Despre veşnicia sufletelor, chiar şi a celor păcătoşi, vorbesc VERSETELE BIBLICE. Pentru cei care mai stau încă în dubii trebuie spus că iadul, este un loc cât se poate de real!
Fie ca sunt de fericire sau nefericire, locurile in care vor fi asezate sufletele sunt VEŞNICE!
Nu vrea nimeni varianta a doua, a îndepărtării de Sursa Vieţii şi a Fericirii, dar în CREŞTINISM, SCRIPTURA este cea LĂSATĂ SĂ SE PRONUNŢE, nu iniţiativele unuia sau altuia.
Eu cred că nu există, şi că singura „mărturie" cum că ar exista este o carte filozofică în care toţi cred chiar dacă nu există dovezi clare cum că aceasta reprezintă cuvântul unei divinităţi.
Cred, dar nu ma pronunt, oricum cum spunea teologul ortodox, Teofan Zavoratul, iadul nu e altceva decat viciile din noi care ne devoreaza sufletul, deci in primul rand iadul e o stare, tu alegi daca il creezi sau nu.
Is ateu, care crezi ca va fi raspunsul meu?
Apropo, interesant e faptul ca nu exista Iad nici in biblie, nu stiu daca sa imi tocesc degetele de pomana explicand. Dar ideea de iad probabil provine din religiile vechi europene, biblia nu vorbeste de iad asa cum apare in cultura populara in ziua de azi (ca loc de suferinta eterna).
Scuze pentru raspunsul tarziu.
Putin da, dar fazele cu chinul vesnic nu sunt in cultura greco-romana.
O sa explic putin pe scurt de ce eu nu cred ca biblia vorbeste de un iad (din cate am studiat eu).
In primul rand traducerea e anapoda, sunt patru cuvinte care sunt traduse "Iad" si anume:
Sheol - din ebraica - cuvantul mai este adesea tradus ca locuinta mortilor/mormant, si este un loc unde dorm mortii (nu sunt torturati de draci)
Hades - asta e infernul din mitologia greco-romana.
Tartarus - surpriza, surpriza - tot din mitologia mai sus mentionata. Acolo i-a inchis Zeus pe titani. In biblie mitologia ar putea arata spre locul unde au fost inchisi ingerii cazuti.
Ghehenna - O vale in Ierusalim unde evreii aruncau obiectele pagane si ardeau idolii, a capatat conotatii negative dupa cum probabil iti poti da seama.
Nici o definitie nu reprezinta chinuri vesnice.
Iisus de cate ori pomeneste de 'Iad' se refera la Gehenna.
Inca ceva in Matei 10:28 - e tradus 'chinuri vesnice' - Dar in versiunea originala in greaca scrie "aionios iskolasis" - Aionios inseamna perioada finita de timp si iskolasis se traduce ca pedeapsa cu scopul de a corecta. Deci e tradusa complet aiurea.
In fine as putea sa ma mai fortez sa imi aduc aminte dar cred ca ajunge asta.
E amuzant cum crestinii inraiti care cred ca biblia a fost scrisa de creatorul universului nu depun nici un fel de efort sa o inteleaga
Si normal ca versiunea asta are un grad mai ridicat de logica, orice sistem de moralitate ai folosi e imoral sa pedepsesti o persoana un numar infinit de ani pentru niste crime finite.
Rifkin, in The Empathic Civilization https://en.wikipedia.org/wiki/The_Empathic_Civilization face apel la surse care sustin ca diavolul o constructie tirzie (primele secole dupa Cristos) a clerului crestin pentru a justifica punitiunile asupra enoriasilor incomozi ("necredinciosi"). In mod sigur s-au inspirat din surse mai vechi, dar introducerea diavolului a fost o idee nefericita pentru religia crestina si a permis un nivel de chinuire mult mai mare pentru adeptii si ne-adeptii crestinismului.
Off, topic, o alta "lipeala" ca nuca in perete in Biblii a fost insusi Isus. Provenienta umana (manipulata in privinta modului cum il naste "Fecioara" - cu aceasta chestie s-au depasit in ale absurdului folisindu-se de mama ca instrument de creatie dar negind-o in acelasi timp), caracterul si comportamentul lui, ca si ceeace sustinea se potriveste ca nuca in perete cu conceptele rigide, dure si crude ale religiei iudaice de unde au fost preluate scripturile.
Isus a fost dupa parerea mea un personaj foarte interesant si indraznet. Sub aparenta lui de Fiu al Domnului el actioneaza ca un avocat al omului (era firesc). Spune,, Iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac", interpretat ideologic. De fapt, vrea sa spuna voalat,, Las-o Doamne mai moale, nu fi asa de crud cu ei pentru ca este peste puterile lor si nu ajuta la nimic. Doar Tu insuti i-ai creat asa, incit ar trebui sa-ti asumi consecintele. Eu nu au nicio vina, de fapt".
