Facusem o pauza de pe acest site. Acum, reintors, constat ca nu s-a schimbat chiar nimic la acesta categorie.
Ma refer mai ales la un anumit utilizator care incepe cu litera "J", si care nu a reusit sa treaca peste obsesia sa cu ateii.

Intrebarea : de ce unii indivizi sunt de parere ca apartenenta religioasa ( sau neapartenenta, in acest caz ) a unora e un fel de stil de viata, si cred ca intreaga noastra viata orbiteaza in jurul acestui lucru?
Nu, serios acum! A fi ateu, pentru mine cel putin, nu este altceva decat faptul ca nu cred in divinitate.
In afara de asta, am si o viata persoanala, si nu imi aloc timp pretios in a incerca sa demontez unele argumente cu persoane neconscute ( mai ales pe spatiul virtual ).
De altfel, atunci cand ma prezint unei persoane, ma pot gandi la o gramada de alte chestii interesant care sa le spun despre mine, cum ar fi :
- ce fel de persoana sunt
- ce imi place / ce nu-mi place
- ce hobby-uri am
- ce imi doresc in viitor etc.
Poate sunt de vina si ateii militanti, care nu sunt la fel de obsedati de subiectul ateism, la fel ca si credinciosii?

Pacat ca ai intrerupt pauza. Era asa de bine... Nu s-ar putea sa iei una definitiva?

Modul in care gandim si actionam arata cine suntem, chiar daca fiecare face ce vrea. Oricum cu totii suportam consecintele actiunilor noastre.

Poate inteleg eu gresit, dar sa militezi nu inseamna sa te apuci de capul tau sa faci ceva? In cazul asta, nu prea exista atei militanti, pe cand celorlalti le cere zeul sa imprastie diverse informatii, adica recompense sau amenintari. Eu nu ma apuc de vorbit despre religie daca nu primesc vreo informatie care ma deranjeaza.

Sunt doua alternative majore. Prima tine de patologic. Pentru unii este valabila - ii stim cu totii (de ambele "tabere"). Ceilalti, oameni inteligenti si sanatosi la cap, sunt intr-o continua lupta cu sinele, intr-o continua zbatere dupa adevar. Nu isi permit sa o recunoasca, dar asta nu inseamna ca ea nu poate fi observata sub forma unor simptome, cum ar fi aceasta obsesie care, dupa un timp, devine caraghioasa. Oamenii nu vor avea pace pana nu aleg. Din nefericire, o continua negare, dublata de practica unei continue tensiuni, poate deraia in timp catre prima alternativa.

PS: si eu iau pauze de la acest site. Dese si mari.

Salut parintele,si bine ai revenit cu toate ca strigatele tale, cum ca ai fi ateu, sant oarecum, ciudate, fiindca nu era cazul.adica,de pilda eu dupa botez as fi crestin, dar dupa fapte sant mai ateu decat tine, asa cum un ateu dupa eticheta, poate avea o viata crestineasca mai curatica decat a multor crestini.Deci etichetele si strigaturile referitoare la modul de viata, fiindca a crede in ceva E si un mod de viata, pe cand a nu crede e pur si simplu lumesc, nu-si au rostul.ateii militanti? militanti pentru ce? Crestinii sant luptatori, si biruitori.luptatorii sant in biserica de pe pamant, iar biruitorii sant in biserica din ceruri.conteaza doar armele; ale crestinismului,sant; rugaciunea,mila,credinta, iertarea, smerenia si altele inaltatoare de minte si suflet. Cele lumesti sa-mi fie cu iertare, sant, dar lipsesc cu desavarsire.fiindca inaltarea spirituala nu are nimic de-a face cu coborarea lumeasca.Sant sensuri total diferite.de ce? fiindca a urca in varful piramidei, pe pamant si a cauta gloria lumii acesteia,{care piere odata cu,, eroul''}corespunde cu pierderea gloriei vesnice spre care tinde orice credincios.si de ce? daca vrei sa pari pacifist, inchei cu; la fel ca credinciosii? cele doua notiuni nu suporta comparatie.

Fiecare face ce vrea si isi duce viata cum vrea, duhovnicule.

Si ce mare lucru faci tu?
Este o normalitate si pentru crestin si pentru orice om religios sau cel putin asa ar trebui.Asa face si un crestin, doar ca atunci cand vine vorba de lucruri mai religioase invoca pe ale lui.

Este o chestie pe care nu am suportat-o niciodata când oamenii nu își văd de religiile lor. E treaba mea ce religie am și nu merită nimeni judecat sau categorizat pentru asta.

Parinte, daca tin cont de faptul ca intrebarea mea e imediat dupa a dv si ca a fost pe tema mentionata aici si ati mai spus si de unilizatorul cu litera "j" sa spunem ca m-am cam simtit. Sa-mi fie cu iertare daca v-au suparat vorbele mele, poate ca am scris un discurs cam greu de digerat, eu nu mai stau sa-l revizuiesc inainte de publicare. Daca a reiesit ca sunt obsedat de subiectul asta chiar imi pare rau, pentru ca nu sunt. Doar am simtit nevoia sa ma analizez putin si sa imi clarific convingerile...Si cum sa le clarifici mai bine daca nu scriindu-le. Daca mai exista cineva care te-ar putea ajuta sa te corectezi si poate sa-ti deschida ochii mai mult asupra unor fapte, cum este pe TPU, atunci de ce sa nu le scriu aici? Deci afirmatia cu spatiul virtual nu cred ca e fondata, mai ales ca in doua saptamani pe site nu am pus decat doua intrebari. Nu cred ca sunt un utilizator care rupe TPU in doua. In fine, inca odata, ce am vrut sa subliniez este faptul ca fiecare om este absolut liber sa creada in ceva sau nu, iar religia nu trebuie sa reprezinte un factor care sa influenteze relatiile interumane, care dupa parerea mea, ar trebui bazate pe acceptarea semenilor si pe iubirea aproapelui. Imi cer scuze inca odata daca v-am ofensat!

Fiecare are dreptul sa isi exprime opinia.