Crestin.
1. Am inteles ce e perceptia, singura singurica, dintr-o patanie, de aici am inceput sa inteleg multe, e minunat. Tu n-ai inteles-o, intelegerea ei anuleaza crestinismul, adica binele/raul, iubirea/ura, frumosul/uratul.
2. Ferrari nu e genul de masina care imi place, iar cu mancatul in/la restaurant, bleah, nu stiu daca aia se spala pe maini, si cu maica-mea am probleme cu faza asta ca nu lucreaza "conform normelor europene de igiena" ) nu cred ca exista asa ceva, dar o zic foarte des. Deci du-te inapoi la gradinita ca poate n-o sa mai faci afirmatii d-astea pe clasa I.
Nu cred ca cineva care si-a gasit fericirea in eliberarea din lanturile sclaviei mintii ar vrea sa resimta acel urat sentiment de vina pentru orice, frica, nefericire/tristete. E minunat sa incepi sa intelegi natura, ceea ce credinta in dumnezeu iti interzice, asta e adevarata bucurieeefericire, nu traitul degeaba cu gandul la nemurirea sufletului.
,,adevarata bucurie,, Cred ca esti foarte fericita in timp ce vezi o alta persoana care parcheaza un Ferrari langa un restaurant scump. Cand vezi ca unii oameni ucid si scapa in 5 ani deoarece au o armata de avocati. Stiind ca acei oameni vor fii tot timpul peste altii si nu o sa plateasca niciodata. Foarte frumos . Unde scrie ca Dumnezeu iti interzice sa intelegi natura?
Wtf? de ce as fi trista ca x-ulescu are un Ferrari si parcheaza langa un restaurant scump? ) Parca zicea god ala al tau sa nu poftesti nimic din ce are aproapele. Iar cu povestea cu avocatii, mi-ai demonstrat ca nu intelegi natura, asta pentru ca religia te impiedica. Fericirea mea nu are legatura cu ce zici tu, ci cu impacarea cu propria persoana, cu lumea inconjuratoare, cu viata, moartea...
Ma tem ca crestinii ar trebui sa-si reinventeze cu totul zeul preferat, ca sa pot sa cred eu in el. Candva am crezut in zeul lor, sau mai degraba zeul evreilor, dar acest lucru se intampla cand eram mic si credeam in basme, habarnist fiind in legatura cu universul in care traiam, si pe deasupra indoctrinat. Acum imi dau seama in ce am crezut, si ce personaj e de fapt acest "d-zeu" de care vorbesc toti. Chiar daca ar fi dovezi ca exista, eu cu sinuranta nu mi-as dedica viata unui asemenea tiran responsabil de genocid. Daca zeul crestin ar exista, probabil ar trebui adus in fata tribunalului de la Haga, si judecat pentru crime impotriva umanitatii. Deci e imposibil ca eu sa vreau sa cred intr-un asemenea zeu. Daca ar fi vorba despre alt zeu, unul cu adevarat iubitor si intelept, si care ar avea doar planuri bune in legatura cu omenirea si cu intreg universul pe care l-a creat, atunci as putea crede in el, daca mi s-ar prezenta si dovezi, pentru ca daca nu am dovezi, atunci si eu l-as putea inventa azi, si sa cred in el si sa-l iubesc cu toata fiinta mea. Apoi le-as spune si altora despre el, si cu putin noroc as infiinta o noua religie. Eu voi crede intr-un zeu atunci cand voi avea dovezi si motive sa o fac. Ceva imi spune ca asta nu va fi prea repede.
"Afirmatii d-astea faceam pe clasa I "
Cred ca ti-ai petrecut o buna parte din viata in clasa I, de vreme ce nici acum nu esti capabil sa distingi o asertiune de o interogatie.
"de ce as fi trista ca x-ulescu are un Ferrari?" este o intrebare,nu o afirmatie.
Nu e de mirare ca invatatoarea nu s-a indurat sa te treaca, tu la orice intrebare raspundeai cu o alta intrebare pe care o numeai "afirmatie'.
Trecand peste partea aceasta, imi pare foarte amuzant ca tu in clasa I erai atat de "superifical" incat sa nu-ti pese de masina vecinului, iar acum ai devenit atat de "profund" incat invidiezi pe ori si cine. Da, in adevar e o dovada de maturizare, daca-mi intelegi ironia.
Trecand si peste parte asta, imi pare si mai amuzant faptul ca fericirea unui om ce se pretinde spiritual si credincios se rezuma la Ferrari si alte bunuri materiale, iar cand cineva iti vorbeste de impacarea cu sinele, acceptarea aproapelui, toate acestea reprezentand valente crestine si principii morale, tu ca u nadevarat crestin ce esti nu poti recurge decat la o deriziune penibila si absurda.
Observ ca raspunzi doar in anumite cazuri in care iti convine
http://www.tpu.ro/......slamismul/
,,Nu e de mirare ca invatatoarea nu s-a indurat sa te treaca,,.
Eu: Daca ati binevoi sa-mi raspundeti stimate patruped v-as fi tare recunoscator.
El: Ham ham ham, ham ham ham.
Eu: Nu este corecta atitudinea dumneavoastra fata de mine si ceilalti cetateni.
El: Ham Ham Ham, ham ham ham.
Ti se pare cunoscuta fraza? :))
Pentru ca asta ti s-a spus, "esti nimic fara dumnezeu", "nu exista fericire fara el, moralitate, bunatate", si exact asa te simti in lipsa lui. Daca esti roman, esti crestin probabil, deci in lipsa lui Iisus, dar daca erai de oricare alta religie si ti s-ar fi spus la fel (esti nimic fara dumnezeu), ai fi simtit la fel, chiar daca zeul era altul, asta e un argument pro ateism.
Oamenii faimosi nu sunt fericiti pentru ca nu asta e scopul lor.
Nu are rost sa minti pentru ca nu am 10 ani. Ai ales-o pe cea adevarata, cum stiai ca sunt doua daca nu ti s-a spus de ele? pentru ca nu le poti trai pe amandoua in acelasi timp, sunt sigura ca ti s-a spus ca dumnezeu asa si asa, ca lumea asa si asa, ceea ce e adevarat, lumea e rea, e plina de suferinta, dar nu pentru ca s-a departat de Yhwh (dumnezeul evreilor), explicatia e alta, n-am chef sa ma repet. Eu am fost crestina, nimic minunat, am inceput sa inteleg lucruri si am mers in directia respectiva, nu am alergat dupa fericire, pentru ca nimeni nu mi-a spus incotro e, in afara de crestini, care spuneau ca e doar langa dumnezeu, am gasit-o singura, departe de santajul sau abuzul psihic de care aveam parte "in curtea" crestinismului.
Doar daca imi dai argumente mai bune decat am eu, desi ma cam indoiesc. Te provoc sa ma convingi! Crezi ca reusesti?
PasDeNom întreabă: