Credinta nu in religie ci in Dumnezeu, toate sunt bune, dar daca te referi la evolutionism inseamna ca tu te tragi din maimuta asta e sunt si cateva cazuri particulare
Dragos: pe moment se poate sa ai oameni ce accepta stiinta si religia. Dar ca cei ce o fac sunt considerati necrestini si "modelati de teorii ateie".
Problema e urmatoarea: in mod clar o compilatie de scrieri din antichitate descrie realitatea foarte prost, o face cu multe contradictii, discrepante si erori istorice. Mai mult, se stie ca autorii nu au zis numai relevatia divina dari si interpretarea personala.
Pe de alta parte stiinta e bazata pe naturalism ce implica ca sa avansezi in stiinta trebuie pur si simplu sa faci un experiment si rezultatul experimentului e ceea ce te face sa afirmi.
De asta problema e asa: credinta intr-o carte "sfanta" de de obicei dogmatica si indiferent de evidenta aratata (de genul ca exista contradictii evidente in ea), credinciosii sunt incurajati sa pastreze acea pozitie dogmatica.
Credinta in stiinta e intr-un fel la fel cu acea credinta in justitie. Adica daca ea merge bine, merge doar ca a fost aplicata corect si masuratorile, chiar daca arata cum stim de cativa ani: ca universul a aparut din nimic, ca el are energie zero, deci nu e necesara nici o zeitate sa il faca, chiar daca suntem clar relationati cu primatele dar si cu celelalte animale, etc.
Sigur, sunt oameni ce gasesc sa puna pe Iehova undeva, dar daca accepti stiinta (in credinta ca e facuta stiintific, nu doar ca sa iei doar observatiile ce se potrivesc cu teologia ta), nu trebuie sa fii dizonest intelectual cu tine.
Credinta e una stiinta e alta.
Depinde ce ramura alegi, fie creationism, fie evolutionism. Nu mai stiu exact unde am citit, dar un inrait om de stiinta a renuntat la evolutinism in momentul in care a realizat ca celula, este mult prea complexa si bine definita in urma evolutiei.
In fine, parerile sunt impartite.
Și dacă îmi scoteam *** din pantaloni și plesneam tastatura cu ea, ieșea o frază mai coerentă decât a ta.