@drutzix
Eu sunt afara religiilor dar am mai aruncat o privire prin Biblie. Spui ca "E amuzant cum crestinii inraiti care cred ca biblia a fost scrisa de creatorul universului nu depun nici un fel de efort sa o inteleaga laughing".
Asa cum e informatia din Biblie organizata, e imposibil pentru un om obisnuit sa inteleaga ceva. Preotii, pretinzind ca o explica, zapacesc oamenii si mai mult. De cate ori citesc cate un pasaj din Biblie ma dau batut pentru ca nici nu inteleg prea mult nici nu retin.
Daca facem o analogie cu Biblia de dinaintea lui Luther, care era scrisa in latina (nu limba tarii) acum s-a ajuns la aceeasi situatie: biblia e scrisa intr-o liba a tarii dar cu exprimari arhaice greu de inteles si interpretat. Ca sa te citez, e amuzant cum preotii se incapatineaza sa caute prozeliti pentru religia crestina folosind biblia ca manual de invatare. E de fapt un deserviciu adus acestei religie. Un teolog curajos care ar rescrie biblia pentru omul mileniului al 3-lea ar avea toate sansele sa devina un Guru absolut si sa fure credinciosii bisericii clasice. Poate o idee de afaceri? E de fapt ceeac fac promotorii sectelor.
(page 236-37):
Unfortunately, the universal empathic embrace extended to all human beings became increasingly conditional over the course of the next several centuries with the introduction of the devil into human affairs. The devil played virtually no role in Judaism. Satan came on the scene in the form of a demon, shortly after the crucifixion, among some Jewish groups. But the devil as a key player, pitted against Christ and the Lord, with the vast power to deceive, sow seeds of chaos, and even challenge the power of God, was a Christian invention.
... In the ensuing centuries the devil has been used as a device to demonize nonbelievers, the Jews, heretics, and others. "
Ai niste raspunsuri excelente, ca de obicei.
In multe cazuri preotii chiar au renuntat in a explica biblia si se multumesc sa o cante, alt lucru care nu are pic de logica.
Satana sau Lucifer din vechiul testament se refera la Samael, care era un inger in slujba lui dumnezeu, dar dupa aparitia crestinismului a fost transformat.
Nu am citit The Empathic Civilization - dar o sa o adaug listei.
Si eu sunt in afara religiilor dar am citit si incercat sa inteleg pentru cultura generala.
Si ca sa completez ideea ta cu Biblia inainte de Luther. Chiar poti intelege ceva daca nu cunosti cultura limbii in care a fost scrisa? Poti sa cunosti toate cuvintele din limba respectiva dar daca nu cunosti cultura atunci anumite aspecte vor fi intelese gresit.
Un exemplu de care imi aduc aminte din biblie e 'Lacul de foc' - din revelatia - cateodata tradus ca pucioasa/sulf - La prima citire te gandesti la distrugere sau chinuit - dar daca stii ca sulful era folosit pentru ritualuri de purificare atunci "Aruncarea sufletelor necurate intr-un iaz de sulf" capata cu totul alt sens,.
Chinuri veşnice sau un mormânt comun?
Întrucât cei morţi nu sunt conştienţi de nimic, iadul nu poate fi un loc al focului unde sunt chinuiţi cei răi după moarte. Atunci ce este iadul? Analizând ce s-a întâmplat cu Isus după ce a murit, putem găsi răspunsul la această întrebare. Scriitorul biblic Luca ne relatează: „[Isus] nu a fost părăsit în Hades* [iad, Biblia ortodoxă], iar carnea lui nu a văzut descompunerea" (Faptele 2:31). Unde se afla iadul în care a mers chiar şi Isus? Iată ce a scris apostolul Pavel: „V-am transmis... că Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor; şi că a fost înmormântat, da, că a fost sculat din morţi a treia zi, potrivit Scripturilor" (1 Corinteni 15:3, 4). Prin urmare, Isus a fost în iad, adică în mormânt, însă el nu a rămas mult timp acolo, ci a fost sculat din morţi, sau înviat.
Să ne gândim, de asemenea, la Iov, care era un om drept şi care a suferit foarte mult. Dorind să scape din situaţia deplorabilă în care se afla, el a cerut: „Şi măcar de m’ai fi păzit în iad [Şeol*] şi m’ai fi ascuns pre mine, până ţi s’ar fi potolit mâniea ta, şi să-mi fi rânduit vreme, în care să-ţi aduci aminte de mine" (Iov 14:13, Biblia adică Dumnezeiasca Scriptură a Legii Vechi şi a Celei Nouă, ediţia Sfântului Sinod, 1914). Ar fi iraţional să credem că Iov căuta refugiu într-un loc arzător. Pentru el, „iadul" era pur şi simplu mormântul, unde suferinţele sale aveau să se sfârşească. Aşadar, iadul despre care vorbeşte Biblia este mormântul comun al omenirii, unde merg atât oamenii buni, cât şi cei răi.