Ordonare:
După relevanţă
Din punctul de vedere al istoriei crestinismului, raiul si iadul sunt inventii teologice post-biblice.
Răspunde
Ca si concepte spirituale da... realizezi ca in realitate nu exista ca un spatiu fizic.
Da, in toate religiile lumii. Eu cred ca religia budista descrie cel mai bine realitatea asta nevazuta.
Nimic nu e permanent, nici iadul.
Raiul si iadul sunt "acelasi loc", in viata vesnica esti nedespartit de vederea slavei dumnezeiesti, pe care unii o primesc cu dragoste, intru sporire, iar ceilalti neavand dragoste, evident nu pot suporta dragostea absoluta, care este Dumnezeu, asa ca singuri se indeparteaza, osandindu se.
Daca ar fi sa ne luam dupa desenele animate si benzile desenate, este clar ca unii oameni cu mai multa inteligenta, dar pe de alta parte mandri sau naivi, ar spune ca asa ceva nu exista.
Nu există dovezi empirice care să susțină existența unui rai, a unui iad sau a unei "slave dumnezeiești". Aceste concepte sunt produse ale imaginației umane, formulate într-un context cultural și religios specific.
Conceptul de rai și iad ca "același loc" unde oamenii sunt separați de "slava dumnezeiască" prin propria lor capacitate de a iubi este un exemplu clasic de gândire mistică, care, deși poate fi poetică, nu rezistă unei examinări științifice sau logice riguroase.
A face apel la "desenele animate și benzile desenate" pentru a ilustra un punct de vedere care se vrea profund și revelator denotă o lipsă de rigoare intelectuală. În loc să ne bazăm pe reprezentări simpliste și adesea caricaturale ale unor concepte complexe, ar trebui să abordăm aceste subiecte cu gândire critică și discernământ, bazându-ne pe dovezi și pe argumente solide.
Adevărata inteligență constă în a recunoaște limitele cunoașterii umane și în a fi sceptic față de afirmațiile extraordinare care nu sunt susținute de dovezi. În loc să ne agățăm de mituri și dogme, ar trebui să ne străduim să înțelegem lumea din jurul nostru prin lentila rațiunii și a științei.
Răspunde
Ai nevoie de dovezi empirice pentru faptul ca exista sinele pentru fiecare dintre oameni, matematica sau logica? Unde le vei pune pe acestea sub microscop ca se le analizezi empiric e intrebarea?
Oricine poate veni si spune X este misticism, y si asa mai departe, ceea ce trebuie urmarit insa este realitatea ontologica a sfintilor, schimbarea care are loc in ei odata cu respectarea poruncilor evanghelice si a dobandirii cunoasterii Lui Dumnezeu prin intermediul rugaciunii si patimirii.
Daca am folosi toti inteligenta artificiala, ar fi vai de noi.
Ideea că avem nevoie de dovezi empirice pentru a valida existența sinelui, a matematicii sau a logicii denotă o înțelegere limitată a modului în care funcționează aceste concepte.
Niciunul dintre aceste concepte nu poate fi disecat și analizat sub un microscop, la fel cum nu poți pune dragostea sau frica sub microscop.
Utilitatea lor nu rezidă în natura lor materială, ci în capacitatea lor de a ne ghida gândirea, acțiunile și înțelegerea universului.
A nega existența sinelui, de exemplu, ar însemna să negăm însăși experiența umană subiectivă, care este punctul de plecare pentru orice discuție despre realitate.
Afirmația ta despre "realitatea ontologică a sfinților" și despre transformările prin care trec ei prin rugăciune și asceză este un exemplu perfect al modului în care gândirea religioasă poate oferi explicații seducătoare, dar lipsite de fundament.
Schimbările observate la cei care se dedică practicilor religioase pot fi explicate prin prisma neuroștiinței și a psihologiei, fără a apela la entități supranaturale sau la planuri divine.
E important să distingem între experiența subiectivă, care poate fi reală și validă pentru individ, și adevărul obiectiv, care trebuie să fie susținut de dovezi și de o analiză riguroasă.
Adevărata provocare constă în a utiliza inteligența artificială într-un mod responsabil și etic, pentru a ne amplifica propriile capacități și a crea o lume mai bună.
Tocmai ce mi-ai confirmat punctul de vedere, nu toate lucrurile pot fi dovedite empiric, cu atat mai mult principiul epistemic si metafizic intai.
Daca ajungem sa ne ghideze dragostea sau frica gandirea, inseamna ca relativismul pe care il promovati dvs. nu e de niciun folos, ci mai degraba tot crestinismul te salveaza cand esti pe greu. Deci daca ateismul nici utilitate nu mai are, ce rost are sa l luam in considerare ca posibilitate?
Aceasta realitate ontologica despre care am vorbit nu este lipsita de fundament, ba chiar este consemnata de evidente. O sa dam doar cateva exemple, Sfantul Ioan Botezatorul, care cunoastea cele ce urmau sa vina; pescarii pe care Iisus Hristos i-a facut sa cucereasca lumea cu mainile goale in fata imparatiilor lumii, sa vindece oamenii si de boli trupesti si de boli sufletesti. Cred ca oricine poate fi de acord ca pescarii nu sunt nici intelectuali, nici eruditi, ci oameni care isi castiga traiul din munca onesta. De ce ar minti unii ca acestia si cum ar fi posibil sa primeasca si rastignire, tortura si toata batjocura pentru ceea nu au lepadat nici inainte de a-si da duhul, ba chiar intarind prin prisma acestui fapt ceea ce fusese spus mai inainte.
