Şi-a dorit cu siguranţă un timp mai relaxat în care să aibă timp să discute cu tine pe îndelete, fără să fie stresat de persoanele celelalte care aşteptau la rând...
Ştiu despre ce vorbesc, pentru că ştiu şi eu cât am ţinut un părinte odată la spovedit şi consiliat...
Din moment ce sunt ortodoxe, ce motiv ar fi să nu poată fi spovedite?
Cu siguranţă are nevoie de a se mărturisi...
Pot sa se spovedeasca, dar cred ca nu pot lua cumenicatura decat daca au fost cununate in biserica respectiva. Ca, daca nu au fost casatorite decat la sfat sau in alta biserica, atunci se considera de Biserica Ortodoxa ca nu sunt casatorite inaintea lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, ca stau in curvie. Ca mergi si faci cununia cu tam-tam sau singura cu sotul si nasii, nu conteaza, important este sa fii legata de el inaintea lui Dumnezeu si a Bisericii.
Nu, si acum am vazut ca nu "este ingaduit" casatoria intre un ortodox si un "eretic". Pai atunci, din punctul de vedere al Bisericii, oricum esti in pacat, si te poti spovedi, dar nu poti lua cuminecatura. Mai complicat decat am crezut eu.
Scuze, nu pot sa te invat eu, ca sunt din afara bisericii, un eretic, si daca asculti de mine, inseamna sa te poticnesti de pe cararea vietii.
Evident că fără binecuvântarea lui Dumnezeu, convieţuirea voastră este doar un concubinaj, aducă o stare de desfrânare. Căsătoria şi binecuvântarea primită atunci nu este doar o formalitate...
Dacă el nu doreşte, este atunci o problemă a convingerii lui...
Nu cunosc vreun caz ca cineva sa se fereasca sa spovedeasca pe cineva pentru ca trăieşte necăsătorit. Dimpotrivă! Acea persoană are cu atât mai mare nevoie de a fi spovedită.
S-ar putea sa fie o problema atunci, cei care trăiesc în concubinaj au interdicţie de a intra în Biserică. Nu ştiu dacă doar în timpul Sf.Liturghii sau, şi după...
În orice caz, cu cât este mai serioasă problema, cu atât credinciosul are mai mare nevoie de duhovnic şi de spovedanie. Situaţia se complică inutil atunci când partenerul de viaţă nu-ţi înţelege problemele sau nevoile sufleteşti esenţiale. Şi atunci nu ştiu dacă o astfel de convieţuire îţi face cu adevărat bine...
Aducerea lui la creştinism, sau în Biserică, ar fi un pas important pentru tine în materie de linişte sufletească, echilibrare a relaţiei (pentru a nu întâmpina opoziţie în momentele esenţiale, de trăire spirituală).
N-a mai venit răspunsul tău pentru informaţiile confidenţiale, cred că ai ieşit deja…
Spui că "preotul mi-a vorbit urat despre evrei si mi-a zis sa nu ma casatoresc cu el". "Părea că vrea să-mi spună că sotul nu e potrivit pentru mine" - ce să spun, este de datoria celui ce cunoaşte problema, a celui ce e interesat de binele tău să-ţi recomande ceva anume!
Chiar şi dacă mustră, el adoptă de fapt o seriozitate pe măsura problemei.
Dacă spui că "părea" că vrea să-ţi spună că el nu ar fi e potrivit pentru tine, acesta, ia gîndeşte-te, poate ieşi la iveală în anii următori de căsătorie ca un mare adevăr. Diferenţa de opinii, diferenţa în privinţa crezului fundamental legat de credinţa care mântuieşte, coroborat cu trecerea timpului şi ieşirea la iveală a unor asperităţi, din păcate vor putea scoate în evidenţă mai bine avertismentul de acum al preotului...
