Există 2 tipuri de iubire. Una este o iubire de sclav; cealaltă trebuie să fie dobândită prin muncă. Primul fel nu are nicio valoare; cel de-al 2-lea, iubirea care este fructul unei munci, are valoare. Este iubirea despre care vorbesc toate religiile.
Dacă iubiți când "se" iubește, nu depinde de voi și nu există niciun merit în asta. Este ceea ce numim iubire de sclav. Iubiți chiar și când nu trebuie să iubiți. Împrejurările vă fac să iubiți mecanic.
Adevărata iubire este iubirea creștină, religioasă; nimeni nu s-a născut cu această iubire. Pentru a cunoaște această iubire, trebuie să munciți. Unii știu asta încă din copilărie, alții nu o înțeleg decât la o vârstă înaintată. Dacă cineva cunoaște dragostea adevărată, o cunoaște pentru că a dobândit-o de-a lungul vieții. Dar este foarte greu să o înveți. Și este imposibil să începi să o înveți direct pe oameni. Celălalt ne provoacă mereu răni, ne obligă să stăm mereu în gardă și ne dă foarte puține șanse de a încerca.
Ce semănați, aceea veți culege; și nu doar în sensul că dacă veți semăna grâu veți avea tot grâu. Întrebarea este cum semănați. Grâul poate literalmente să se facă pai. În același pământ, diferite persoane pot semăna aceleași grâne și rezultatele vor fi diferite. Dar acestea nu sunt decât grâne. Omul este cu siguranță mai sensibil la ceea ce este semănat în el. Și animalele sunt foarte sensibile, deși mai puțin decât omul. Chiar și o vacă va da mai puțin lapte dacă nu o iubiți. Diferența este cu totul uimitoare.

Cum comentati acest citat?

Iubirea se daruieste in totalitate si nu asteapta nimic in schimb...

Aceasta iubire nu apare numai in crestinism. Nu tine neaparat de religie ci de valorile morale ale acesteia. Crestinul considera Biblia un lucru sacru si o respecta ca atare, la fel si musulmanul.
Consider "iubirea" religioasa mul mai diferita fata de cea normala.
O vad ca un maximum de bunatate, intelepciune induse de credinta oarba.
Intr-adevar acest lucru aduce stabilitate omului.

Iubirea este pur si simplu... iubire.
Bla-bla-bla, si ai umplut juma' de pagina fara sa spui mare lucru. Exista atat de multe chestii care se bat cap in cap in postarea ta, incat ma intreb la modul cel mai serios daca esti in deplinatatea facultatilor mintale, sau doar lansezi afirmatii in stilul "Vacanta Mare".

Iubirea adevarata, da in conceptia unora te face sclav, dar iubirea nu e iubire, daca nu vine din inima. Iubirea nu trebuie impusa de nimeni ea vine din adancul sufletului tau.Cand iubesti pe cineva sau ceva in care crezi esti in stare sa te lasi calcat in picioare, chiar daca ceilalti rad de tine nu-ti pasa fiindca tu ai un ideal.Iar chestia cu religia e ca ea intotdeauna, din religie se naste fanatismul. Dumnezeu nu ne vrea fanatici Dumnezeu ne vrea pentru El, sa fim liberi.Isus a spus " Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti" aici spune sa ne iubim toti unii pe altii si sa ne ajutam reciproc.Asa sa-l lasam pe El sa decida cine este mai bun caci in biblie scrie " Si fiecare om va fi judecat dupa Faptele pe care le-a facut pe cand traia in trup."Iubirea e un fapt, ea e dragoste insasi.Ai datoria sa-l iubesti chiar si pe cel care te uraste.Cu respect