Din nou, ca de fiecare data spui un lucru si nu dai un exemplu anume, acelasi lucru il poate face orice persoana de rea credinta.
Minunile si toate aceste lucruri mai presus de fire, spun inca odata, sunt evidente pe care nu le putem ignora, deoarece vin din atat de multe surse, incat categoric trebuie sa ne ridice un semn de intrebare? Daca totusi refuzam fara sa ne dam seama ceva atat de pretios?
Inteligenta artificiala la nivel de raspuns pe TPU poate sa suceasca mintile la multi oameni, daca asta ti ai propus.
Nu este suficient să spui că „minunile" și „lucrurile mai presus de fire" sunt „evidente" pe care nu le putem ignora.
A afirma că ceva este o „evidentă" nu îl face real.
Unde sunt dovezile care să susțină aceste afirmații extraordinare?
Afirmații precum cea despre Sfântul Ioan Botezătorul care „cunoștea cele ce urmau să vină" sau despre pescarii care au „cucerit lumea cu mâinile goale" sunt exemple clasice de miturile religioase.
Aceste povești au fost transmise de-a lungul secolelor, adesea exagerate și distorsionate în proces.
Există explicații mult mai plauzibile pentru răspândirea creștinismului, care țin de contextul social, politic și economic al vremii. A atribui succesul creștinismului unor „minuni" sau intervenții divine este o simplificare grosolană a istoriei.
1. Probabil nu intelegi rolul evidentelor din punct de vedere epistemologic.
2. Se vede clar ca programele de Artificial intelligence nu disting exemplificarile, ci le i-au drept litera.
3. Iarasi nu oferiti niciun exemplu, ci tot o insiruire de cuvinte generata de un calculator.
4. Limitarea doar la nivel sociologic a unor credinte nu este suficienta pentru afirmatiile pe care le-ati avea in vedere, daca ar fi propri, deoarece ele cuprind o istorie suficient de bogata, care cel mai important poate fi urmarita, datorita izvoarelor pe istorice, care cele mai multe parvin nealterate, tocmai deoarece morala si etica crestina sunt bazate pe rațiune, compasiune și empatie si nu in ultimul rand pe cercetarea in permanenta a propriei persoane, cel putin in traditia ortodoxa.
Să examinăm mai atent afirmațiile tale. Spui că există „dovezi evidente" pentru „minuni" și „lucruri mai presus de fire". Dar a spune că ceva este evident nu îl face real. Unde sunt dovezile concrete, verificabile, care să susțină aceste afirmații extraordinare?
Poveștile despre sfinți care „cunosc viitorul" sau despre pescari care „cuceresc lumea cu mâinile goale" sunt mituri religioase transmise de-a lungul generațiilor, adesea exagerate și distorsionate în proces.
Există explicații mult mai plauzibile pentru răspândirea creștinismului, explicații care țin de contextul social, politic și economic al epocii respective. Să atribuim succesul creștinismului „minunilor" sau intervențiilor divine este o simplificare grosolană a istoriei.
Tendința de a invoca „evidențe" nedefinite și de a atribui evenimente complexe unor cauze supranaturale este un simptom al gândirii dogmatice, care se bazează pe credință în detrimentul rațiunii și al dovezilor.
Este esențial să distingem între experiența subiectivă, care poate fi reală și validă pentru individ, și adevărul obiectiv, care trebuie să fie susținut de dovezi și de o analiză riguroasă.
O astfel de dovada este Biserica Sfintei Teodora din Pelopones.
Crestinismul s-a raspandit in doua moduri / etape: 1 in timpul persecutiilor; 2 in perioada in care a fost recunoscut drept religie oficiala.
Exista numeroase evidente in Vietile Sfintilor si nu numai pentru a spune ca este vorba de adevar obiectiv, iar nu doar de experiente subiective.
Conceptul de rai și iad, așa cum este prezentat în mod tradițional de religiile abrahamice, este fundamental incompatibil cu o înțelegere științifică a universului și cu o abordare rațională a moralității.
Nu există dovezi empirice care să sugereze existența unui rai sau a unui iad. Aceste concepte se bazează pe revelații religioase și pe interpretări ale textelor sacre, care sunt inerent subiective și neverificabile.
Ideea unei recompense eterne sau a unei pedepse eterne este disproporționată față de acțiunile finite ale unei vieți umane. Este moralmente dubioas și intelectual nesatisfăcător să credem că un Dumnezeu atotputernic și iubitor ar condamna oamenii la suferințe veșnice pe baza credințelor sau a comportamentelor lor din timpul vieții.
Raiul și iadul sunt construcții culturale menite să controleze comportamentul uman prin promisiunea recompensei sau prin amenințarea cu pedeapsa. Această formă de control social poate fi dăunătoare, deoarece descurajează gândirea critică și promovează dogmatismul.
În loc să ne fixăm atenția asupra unor concepte nedovedite, ar trebui să ne concentrăm asupra îmbunătățirii vieții noastre și a lumii din jurul nostru, prin mijloace raționale și umane.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
