus totul. Şi când toate Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui care I-a supus toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi".
Atât termenul ebraic Shaddái, cât şi cel grecesc Pantokrátor sunt traduşi prin „Atotputernic". În limbile originale, ambii termeni sunt folosiţi în mod repetat cu referire la Iehova, Tatăl (Ex. 6:3; Rev. 19:6). Niciunul dintre cei doi termeni nu se referă vreodată la Fiul sau la spiritul sfânt.
Și desigur, mai sunt și acele versete pe care le aprofundează teologii. ISAIA 6, 1-9
Capitolul acesta este o parte importantă din nucleul dogmei Sfintei Treimi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
