Faptul ca ceva sa existe dintotdeauna, cum e Dumnezeu, nu e o aberatie logica? Chiar Dumnezeul biblic sustine ca a fost facut la un moment dat.
Ordonare:
După relevanţă
Logic ca e o aberatie, dar vor sa argumenteze existenta zeului lor cum ca a existat dintotdeauna, desigur ca nu putea exista daca nu exista timp, spatiu unde sa apara
Răspunde
Https://500questions.wordpress.com/......ays-exist/
in cate aiureli trebuie sa crezi daca crezi in dumnezeu a existat mereu
Ființele spirituale supranaturale pot exista.
Ființele spirituale pot exista veșnic fără cauză.
Ființele spirituale pot crea noi materie și energie din nimic.
Ființele spirituale pot exista în afara spațiului și timpului.
Persoanele spirituale pot stoca, prelua și prelucra informații creative.
Ființele spirituale învață în mod constant sau sunt capabile să aibă cumva cunoștințe fără să fie educate vreodată.
Ființele spirituale au nevoi sau emoții care îi determină să creeze lucruri.
Acest lucru ar trebui să fie fără îndoială, dar putem observa direct Universul nostru, nu îl putem observa direct pe Dumnezeu. Cu siguranță acest lucru nu îl dezminte pe Dumnezeu, dar este un loc bun pentru a începe.
Putem ridica o piatră și spunem: "Hei, uite! Am găsit o parte din Univers! "Nu putem intra într-o biserică și nu putem spune:" Hei, uite! L-am găsit pe Dumnezeu! "(Ei bine, putem... dar tu știi ce vreau să spun.)
Dacă trebuie să identificăm ceva care a existat întotdeauna, pare mai rezonabil să începem cu ceva care s-a dovedit a exista, decât ceva ce nu putem confirma.
2. Universul este mult mai puțin complex decât Dumnezeu.
Dacă ar exista ceva "pur și simplu" fără cauză, un lucru simplu pare mult mai probabil decât ceva cu un grad ridicat de complexitate.
Un Dumnezeu ar avea nevoie de o cantitate incredibilă de complexitate, având în vedere necesitatea de a stoca, de a recupera, de a înțelege și de a crea. Acest Dumnezeu ar trebui să știe cum să aducă materia în existență și să modeleze intenționat această chestiune în lucruri vii. Ar fi nevoie fie de a fi auto-predat, fie cumva "știi" toate lucrurile fără a fi educat vreodată.
Prin comparație, energia și particulele sunt destul de prost. Ele nu încep cu un grad înalt de complexitate și trebuie să se bazeze pe legi naturale, probabilități șanse și selecție pentru a începe să formeze orice fel de complexitate reală.
3. Universul este adesea risipitor și dezordonat.
Există multe deșeuri și tulburări în Univers. De ce Dumnezeu ar fi proiectat cu grijă sute de miliarde de galaxii dacă ar avea nevoie de unul singur? (Nici măcar nu am știut până acum că aceste alte galaxii au existat!) De ce să proiectați galaxii întregi și apoi să le prăbușiți unul în celălalt? De ce face spațiul atât de mortal pentru oameni? Sau plasați obiecte atât de departe încât nu există speranță de a ajunge vreodată la ei? De ce s-au născut sateliții și planetele cu resturi de spațiu? Există un motiv pentru acest tip de design? Este inteligent? Sau este aleatoriu? Comportamentul naturii este risipitor, neguvernamental, indiferent și nu are grijuliu pe care îl așteptați de la un designer inteligent.
4. Universul nu ar trebui să creeze ceva din nimic.
Dacă ceva trebuie să existe întotdeauna, există o variabilă mai mică în a spune că universul a existat întotdeauna (într-o formă sau formă) decât să spună că a fost creat din nimic.
Sigur, putem adăuga un Dumnezeu în ecuație, dar apoi trebuie să mergem și să dovedim că viața nematerială poate să existe, să gândească și să aibă cunoștințe și să creeze materie din nimic. De ce nu spuneți doar că ceea ce există este ceea ce există?
Răspunde
La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
2. Acesta era întru început la Dumnezeu.
3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
4. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.
Se refera la Dumnezeu Fiul adică la Hristos începutul creației lui Dumnezeu Tatăl.
Unde spune Dumnezeu in Biblie ca a fost facut?
Si de ce ar fi o aberatie sa ca El sa fie dintotdeauna? Nu stii ce e ala infinit?
E o aberatie ilogica, cum a putut exista mereu fara ca sa exista timp? unde a aparut? cum a creat toata energia? universul este complex dumnezeu a creat totul din nimic, desi dumnezeu este mai complex decat creatia lui
Apocalipsa 1 (8): „Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul, zice Domnul Dumnezeu, cel ce este, cel ce era și cel ce vine."
Apocalipsa 21 (6): „Apoi a zis: S'a isprăvit! Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieții."
Apocalipsa 22 (13): „Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul."
Evident ca Dumnezeu este mai complex decat creatia Lui.
La intrebarile acestea nu poate raspunde omenirea. Nu stim cum era inainte ca Dumnezeu sa creeze Universul, exista timp, spatiu? Poate da, poate nu. Poate El exista in afara timpului si al spatiului. Tu gandesti limitat la acest univers, dar Dumnezeu este "cauza" exterioara a universului.
Omule cum a aparut ceva mai complex ca universul din nimic, numi spune ca nu stim din moment ce tu afirmi ca stii ca exista dumnezeu, daca era in afara timpului, spatiului nu intervenea in acest univers si doi nu putea aparea in ceva ce nu exista in empty space si fara timp
Psalmul 90:2
"Înainte ca să se fi născut munții,
înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul și lumea,
din veșnicie în vecie, Tu ești Dumnezeu."
Ce inteleg eu prin Dumnezeu este Alfa si Omega:
Inteleg ca este imposibil sa existe conceptul de "inainte de Dumnezeu" sau "dupa Dumnezeu". Daca ar avea intr-adevar un inceput, ar trebui sa aiba o cauza. Dar nu are inceput, deci nici cauza.
Nu a aparut, a existat mereu.
De ce nu ar putea interveni Dumnezeu in univers daca El este in afara timpului si spatiului, din moment ce este atotputernic?
Ce usor rezolvati voi problema, dar nici brahma nu are inceput, de ce argumentul asta doar in cazul zeului tau se aplica? hinduismul e mai vechi ca iudaismul
http://www.benpadiah.com/otherstuff/ENKI/06.html
Sanskrit Brahman (an n-stem, nominative bráhmā) from a root bṛh- "to swell, expand, grow, enlarge" is a neuter noun to be distinguished from the masculine brahmán—denoting a person associated with Brahman, and from Brahmā, the creator God in the Hindu Trinity, the Trimurti. Brahman is thus a gender-neutral concept that implies greater impersonality than masculine or feminine conceptions of the deity. Brahman is referred to as the supreme self. Puligandla states it as "the unchanging reality amidst and beyond the world",[23] while Sinar states Brahman is a concept that "cannot be exactly defined".[24]
De ce nu ar putea interveni alba ca zapada in univers daca EA este in afara timpului si spatiului, din moment ce este atotputernica?
Daca presupunem ca este atotputernica, atunci presupunem ca poate interveni. Dar era vorba de Dumnezeu, de ce schimbi?
La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
a existat un inceput
Inca nu ti ai dat seama cat de ridicola e scuza cu dumnezeu a exista dintodeauna, asta va scuteste de a dovedi ceva, dar nu explica nimic, daca mergi intr o pestera si acolo e pictat ceva si spui a existat dintotdeauna ce rezolvi nimic, asta e diferenta intre un ateu si un teist, ateu = cere dovezi nu argumente de gradinita
Acolo nu scrie asa ceva La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
Dar nu trebuie sa dovedesc nimic.
Eu ti-am spus ce cred, ca Dumnezeu a existat mereu. Dar tu o sa mergi in continuare spunand ca eu cred ca Dumnezeu a aparut undeva si candva.
Ti-am spus ca argumentul e ridicol si aiurea,logic ca o sa merg inainte impotriva unor argumente de gradinita, tu ocolesti intrebarea cum a aparut intrebarea,a existat dintotdeauna nu raspunde la intrebare,cum ar fi sa folosim acest argument mereu unde am ajunge,de ce doar dumnezeu a existat dintotdeauna, acest dintotdeauna nu are o limita, de ce totul are o cauza dar cel care a creat totul nu are o cauza, intelegi de ce e aiurea ca nu are sens, asa si eu pot spune universul a existat dintotdeauna dar stiinta a descoperit ca totul are o cauza anume, plus ca un univers creat de un creator ar arata complet diferit
Tot asa spune si in Genesa, primul verset: "La inceput, Dumnezeu a creat cerurile si pamantul". Nu la acel inceput se refera?
Trebuie sa existe ceva ce nu are cauza. Tu spui ca Universul are inceput, dar nu stii ce a cauzat acel inceput. Sa zicem ca se afla, cauza aia ar trebuie sa aiba o cauza, nu? Si tot asa, toate trebuie sa aiba o cauza, la infinit? Mai logic este sa existe o "cauza" dintotdeauna.
De ce nu il intrebi pe ioan, el vorbeste de inceput
Nu este mai logic este mai confortabil emotional nu rational, daca nu stii ceva afirmi ca nu stii asa e matur,rational,logic nu bagi un argument care nu raspunde la nimic,in fapt argumentul indica exact cum isi imagineaza un copil pe dumnezeu =care nu a aparut,a existat dintotdeauna, isi implineste rugaciuni,dorinta,isi pedepseste dusmani, are grija de tine, te pedepseste daca faci rau, e mereu langa tine, isi promite o viata vesnica =invingi moartea, te afunzi tot mai mult in starea de confort
Tu stii ce afirmi? Ca orice are o cauza, dar asta este ilogic. Daca orice are o cauza, atunci nu exista un inceput. Insa, tu afirmi ca exista un inceput.
Faci doua afirmatii contradictorii.
Există multe motive inconștiente care cred oamenii în credințele religioase. În timp ce mulți oameni găsesc confort și bucurie în practicile lor religioase din cauza învățăturilor lor morale, există și alte motive pentru care sunt atrași și asupra credinței lor. Pentru mulți, credința a fost o parte a educației lor și ei doresc să-și continue tradițiile familiei. Credința joacă un rol important în cultura noastră din mai multe motive.
01
din 07
Indoctrinarea în religie
Congregație ședinței în biserică
Robert Nicholas / Getty Images
Gradul ridicat și consistent al concentrațiilor religioase sugerează că oamenii cred că religia lor este cea pe care au fost îndoctrinați și care este întărită în mod constant în jurul lor. Oamenii dobândesc o religie înainte de aptitudinile gândirii critice și că religia este promovată fără ca majoritatea oamenilor să observe.
02
din 07
Indoctrina în Bigotry anti-ateu
mână ajungând spre lumina strălucitoare din colț
Paper Boat Creative / Getty Images
Dacă vi se spune constant că oamenii care nu cred în dumnezeul tău sunt răi, imorali și amenințări pentru ordinea socială stabilă, atunci nu vei visa niciodată să renunți la religia teistică. Cine vrea să fie imoral sau să fie privit de restul societății ca imoral? Aceasta este în mare măsură ceea ce se confruntă cu ateii, mai ales în America, și este greu să nu vezi îndoctrinarea constantă în bigotismul ateist ca motiv pentru care oamenii se țin de religiile lor. Copiii învață în școlile publice că America este o națiune pentru oamenii care cred în Dumnezeu și acest mesaj este întărit de-a lungul vieții de predicatori, politicieni și lideri ai comunității de toate felurile.
