"Alegoricul" (în cazul religiilor) îl văd ca pe o scuză bună de a continua să aibă credinţe iraţionale, tăind un pic din aberaţii.
Tot ce nu se leagă (irefutabil) cu realitatea..."a, păi e metafora" sau "a, e scos din context".
Crestinismul deja s-a armonizat cu stiinta. Vaticanul a ajuns sa creada in alte civilizatii. Ei care l-au ars pe rug pe Giordano Bruno exact pentru acest motiv. Nu au avut de ales decat sa accepte noile descoperiri stiintifice, pentru ca altfel cadeau de tot in ridicol. Din pacate pentru ei, biblia nu mai poate fi schimbata. Sunt convins ca daca ar putea modifica niste pasaje, ar face-o imediat. Cei care au scris-o credeau cu adevarat in toate povestile pe care le-au scris. Asta era explicatia lor pentru originea lumii in care traiau. Nu cred ca si-ar fi permis sa se joace cu asa ceva. Pentru ei a fost cea mai serios lucru posibil. Credinta pentru ei era pe primul plan din toate punctele de vedere. Asa ca eu nu cred ca te poti numi crestin, si sa nu crezi in evenimentele descrise in biblie. Nu cred ca poti sa fii crestin si sa spui ca adam si eva n-au existat, sau potopul lui noe n-a existat. Pe aceste povesti se bazeaza intreg universul biblic si intreaga religie crestina. Nu poti sa le stergi cu buretele acum, si sa te dai mare crestin. Fara adam si eva de exemplu, tot sacrificiul lui Isus este in zadar, pentru ca fara ei nu mai putem avea un pacat stramosesc. Deci intreaga fundatie a crestinismului este zdruncinata. Nu poti sa crezi in d-zeu, dar sa nu crezi in existenta si rolul celor mai importante personaje biblice care vorbeau despre d-zeu, sau erau chiar presupusi "emisari" ai lui.
"Potopul" a existat, sunt convins de asta. Nu il vad ca pe o alegorie, ci ca pe o hiperbola. Nu a avut impact global, nu a acoperit Everestul si nu a decimat intreaga biosfera, cu exceptia unui grup de privilegiati.
anonim_4396 întreabă:
DeProfundis99 întreabă: