Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor!

"În general s-a împământenit între noi, creştinii – vorbesc de creştinii mai superficiali - să luăm în derâdere sărăcia cu duhul şi să spunem: acesta e sărac cu duhul, e prost, e înapoiat mintal, nu ştie pe ce lume trăieşte. Însă sărăcia cu duhul este o virtute, o mare virtute! Sărăcia cu duhul înseamnă să fii sărac de toate lucrurile lumii acesteia, încât duhul tău să nu se lege de nimic, nici de avere, nici de situaţie socială, nici de luptă politică, nici de nimic al lumii acesteia. Sufletul tău să fie liber, să trăieşti liber,. Fiindcă în lumea asta a fi liber înseamnă a fi străin de lume. Lumea te robeşte. Prin toate sistemele ei de legi, prin toate obiceiurile lumeşti, prin toată tradiţia aceasta materială, lumea ne leagă, ne subordonează, ne face sclavi. De aceea spune Iisus: „Fericiţi cei săraci cu duhul!". Sunt fericiţi cei care nu s-au legat de lumea aceasta, nu şi-au făcut un idol din lume, nici din învăţătura lumească, nici din gloria lumească, nici din bogăţia lumească. Ei trăiesc ca o fiinţă străină într-o lume plină de păcate.si spuneti voi? nu-i numeste pe acestia lumea nebuni? de ce?

Ce conteaza cum ne considera lumea, noi sa fim fericiti!
Ei ne privesc ca pe niste ciudati pentru ca standardele noastre de viata sunt diferite de ale lor. Noi avem alte prioritati, alte preocupari, alt mod de viata.Nu mai fugim la acelasi potop de desfrau ca si ei.

Cum adica, nu tu spuneai ca, noi crestinii facem multi copii?

Din rautate bre, sunt invidiosi pe fericirea altora

În una dintre celebrele sale predici, Isus a folosit o expresie tradusă deseori: „Ferice de cei săraci în duh" (Matei 5:3, Cornilescu, 1996). Însă o redare literală a acestei expresii este în multe limbi ambiguă. În unele limbi, o traducere strict literală chiar sugerează că „cei săraci în duh" sunt dezechilibraţi pe plan mintal, slabi şi lipsiţi de inteligenţă. Însă în acest context, Isus îi învăţa pe oameni că fericirea lor nu depindea de satisfacerea necesităţilor fizice, ci de recunoaşterea faptului că aveau nevoie de îndrumarea lui Dumnezeu (Luca 6:20). Astfel, redări precum „cei ce-şi dau seama de sărăcia lor spirituală" (Noul Testament — Traducere în limba română modernă, nota de subsol) sau „cei conştienţi de necesităţile lor spirituale" transmit mult mai exact sensul acestei expresii (Matei 5:3).

A fi sarac cu duhul nu inseamna a fi modest?