03
din 07
Peer și presiunea familiei
Părinții cu copii (10-13) se roagă la masă
LWA / Getty Images
Religia poate fi extrem de importantă pentru familii și comunități, creând o presiune enormă pentru a se conforma așteptărilor religioase. Oamenii care se află în afara acestor așteptări nu aleg pur și simplu un mod diferit de viață, ci pot fi de fapt percepuți ca respingând una dintre cele mai importante legături care țin împreună o familie sau o comunitate. Chiar dacă acest lucru nu este comunicat niciodată cu atât de multe cuvinte, oamenii învață că anumite idei, ideologii și practici ar trebui tratate ca fiind vitale pentru legăturile comunale și, prin urmare, nu ar trebui să fie puse sub semnul întrebării. Rolul presiunii de la egal la egal și presiunea familială în menținerea cel puțin a unui furnic al religiozității pentru mulți oameni nu poate fi negat
Teama de moarte
Femeia pădure albastră
Bill Hinton / Getty Images
Mulți teiști religioși încearcă să argumenteze ateiștii să creadă într-un dumnezeu prin frica de ceea ce se va întâmpla după ce a murit - fie merge în iad sau pur și simplu încetează să mai existe. Acest lucru dezvăluie, cu certitudine, ceva foarte important pentru credincioșii înșiși: și ei trebuie să se teamă de moarte ca încetarea existenței și nu cred că pentru că există motive întemeiate să creadă că există o viață de apoi, ci mai degrabă decât o dorință. Oamenii nu doresc să creadă că moartea fizică este sfârșitul tuturor experiențelor, emoțiilor și gândurilor, astfel încât ei insistă să creadă că într-un fel "mintea" lor va continua să existe fără nici un creier fizic într-o eternitate a fericirii continue - să fie reîncarnat într-o formă nouă.
05
din 07
Dorința de gândire
Drumul către Rai
Yuri_Arcurs / Getty Images
Dorința că moartea fizică nu este sfîrșitul vieții, probabil nu este singurul exemplu de gândire dornică de credință religioasă și teistică. Există o serie de alte modalități prin care oamenii declară credințe care par mai mult despre ceea ce doresc sunt adevărați decât ceea ce pot sprijini prin dovezi și logici bune.
06
din 07
Teama de libertate și responsabilitate
Senior femeie care are probleme cu învățarea de a conduce ca om în scaunul de pasageri disperare
Carl Smith / Getty Images
Unul dintre aspectele cele mai îngrijorătoare ale convingerilor religioase ale multor oameni este modul în care aceste credințe fac posibil ca credincioșii să evite asumarea responsabilității personale pentru ceea ce se întâmplă. Ei nu trebuie să fie responsabili pentru asigurarea faptului că se face dreptate, deoarece Dumnezeu va oferi acest lucru. Ei nu trebuie să fie responsabili pentru rezolvarea problemelor de mediu, deoarece Dumnezeu va face asta. Ei nu trebuie să fie responsabili pentru dezvoltarea unor reguli morale puternice, deoarece Dumnezeu a făcut acest lucru. Ei nu trebuie să fie responsabili pentru dezvoltarea unor argumente solide în apărarea pozițiilor lor, deoarece Dumnezeu a făcut acest lucru. Credincioșii neagă libertatea lor pentru că libertatea înseamnă responsabilitate și responsabilitate înseamnă că, dacă vom eșua, nimeni nu ne va salva.
07
din 07
Lipsa abilităților de bază în logică și raționament
Cap de sticlă pe plajă la apusul soarelui
Peter Cade / Getty Images
Majoritatea oamenilor nu învață aproape la fel de mult despre logică, rațiune și construirea unor argumente solide așa cum ar trebui. Chiar și așa, calitatea argumentelor oferite în mod obișnuit de credincioși ca o justificare a credințelor lor religioase și teiste sunt remarcabile pentru cât de atroce sunt ele. Dacă se comite o singură eroare logică de bază, ea poate fi considerată o realizare. Având în vedere cât de importante credincioși pretind existența zeului lor și adevărul despre religia lor sunt, ați crede că vor investi mult efort în construirea celor mai bune argumente posibile și găsirea celor mai bune dovezi posibile. În schimb, ei investesc mult efort în construirea raționalizărilor circulare și găsirea a tot ceea ce suna chiar de la distanță.
Omule nu stim care fost inceputul,a fost big bang inceputul,exista multi univers,nu stim,eu am spus ca stiinta a descoperit ca totul are o cauza, deci si inceputul a avut o cauza asa e rational sa gandim,poate universul exista dintotdeauna,poate exista un creator panteist, deist, ateismul reflecta realitatea in prezent, nimic din ce pretinde teismul, deismul, panteismul nu emite dovezi
Ființele umane sunt remarcabil de predispuse la credințele supranaturale și, în special, la credințele în agenții invizibili - ființe care, ca noi, acționează pe baza credințelor și dorințelor lor, dar care, spre deosebire de noi, nu sunt de obicei vizibile cu ochiul liber. Credința în existența unor astfel de entități personale este omniprezentă. Așa cum notează Steven Pinker în "Psihologia Evoluționară a Religiei" (2004), în toate culturile umane oamenii cred că boala și calamitatea sunt cauzate și atenuate de o varietate de entități invizibile, cum ar fi: spirite, fantome, sfinți, rele, demoni, heruvimi sau Iisus, demoni și zei ". În Statele Unite, de exemplu, un Sondaj Harris din 2013 a constatat că aproximativ 42% cred în fantome, 64% în supraviețuirea sufletului după moarte, 68% în ceruri și 74% în Dumnezeu.
De ce suntem atrași de astfel de credințe? Răspunsul nu poate fi pur și simplu că sunt adevărate. În mod evident, majoritatea nu sunt. Știm că multe convingeri sunt false deoarece contravin altor credințe similare. Luați credințe de tip Dumnezeu. Unii cred că există un zeu; alții (cum ar fi Manicheanii) că există doi dumnezei; altele: panteoane ale zeilor. Oamenii dețin, de asemenea, convingeri diferite despre caracteristicile acestor ființe divine, atribuindu-le atribute și acțiuni incompatibile. Dar nu este vorba doar de un dezacord între credincioși care dezvăluie multe dintre aceste convingeri ca fiind false. Știința a demonstrat, de asemenea, că multe dintre aceste credințe sunt false: de exemplu, bolile nu sunt produse de ființe demonice ci de cauze naturale. Și, desigur, dovezile presupuse pentru astfel de ființe - observarea fantomelor, zâne, îngerilor, zeilor și activităților lor miraculoase - este în mod regulat dezvăluită de anchetatori.
Atunci când oamenii sunt rugați să-și justifice credința în astfel de ființe invizibile, adesea fac apel la două lucruri. În primul rând, la mărturie: la rapoartele de observare, evenimente miraculoase presupuse a fi cauzate de astfel de ființe și așa mai departe. Orice librărie New Age va putea oferi numeroase mărturii despre o agenție invizibilă care ar putea părea greu de explicat naturalistic în termeni de halucinație, auto-înșelăciune, fenomene naturale identificate greșit, trucuri și așa mai departe. În al doilea rând, mulți vor pretinde și un sentiment de prezență subiectiv: ei doar știu că "mătușa lor este în cameră cu ei sau că au un înger păzitor, prin intermediul unui sens în plus: spiritul. Oracolul Delphic a crezut că a primit comunicări de la zeul Apollo în timp ce era așezat pe trepied. Mulți oameni religioși contemporani cred că pot să simtă divinitatea prin intermediul unui fel de sensus divinitatis sau al sensului divin.
Dacă într-adevăr nu există motive întemeiate de a crede astfel de ființe, totuși, de ce oamenii cred în ele? Există multe speculații științifice despre acest lucru, dar încă nu există un răspuns definitiv.
Un avantaj evident al poziționării agenților invizibili este acela că aceștia pot explica ceea ce altfel ar putea fi derutant. Aș putea să jur că mi-am lăsat cheile pe masă, dar acolo sunt sub canapea. Cum sa întâmplat așa ceva pe Pământ? Dacă cred în gremlini - ființe invizibile care trăiesc în casa mea, care au dorința de a provoca neplăceri și puterea de a face acest lucru - atunci misterul este imediat rezolvat. Agenții invizibili oferă explicații rapide și convenabile pentru evenimente care ar putea altfel să ne lovească ca fiind profund misterioase și, în măsura în care aceste ființe pot fi liniștite sau convinse, credința în ele poate crea, de asemenea, iluzia controlului, care poate fi reconfortant într-un altfel incert și lumea periculoasă.
Oamenii de știință care lucrează în știința cognitivă a religiei au oferit alte explicații, inclusiv dispozitivul de detectare a agenților hiperactivi (HADD). Această tendință explică de ce un șuierat în tufișuri în întuneric provoacă gândul instinctiv: "Este cineva acolo!" Se pare că am evoluat pentru a fi extrem de rapid să atribuim agenției - capacitatea de a intenționa și de a acționa - chiar și de a neînsufleți obiecte. În mediul nostru ancestral, această tendință nu este deosebit de costisitoare în ceea ce privește supraviețuirea și reproducerea, dar o eșec la detectarea agenților care sunt acolo poate fi foarte costisitoare. Nu reușești să detectezi o pisică cu sabot și probabil că te va scoate din piscina genetică. Evoluția unui HADD poate explica tendința umană de a crede în prezența agenților, chiar și atunci când nimeni nu poate fi observat. Prin urmare, credința umană în ființe invizibile, cum ar fi spiritele sau zeii. Există, de asemenea, forme de credință supranaturală care nu se potrivesc cu mucegaiul "invizibil al ființei", ci doar posedă forțe oculte - de exemplu, feng shui, înțeles supranatural - dar HADD nu ia în considerare astfel de credințe.
De fapt, mă îndoiesc că un singur mecanism explică tendința umană de a susține astfel de credințe supranaturale. Desigur, nimic așa crud ca "gândirea dornică" nu face treaba. Ceea ce se crede nu este întotdeauna la plăcerea credinciosului; uneori, ca și în cazul vizitelor de noapte ale ființelor demonice, este absolut terifiantă. În orice caz, apelul la o gândire dornică amână amânarea misterului, deoarece avem nevoie de o explicație pentru motivul pentru care oamenii sunt atât de atrasi să creadă în ființe invizibile.
Oricare ar fi explicația corectă pentru tendința umană deosebită de a crede în mod fals în ființele invizibile de persoană, faptul că suntem atât de predispuși la credințe false, în special atunci când aceste convingeri sunt bazate pe o anumită combinație de mărturii și experiență subiectivă, pentru oricine are o credință în agenția invizibilă pe această bază.
Să presupunem că văd un șarpe pe pământ înaintea mea. În cele mai multe cazuri, este rezonabil să cred că există într-adevăr un șarpe acolo. Cu toate acestea, după ce am prezentat dovezi că mi s-a dat un drog pentru a provoca halucinații vii, nu mai este rezonabil să cred că am văzut un șarpe. S-ar putea să mai văd un șarpe adevărat, dar, având în vedere noile dovezi, nu mai pot să cred că sunt în mod rezonabil.
În mod similar, dacă avem dovezi bune că oamenii sunt foarte predispuși la credința falsă în ființele invizibile atunci când acele credințe se bazează pe o experiență subiectivă, atunci ar trebui să fiu atent la astfel de credințe. Și asta, la rândul meu, îmi oferă motive întemeiate să mă îndoiesc că unchiul meu mort, sau un înger sau un zeu, mă dezvăluie în prezent, dacă singura mea bază de credință este impresia mea subiectivă că este așa. În aceste condiții, cei care insistă "Știu doar!" Nu sunt rezonabili.
Eroarea cognitiva reprezinta tendinta umana de a trage concluzii incorecte in anumite circumstante bazate mai degraba pe factori cognitivi decat pe evident si rational. Aceasta este o forma a unei „scurtaturi cognitive", adesea bazate pe „regula degetului" si include erori in judecarea statistica, atributia sociala si memorie. Erorile cognitive sunt prezente adesea in gandirea umana si sunt studiate in stiinta cognitiva si psihologia sociala.
Erorile cognitive sunt cauzate frecvent de abordari heuristice, simplificari logice si reguli decizionale simpliste, folosite in rezolvarea problemelor complexe. Atunci cand aceste abordari decizionale simpliste sunt folosite in situatii nepotrivite, ele conduc la erori mentale sistematice si previzibile, estimari eronate sau evaluari nereusite. Erorile cognitive nu se datoreaza unui aspect patologic, ci doar sunt greseli sistematice de logica.
Erorile apar din multe procese care uneori sunt greu de delimitat. Acestea includ scurtaturi ale procesarii informatiei (euristice), factori motivationali si influenta sociala.
Notiunea de eroare cognitiva a fost introdusa de Amos Tversky si Daniel Kahneman in 1972. Impreuna cu colegii lor, au demonstrat multe feluri replicabile in care judecata si decizia umana difera de teoria „alegerii rationale".
A fost demonstrata in experimente separate, si „eroarea confirmarii", unde subiectul alegea doar dovezile si argumentele care ii confirmau credinta.
Tipuri de erori cognitive
Unele erori sunt specifice unor grupuri, iar altele la nivel individual. Unele afecteaza luarea unei decizii, in timp ce altele, precum corelatia iluzorie, afecteaza judecata. Corelatia iluzorie este o convingere incorecta ca exista o legatura intre o cauza si un anumit efect. Un alt grup de erori afecteaza memoria, precum eroarea consecventului.
Unele erori arata motivatia subiectului, de exemplu dorinta pentru o imagine proprie pozitiva, ducand catre eroarea egocentrica si evitarea disonantei cognitive neplacute.
Unele duc la ignorarea informatiei relevante si la neglijarea probabilitatii, si pot afecta decizia sau judecata datorita informatiei irelevante. De exemplu, „Efectul Framing", unde aceeasi problema primeste raspunsuri diferite depinzand de modul cum a fost descrisa.
Multe institutii sociale se bazeaza pe indivizi pentru a face judecati rationale. De exemplu juratii dintr-un tribunal trebuie sa ignore atractivitatea celui acuzat. Numeroasele erori demonstrate in numeroase experimente psihologice au demonstrat ca omul face des astfel de greseli.
Erori cu privire la decizii si de comportament
Efectul bandvagon – tendinta de a face (sau de a crede) lucruri deoarece multi alti oameni fac (sau cred) la fel. Este in legatura cu gandirea de grup, sau comportement de „turma".
Eroarea confirmarii – tendinta de a cauta si a interpreta informatia intr-un mod care sa confirme perceptiile proprii.
Efectul contrastului – marirea sau scaderea unei greutati sau unei alte masuri cand este comparata cu un obiect recent observat aflat in contrast.
Efectul denominatiei – tendinta de a cheltui mai multi bani atunci cand se folosesc monezi sau bancnote mai mici decat bancnote mari.
Eroarea distinctiei – tendinta de a vedea doua optiuni mult mai diferite atunci cand sunt evaluate simultan decat daca se evalueaza separat.
Eroarea experimentatorului – tendinta experimentatorului de a crede si publica informatii dintr-un experiment care sunt in acord cu asteptarile lor si de a respinge altele care sunt in conflict cu asteptarile, desi ele pot fi adevarate.
Efectul atentiei – tendinta de a da prea multa importanta unui aspect al evenimentului; cauzeaza erori in predictia corecta a utilitatii sale.
Iluzia controlului – tendinta de a crede ca un lucru poate fi controlat, sau cel putin influentat, atunci cand e clar ca nu se poate.
Eroarea negativitatii – tendinta de a da mai multa atentie si de a da mai multa greutate experientelor negative decat celor pozitive.
Neglijarea probabilitatii – tendinta de a respinge total probabilitatea atunci cand se ia o decizie aflata sub incertitudine.
Eroarea rezultatului – tendinta de a judeca o decizie din eventualele rezultate, si nu dupa calitatea deciziilor de la timpul cand aceasta a fost luata.
Perceptia selectiva – tendinta de a percepe selectiv anumite idei ce convin mai mult.
Erori de probabilitate si credinta
Efectul ambiguitatii – tendinta de a evita optiunile pentru care lipsa informatiilor face probabilitatea sa fie necunoscuta.
Efectul ancorarii – tendinta de a se baza prea mult pe o trasatura sau informatie in luarea unei decizii.
Atentia subiectiva – neglijarea datelor importante la realizarea unei corelatii sau asociatii.
Eroarea autoritatii – tendinta de a pune valoare pe opinia unei persoane cu autoritate, chiar daca acea persoana nu prezinta cunostinte in domeniul respectiv.
Iluzia gruparii – tendinte de a vedea modele acolo unde ele nu exista.
Eroarea credintei – tendinta de a se baza pe credintele proprii si nu pe logica.
Corelatia iluzorie – convingerea incorecta ca exista o legatura intre o cauza si un anumit efect.
Efectul asteptat de observator – manipularea inconstienta a unui experiment sau a datelor pentru a obtine rezultatul asteptat.
Stereotipia – asteptarea ca un membru al unui grup sa aiba anumite caracteristici, fara a avea informatii despre respectivul individ.
Validarea subiectiva – tendinta de a cauta sau a interpreta o informatie intr-un fel in care confirma preconceptiile sau ipotezele proprii, chiar daca nu sunt adevarate; este in legatura stransa cu conceptul disonantei cognitive. Indivizii cauta noi dovezi, le interpreteaza intr-un mod gresit sau preiau informatie din memorie intr-un mod selectiv.
Oamenii au tendinta sa testeze ipotezele doar intr-un sens, concentrandu-se pe o singura posibilitate si neglijand alternativele. Aceata strategie nu este necesar o eroare cognitiva, dar combinata cu ale efecte poate intari credintele existente.
Acesta eroare apare in special pentru credintele deja existente si implica irationalul, corelatia iluzorie in care oamenii percep intr-un mod fals asocierea intre doua evenimente, etc.
Influente sociale
Efectul Forer – tendinta de a descrie detaliat particularitati ale personalitatii ca si cum ar fi specifice unei anumite persoane, cand de fapt prin generalitatea lor se potrivesc la mai multe. Efectul Forer este intalnit adesea in astrologie.
Eroarea fundamentala de atribuire – tendinta de a explica comportamentul oamenilor pe baza personalitatii si nu a situatiei in care se gasesc. Reprezinta tendinta oamenilor de a pune prea mult accent pe explicatiile bazate pe dispozitie si de persionalitate referitor la comportamentul altor persoane. Adica, oamenii au tendinta nejustificata de a presupune ca actiunile unei persoane depind de tipul de persoana de care aceasta apartine mai degraba decat de fortele sociale si de mediu care o influenteaza.
Malcom Gladwell a furnizat o definitie mai subtila: o extrapolare a unei caracteristici masurate din care se obtine o caracteristica fara nici o legatura. Gladwell a citat ca exemplu un studiu tipic care a aratat ca prin gradul de corectitudine a temelor unui student sau punctualitatea acestuia nu se spune nimic despre frecventa la cursuri sau starea camerei sale sau aspectul fizic.
Iluzia introspectiei asimetrice – oamenii considera ca isi cunosc mai bine semenii decat ii cunosc acestia pe ei.
Fenomenul lumii corecte – tendinta oamenilor de a considera ca lumea este corecta iar oamenii preimesc ceea ce merita.
Eroarea profetiei care se autoindeplineste – tendinta de a manifesta comportamente ce dau rezultate care ne vor confirma convingerile.
Framing – Un „cadru" in teoria sociala consista intr-o schema de interpretare, o colectie de anecdote si stereotipuri, pe care indivizii se bazeaza pentru a intelege si a raspunde evenimentelor. In termeni simpli, oamenii au construit de-a lungul vietii o serie de filtrii mentali emotionali. Acestia folosesc acesti filtrii pentru a da un sens lumii in care traiesc. Alegerile lor sunt influentate de acestea.
Erorile de memorie
Criptomnesia – apare atunci cand un fapt intamplat se intoarce fara a fi recunoscut ca deja intamplat, iar individul crede ca este ceva nou si original.
Memoria falsa – confuzia imaginatiei cu memoriei, sau confuzia memoriei adevarate cu memoria falsa. Se refera la amintirea unei intamplari care nu a avut loc.
Eroarea „intelegerii intarziate" – filtrarea memoriei din trecut prin cunostintele actuale, ajungand la credinta ca evenimentele sunt mult mai predictibile decat au fost.
Eroarea intelegerii intarziate mai este numit si efectul „am stiut dintotdeauna". Aceasta eroare a fost demonstrata experimental intr-o varietate de domenii, incluzand politica, jocuri si medicina.
Retrospectia Rosy – tendinta de a nota evenimentele trecute ca fiind mult mai pozitive decat au fost in momentul in care s-au intamplat.
Omul este o fiinţă raţională, gândirea fiind ce ne separă de animale. René Descartes îşi dovedea existenţa prin gândire atunci când afirma „Gândesc, deci exist". Creierul nostru poate realiza raţionamente logice riguroase şi e capabil de gândire abstractă, precum cea matematică. Totuşi, nu suntem feriţi în totalitate de erori în raţionamente, din simplă neatenţie sau din cauza predispoziţii.
Iată o listă cu 5 erori de gândire cauzate de biasul (predispoziţie, inclinaţie înnăscută) cognitiv.
1. Eroarea explicaţiei diferite
Cu toţii dorim să înţelegem corect lucrurile din jurul nostru. Aceasta presupune şi găsirea explicaţilor corecte. Această căutare este umbrită însă uneori de confortul autoconfirmării. Acesta este un bias cognitiv ce stă la baza unor erori de raţionament.
Atunci când încercăm să explicăm ceva, putem fi afectaţi de înclinaţia minţii noastre de a căuta confirmări pentru ceea ce credem noi că este adevărat. Dacă eşti pasionat de filosofie, e posibil să fi încercat elaborarea unei teorii privind moralitatea sau poate crezi că ai descoperit natura umană. Poate că tu doreşti să-ţi publici opera într-o revistă de specialitate, dar observi că de fiecare dată eşti respins. Oare de ce? Ai studiat şi ai muncit la elaborarea acelei teorii, oare de ce eşti respins?
Există un număr de explicaţii pentru respingerea articolelor tale. Poate comunitatea academică este închisă, ea nefiind dispusă să comunice cu exteriorul. Poate teoria este cu mult înaintea vremurilor sale. Poate pur şi simplu teoria elaborată nu este suficient de bună.
Când vrem să afirmăm ceva, noi căutam cea mai bună explicaţie. Dar din dorinţa unei autoconfirmări, de obicei riscăm ca explicaţia dată să nu fie cea mai bună, ci cea mai comodă.
Necăutarea unor răspunsuri diferite, nefăcând ipoteze „riscante" pentru afirmaţiile noastre, ne poate duce la concluzii greşite.
2. Dihotomia falsă
Asemenea eşecului în a căuta explicaţii diferite, putem fi afectaţi de gândirea în dihotomii prin neconştientizarea faptului că pot exista răspunsuri diferite.
Un lucru este bun sau rău, o pisică este albă sau este neagră. Putem înţelege această eroare de gândire prin prisma unui bias cognitiv care nu ne permite să vedem lucrurile decât în alb şi negru.
Un exemplu îl reprezintă modul de a gândi a teologilor. Se consideră că Iisus este fiul lui Dumnezeu, deoarece aşa se spune că ar fi zis. Astfel, Iisus, fie spunea adevărul, fie minţea. Nu există dovezi cum că el ar fi minţit, concluzia fiind că spune adevărul.
Atunci când realizăm o dihotomie falsă, stipulăm că alegerea este între X şi Y, ignorând variante posibile la cele două. În exemplul cu Iisus putem avea o a treia variantă de răspuns, faptul că Iisus a spus că este fiul lui Dumnezeu şi era nebun.
Un exemplu de dihotomie falsă este cel legat de sexul persoanei. Se face distincţia între femei şi bărbaţi, iar tacit noi acceptăm că o persoană ori este bărbat, ori femeie. Desigur, această dihotomie este una falsă, există şi persoane hermafrodite. Datorită obişnuinţei de a vedea femei şi bărbaţi, interacţionând cu femei şi bărbaţi, majoritarul populaţiei fiind compus din femei şi bărbaţi, nu conştientizăm existenţa altor variante în afara celor două sexe.
3. Eroare genetică.
Această eroare apare atunci când considerăm adevărul unei judecăţi ca depinzând de cauza (geneza) opinie.
Un exemplu al acestei erori îl găsim în psihologia evoluţionistă. Psihologii evoluţionişti susţin că pot explica apariţia şi existenţa regulilor şi valorilor morale într-o comunitate umană. Cei care au învăţat să coopereze au avut un grad mai ridicat de a face faţă exigenţelor selecţiei naturale faţă de cei care nu au cooperat. De asemenea, în termeni de supravieţuire a celui mai adaptat, psihologii evoluţionişti vorbesc despre natura umană şi diferenţele de calităţi între sexe. Astfel, după aceştia există calităţi specifice bărbaţilor (orientaţi către statut social ridicat, asumarea riscurilor ridicate etc.) şi ale femeilor (fidele, precaute, preocupate de frumuseţea fizică etc.).
Poate afirmaţiile cu privire la existenţa eticii şi normelor sunt adevărate sau false. Totuşi, vorbim de o eroare genetică cu privire la temeiul eticii şi al existenţei normelor morale. Psihologii evoluţionişti tind să reducă discuţiile despre etică şi moralitate la discuţii despre genetică şi selecţie naturală. Poate că putem explica originea în termeni evoluţionişti, dar, din faptul că normele morale îşi au originea în procese complexe de selecţie naturală, nu rezultă că acestea reprezintă un temei pentru ele.
Asemănător, unii oameni cred că putem explica comportamentele diferite dintre sexe din perspectiva genetică şi evoluţionistă, astfel standardele duble având o justificare. Dar originea unui comportament îl justifică?
Eroare genetică este des întâlnită. Mulţi oameni confundă originea a ceva cu justificarea acelui lucru.
4. Cauza falsă. Diferenţa dintre cauzalitate şi corelaţie
Când nu vedem alte variante sau nu luăm în considerare toate aspectele unei situaţii, putem confunda cauza acesteia. Comparativ cu eroarea genetică, nu confundăm temeiul cu originea, ci doar cauza.
Exemplu: Alexandru nu se simte bine. De fiecare dată când îi este rău, el face o infuzie cu ceai. După ce face această infuzie, el începe să se simtă mult mai bine. Astfel, concluzionează Alexandru, cauza însănătoşirii este infuzia de plante administrată.
Ceea ce a făcut Alexandru, din punct de vedere a raţionamentului, este să atribuie statutul de cauză însănătoşirii sale ceea ce a precedat acesteia (infuzia cu plante). Mai concret, el a făcut o eroare numită Post Hoc Ergo Propter Hoc (după aceasta, deci datorită acesteia). Desigur, orice cauză precedă efectul, dar nu orice precede un fenomen cauzează acel fenomen. Poate cauza însănătoşirii stă pur şi simplu în sistemul lui imunitar sau administrarea unor medicamente pe lângă infuzie.
5. Greşeala de categorie.
Ideea a fost enunţată de filosoful britanic Gilber Ryle în cartea „The Concept of Mind". Eroare presupune o lipsă de flexibilitate a limbajului nostru.
Greşelile de categorie duc la discuţii lipsite de sens şi sunt cauzate de un bias cognitiv ce priveşte înţelegerea şi utilizarea limbajului.
Exemplu oferit de Ryle ne prezintă un turist străin care vizitează Universitatea Oxford. Acestuia îi sunt prezentate diferite clădiri din incinta Universităţii. Turistul întreabă: Unde e Universitatea Oxford?
Ceea ce turistul a făcut este o greşeală de categorie. Acesta considera că termenul „Universitate" se referă la o clădire anume, nu la o instituţie găzduită într-un set de clădiri.
Articol preluat de pe Ethink.ro, blog de idei și e-learning, cu acordul autorului. Ethink.ro abordează subiecte de filosofie, știință, gândire critică și alte domenii conexe.
Și acea cauză are, de asemenea, o cauză?
Intram intr-un paradox sau universul e o holograma virtuala si nimic nu exista
Începutul si sfârșitul îndeplinirii profețiilor legate de justificarea suveranității lui Dumnezeu. Prima profeție este in Facerea 3:15.
Am mai vorbit noi despre dumnezeul fals Brahman.
Tu vrei sa spui ca este un infinit de cauze si efecte. Infinitul nu are inceput si nici sfarsit. Dumnezeu e infinitul. Se vede asta in complexitatea si imensitatea a tot ce a creat. Nu uita: cauza e prima si nu are început. Te agiți degeaba la faza asta.
Cine crezi ca citește tot ce ai scris? Din prima fraza înțeleg ca aberezi.
Tot ce se vede dovedește existenta lui Dumnezeu.
Omule ala e atat de fals precum dumnezeu este, daca te nasteai in india acum afirmai acelasi despre dumnezeu ca despre braham
Acelasi aiurea, bla, bla infinitul nu exista ca fara timp nu exista infinit, timpul s-a creat singur sau dumnezeu a creat timpul, dumnezeu nu putea crea timpul ca fara timp nu putea aparea, vezi cat de ridicol gandesti
Tot ce se vede? serios, si purici,paduchi, virusi, microbi, cutremure, suferinta, cam psihopat zeul asta
Încercările din partea lui Satan ating cote tot mai mari.
N-ai citit unde am scris ca Dumnezeu nu depinde de spatiu si timp? Ce mai atata...
Nu afirmam așa ceva pentru ca îmi dădeam seama ca existenta lui Dumnezeu se potrivește mai bine cu realitatea decât Brahman. Tu n-ai schimbat nici o religie ca sa știi toate astea.
Brahman de ce nu se potriveste ca nu omoara toata creatia prin potop plus multe alte aberati biblice
N-ai citit unde am scris ca Dumnezeu nu depinde de spatiu si timp? Ce mai atata...
tu ai impresia ca imi pasa ca tu scrii asa ceva, si ce daca minti asta nu se transforma in realitate
E ca si cum vorbesti singur. Tu nu aperi adevarul ci minciuna. Tu esti un militant pentru minciuna si iratiune.
Foloseste-ti ratiunea. Pune-ti mintea la contributie.
Incercarile sunt reale. Nu mai minti. Poti sa recunosti dar nu vrei. Te incapatanezi sa recunosti. Numai ipocritii fac astfel.
In Biblie Dumnezeu nu sustine ca a fost facut. Stiu bine la ce verset faci referire. N-ai citit contextul.
Nu e o aberație logica ci din contra o explicație logica si rațională ca Dumnezeu nu are nici început si nici sfârșit. Dumnezeu nu depinde de timp si spatiu desi acționează in timp si spatiu. Dumnezeu nu depinde de creația lui. Creația depinde de Dumnezeu si nu invers.
Nu e o aberație logica ci din contra o explicație logica si rațională ca Dumnezeu nu are nici început si nici sfârșit.
eu cred ca habar nu ai ce inseamna logica si ratiune LÓGICĂ s.f. 1. Știință a demonstrației, a formelor și a legilor gândirii, ale raționării juste. ◊ Logică matematică (sau simbolică) = ramură a logicii care folosește în cercetare procedeul logic-matematic; logistică. ◊ Logică a științei = disciplină care cercetează produsele activității științifice; ipoteze, teorii, concepte etc. 2. Gândire justă, raționament temeinic. 3. Cerință firească, temei, rațiune. [Gen. -cii. / cf. fr. logique, it., lat. logica, < gr. logos – rațiune].
cum poate fi logica daca incalca legile fizici si ale ratiuni si nu emite nici o dovada
Aceeasi aberatie poate fi si despre materie sau ceea ce a modelat-o. Exista dintotdeauna?
Materia nu e complexa si nici nu a existat dintotdeauna. A aparut din nimic o data cu Big Bangul. E o explicatie mult mai logica si rationala.
"Materia nu e complexa si nici nu a existat dintotdeauna. A aparut din nimic o dată cu Big Bangul" - Și cum din nimic a eșit ceva? Ce a cauzat BB și din ce? Tot trebuia ca ceva sau Cineva să existe etern.
Mie îmi pare mai logică explicarea biblică care pune în legătură crearea materiei cu energia ( legătura care a fost descoperită mult mai târziu) - Isaia 40:26... Datorită marii lui energii dinamice şi puterii sale nemărginite, niciuna nu lipseşte.
Referitor la faptul că n-ar putea exista Dumnezeu în afara timpului. Îmi spui te rog ce este timpul? Cînd a început?
Deși este măsurat în minute de ex. o minută este tot ceva abstract, pe parcursul timpului au fost schimbări - s-a rotit acul ceasornicului (și altele). Dar când nu exista nimic material? Când nu exista nici o schimbare? Nu exista nici timp!
Și că Dumnezeu este în afara timpului arată și cea parte a bibliei pe care o accepți când spune că la Dumnezeu o zi este ca o mie de ani și o mie de ani ca o zi.
Da, e foarte logic si rational sa spui ca ceva tangibil a aparut din nimic 
N-am spus foarte ci doar mai logic decat cealalta varianta.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
