Salut! Viața dedicată lui Dumnezeu presupune o jertfă continuă, dragoste față de tot ceea ce ne înconjoară (Dumnezeu ne-a creat din iubire), slujire Lui prin participarea la slujbele Sfintei Biserici, prin facerea de fapte bune etc.
De asemenea este indicat să ducem o viață simplă și cumpătată.
Salut. Păi prin cântările și rugăciunile pe care le rostești în cadrul Sfintei Liturghii și a altor sfinte slujbe, nu-i aduci slavă și laudă Domnului?! Astfel Dumnezeu se bucură că noi nu ne ocupăm timpul cu alte lucruri trecătoare, ci că venim să ne dedicăm Lui, iar acest lucru ne este de folos și nouă spre mântuirea sufletului.
Inseamna sa-l pui pe primul loc in viata si sa-i slujesti din toata inima, facand vointa sa.Aceasta presupune in primul rand sa studiezi Biblia ca sa vezi normele sale si sa le aplici.Matei22:37-39.
Prosti sunt facuti pentru ca cei destepti sa se foloseasca de ei, cum sunt multi prosti traim in lumea perfecta a celor care ne conduc cu un neuron in plus fata de noi, ma refer la evrei
Multi oamenii isi dau viata pentru multe lucruri ca mulsulmani pentru virginele din rai, nu cred ca isus promova sinuciderea
A fi dedicat înseamnă a ne trăi viaţa aşa cum doreşte Dumnezeu căutând mai întâi lucrurile spirituale. Matei 6:33
Cuvantul "sacrificiu" nu cred ca a exista in mintea unui adrevarat credincios,atunci cand se refera la slujirea Dumnezeului sau.El nu face Sacrificii (deci nu considera ca renunta la ceva)atunci cand corelationeaza cu El. Poti fii convins ca toti cei considerati sfinti, si nu numai ei, nu au avut nici macar in gand, ca ce au facut reprezenta un sacrifici, in sensul inteles de noi.Credinta inseama in primul rand daruire, iar daruirea exclude sacrificiu, din vocabularul credinciosului.
Multumesc Valeriu, ai spus un adevar atat de frumos ca un crestin autentic.
Ema iti sunt recunoscator, dar nu trebuie sa-mi multumesti.Asa cum i-am raspuns acum si lui Man Strong, eu am intervenit numai pentru a va atentiona ca ati deviat de la subiect.
Crestin autentic! Tot stau si ma mir!
La inceputul misiunii sale Ap Pavel nu stia ca e crestin adica nu era.El era doar un evreu care credea in Masiah.
Iar pe cei dintre neamuri care au facut partasi la gruparea lor ia numit; ramuri altoite in maslin, in locul ramurilor ascate.
Cam aceasta era vedera lui Pavel cu privire la neamuri, la inceput ma refer.
Mai tirziu prin Antiohia oamenii straini, sau paginii, cum ar zice cineva acum, ia numit crestini pe gruparea care se infiripa pe acolo.
Apostolul Pavel a renuntat la autoritatea pe care o avea din partea preotilo de seama de a persecuta pe crestini, si din prigonitor el a ajuns un prigonit. Din functia inalta pe care o avea, a ajuns sa fie batut, inchis si persecutat.Cum iti imaginezi ca un om ar renunta la tot ce avea, daca nu ar fi avut o intalnire reala cu Domnul Isus?
A fi dedicat total lui Dumnezeu nu implica decit a rareori a muri.
Ttraitrea dupa voia lui Dumnezeu se pare ca e mai grea decit a muri.
Daca si a dat viata, si a dat o dintr o greseala si nu pentru omenire.A atins coarda sensibila a autoritatilor romane, nu ti se pare asa?
Citeste cu atentie si vei vedea, Petru dupa moartea lui Isus indeamna oamneii la pocainta sa li se ierte pacatele nici decum la credinta.Vezi fapte cap 3.
Cum de nu cunostea Petru semnificatia mortii lui Isus?
Se pare ca aceasta a fost inventata in timp.
Ei cunosteau pcainta ca erau evrei.Despre moartea sa probabil nici el nu stia dinainte. Evangheliile sint prelucrate, dar voi nu aveti curajul sa piviti adevarul in fata.