Apoi spui că un alt preot ţi-a "vorbit frumos", dar care ţi-a zis să te pregatesti de spovedit. Bine trebuia sa intrebi ce inseamnă asta. Poate nu a stiut sigur ca tu vrei atunci pe loc, sau poate s-a referit la pregătirea sufleteasca ce ia în considerare introspecţia sufleteasca asupra starii spirituale şi a faptelor proprii…
Nu, aşa este. În nici un caz nu a vrut să scape de tine "intr-un mod finuţ". S-a referit doar la proceduri ce puteau precede spovedania, poate CHIAR ATUNCI PE LOC…
Mai greu pentru el ar fi dacă l-ai pune la încercare şi i-ai cere să te spovedească la 1 noaptea (ai avea tot dreptul, iar el ştie că are Datoria să facă asta- câte situaţii dramatice nu se pot preîntâmpina astfel...).
Dar aşa, e o bucurie pentru el să socializeze cu o persoană (decât poate să desfăşoare "proceduri" de rutină, canoane, etc…), să empatizeze ce cineva, să ofere sfaturi! Este în acelaşi timp şi bucuria că un credincios apelează la această lucrare şi taină a pocăinţei, a iertării păcatelor...
Dovada: iată activitatea noastră pe TPU, în general e ceva "captivant", nu?
Nu l-am pus sa ma spovedeasca la 1 noaptea.Stia cine sunt, pentru ce vin si "m-a programat" pentru o anumita ora intr-o anumita zi.L-am apreciat ca nu m-a judecat.Dar dupa ce m-a programat a zis sa ma pregatesc.Ce sa zic? Avand la activ respingeri am cam dat inapoi.Sa pleci plangand din bisecica nu e un lucru de care sa-ti aduci aminte cu placere.
Si preotii mai gresesc, unii dintre ei. Unii sunt lacomi, altii judeca pe altii, nu sunt sfinti. Cert este ca avem nevoie de credinta, de Dumnezeu, de a fi intelesi fara a fi judecati, de a ni se spune ca putem fi iertati.
Preotul dragut a spus printre cuvinte ca eu sa ma gandesc daca vreau sa ma spovedesc acolo sau e ca urmarea situatiei in care ma aflu, de a fi respinsa. Faptul ca m-a primit, chiar si asa, fara sa ma fi spovedit a fost un lucru bun pentru mine pentru acel moment, dar nu suficient de incurajator pentru a reveni.
Din moment ce ai pus in discutie public o chestiune care fără detaliile respective ar fi rămas suspendată... Era ca o "teorie a conspiraţiei" suspiciunea "ce motive personale a putut avea preotul pentru a refuza pe moment spovedania?"
Ei bine doar acele detalii lămureau o chestiune pe care ai deschis-o criticii publice fără să-i dai detalii...
Ştiu, ţi-am cerut acordul, am aşteptat vreo oră dar se pare că ai ieşit de pe TPU, dar o lămurire pe măsura provocării acuzaţiilor tale, trebuia să aduc. Cer scuze!
Tot n-am lămurit un lucru.
Spui că "preotul a fost draguţ" şi că ţi-a "vorbit frumos", dar că a spus "să te pregăteşti". Păi eu sunt sigur că de-abia aştepta să vadă ce ai de spus...
Ce a vrut să spună prin "să te pregăteşti"? Nicidecum cred eu să vii altădat! Doar n-a spus să se pregătească el. Şi dacă nu ai înţeles prea clar, de ce nu ai întrebat? Aşa noi nici atât nu ştim. Poate acolo sunt anumite proceduri.
Eu personal, merg la o mănăstire la spovedit, iar acolo, şi pe mine mă mai lasă părintele să aştept, şi tot la fel îmi spune: să mă pregătesc, adică să-mi adun gânduriel, să mai spun o rugăciune...
Mănăstirea?, e departe de Bucureşti, nu cred că te ajută...
Sunt mai multi factori.
Dacă spui că erau mai multe persoane, cine ştie poate îşi cunoaşte enoriaşii că se grăbesc, sau poate şi-a dat seama de complexitatea situaţiei tale: pe de o parte faptele, pe de alta relaţia cu o persoană de altă credinţă...