Ezec 18:20; Deut 24:16; 2Imp 14:6; Ier 31:29

Nu contrazic pasajele astea ideea ca un sacrificiu poate fi facut in numele altcuiva? Evreii le folosesc adesea pentru a sustine ca e imposibil ca Hristos sa se fi sacrificat IN NUMELE NOSTRU, caci legea Vechiului Testament interzice asa ceva.

M-am gandit la exemplu lui Iov, dar acesta nu a fost propriu-zis pedepsit pentru vreo fapta, ci testat. In conditiile astea, daca pacatele au fost deja rascumparate prin Hristos, nu ar insemna ca cel care il accepta si crede in El ar trebui sa scape si de tentatiile Satanei care il fac sa pacatuiasca de la bun inceput?

Acele pasaje nu contrazic lucrarea de Mantuire a lui Hristos din 2 motive: în primul rând contextul acelor versete e important. Ideea era despre pedepsirea rău-făcătorilor. Nu era drept sa-i pedepsesti pe copii pentru faptele parintilor lor, ci fiecare trebuia pedepsit pentru faptele sale. Asta n-are nicio legatura cu cineva care de bună voie alege sa ia pedeapsa asupra Lui. Observi diferenta? Iisus nu este pedepsit din exterior ci cu voia Lui se martirizeaza de dragul oamenilor. Al doilea motiv pentru care nu exista contradictie este faptul că țapul ispășitor chiar asta face: este pedepsit în mod ritualic pentru pacatele lui Israel. Adică toate pacatele lui Israel sunt puse asupra țapului pentru Azazel și țapul este gonit în pustietate. Dacă ar exista un principiu care zice ca nimeni nu poate fi pedepsit pentru pacatele altcuiva acest ritual ar fi complet contradictoriu.

Iar legat de a doua intrebare, nu ispita ne face sa pacatuim. Daca ar fi asa si Iisus ar fi pacatuit pentru ca a fost ispitit. Dar Iisus nu a pacatuit pentru ca ispita nu te face sa pacatuiesti. Pacatul se intampla din voia noastra personala de a colabora cu răul, iar harul lui Dumnezeu nu îți ia voia libera ci te ajuta sa lupti cu răul pentru a nu pacatui.