De CE CREZI CA AP pavel care a mers la Ierusalim de multe ori nu stia nimic despre moartea lui sau despre mormint?
Toate acste lucruri au fost scrise tirziu de tot si prelucrate de Biserica dupa Constantin.Si cea mai puternica dovada este ca Petru inca dupa moartea lui Isus indeamna oamneii la pocainta ca sa li se stearga pacatele.
Exact ca si inainte de moartea lui.
Asta este marea aberatie a crestinilor.Isus nu stia nimic de numele de Cristos.Si ap Pavel credea ca este doar un altoi al ramurilor taiate.Crestinissmul este imperiul roman care are o mare misiune in istorie.
O sati dovedesc asta miine poimiine.
Si cum i ar purta numele din moment ce el nu a fost niciodata Cristos. Abia in cadrul imperiului roman sa dezvoltat crestinismul dar Isus nu avea cunostinta de el.
Asta aar fi spus o orice evreu.El acolo avea 13 ani ca avenit sa si deam majoratul.Ca asa este la evrei.Dar asta nu are importanta.Se pare insa ca si acest text a fost adaugat, desi pe mine nu ma intereseaza.Marcu ste evanghelia de baza.In celelalte sau facu t niste competari u un anumit sciop.
Scuza-ma ca ma bag in disputa ta cu Ema, dar am impresia ca din cauza padurii, voi nu mai vedeti copacii.Sensul intrebarii nu era istoria religiei,daca si cat este de adevarata,ci daca acest sentiment al iubirii fata de Dumnezeul ales, poate fi nelimitat,adica neingradit nici de sacrificiul suprem. Eu, care nu sunt un credincios, nu pot decat sa-l intuesc, judecand dupa modul de manifestare a adevaratilor credinciosi, nu a celor care numai mimeaza.Lipsa acestui sentiment, nu ne indritueste insa sa-l minimalizamsau si mai rau, sa-l blamam, la ce-i care-l au.Nu poti cunoaste ceva ce nu ai avut niciodata.
L inceputurile crstinismului au fost persecutati de romani toti de a valma, iudeo crestinii si iudeii, ca nu se prea putea face diferenta intre unii si altii.
Cimd Biserica aluat locul imperiului romana procedat exact ca si primii.Acum eu as vrea sa mi dai un exemplu de adevarat credincios si pe ce i si sprijina comportarea
.Ai tot dreptul sa intri in disputa, deocamdata inca mai este democratie.
Eu,nu numai ca nu te contrazic,dar sunt de acord cu tine ca,pana la atingerea,hai sa-i zicem,"masei critice"de adepti,biserica crestina (de fapt ca si alte religii), a folosita de multe ori, forta si intimidarea. Asta insa, in afara faptului ca a fost dictata de personaje care folosindu-se de inocenta credinciosilor au ajuns sa-i conduca, nu are relevanta pentru ce a simtit si trait cerdinciosul adevarat.Credinta nu trebuie explicata,ci traita.Cel care incearca sa si-o explice,nu este inca un adevarat cerdincios.Din acest motiv eu nu sunt un credincios.
Referitor la exemplu de sfinti,gasesti destule pe net, sau in carti bisericesti. Pilde despre cum trebuie sa simta un muritor pentru a se considera adevarat credincios, gasesti si pe YouTube.
Eu am intrat in vorba, intrucat voi ati deviat de la subiect, in care era vorba de puterea credintei si nu de istoria ei.Istoria,in toate cazurile, este facuta de oameni si nu de zei(D-zeu), pe cand credinta este inspirata de EL. Daca m-am facut inteles cared ca-mi vei da dreptate.
Eu nu vad de unde ai inteles ca este vorba decu totul altceva.Din moment ce este vorba despre crimele facute de si impotriva crestinilorasta se inxadreaza la istoria crestinismului.Cel putin eu asa inteleg. Putem discuta si pe o alta tema, dar nu mi se pare ca din contextul intrebarii, asta ar fi concluzia.
Ai dreptate. Multumesc pentru timpul acordat.
O fac totdeauna cu placere, daca este nevoie.
anonim_4396 întreabă: