Acu pe moment,as gandi asa; situatia omului bun, condamnat pi nedret, nefiind vinovat cu nimic, tradat de un bun prieten, si parasit de toti ceilalti.rastignit intre doi talhari,necunoscuti,adica nevinovat,pus in rand cu cei fara de lege.ce a facut iuda, si petru prin tradarea si negarea lor, si ce au facut ceilalti, pentru Iisus sant pacate omenesti ce pot fi iertate.dar iuda s-a spanzurat.e drept mustrat de constiinta.dar iertare nu si-a cerut in ultima clipa, precum talharul.ori precum fiul ratacitor.incerc sa ma pun in locul amandurora.ca Iuda, as gasi o justificare a actului meu.ca Iisus, as plange cu lacrimi de sange pentru ceia ce mi se intampla de la semenii mei.dar ca mantuitor.cred ca i-as ierta pe toti, gandind ca omul este labil in gandire, si nestatornic, ca vantul.
Apply cold water on the burned area.
Tocmai de aia am precizat "filozofic" si nu intamplator am specificat "personajului"
Din punct de vedere istoric, Iuda nu este decat un cal ispasitor,pentru ca nimic din ce povesteste Biblia despre aceste intamplari nu ar fi adevarat,fiind evenimente anistorice,caci istoria nu-si permite a accepta mitologia,fie ea chiar adevarata.
Tinand cont ca nu ti-am spus decat perspectiva istorica,iar nicidecum pe a mea,asa cum spune martzian, nu vad de ce existenta mea ar avea relevanta, intrebarea ta avand legatura cu ea, intrucat eu as putea fi si nebun si geniu si mason si francmason si existent si inexistent. Toate aceste lucruri nu au legatura cu perspectiva istorica si nu o pot modifica.
Crezi tu oare ca sunt zeu? Iar daca nu,atunci simpla mea prostie, despre care vorbesti in raspunsul dat utilizatorului martzian, ar putea face realitatea sa-si schimbe "parerile". Daca-as fi mai putin prost, sau mai putin inteligent, decat sunt crezi tu oare ca istoria si-ar schimba perspectiva, iar eu as putea scrie ceva diferit despre perspectiva acesteia.
Si crezi tu oare ca daca as fi pusti sau as avea 46 de ani, perspectiva istorica s-ar schimba cu ceva?
Si sa spunem ca sunt prost de bubui, si idiot, si pustan sau nu si nu merit a fi luat in serios si mai sunt si mason pe deasupra... ce relevanta are asta in contextul acesta. Ce relevanta am eu aici. Si chiar daca as avea cel mai mare handicap pe care-l poate avea cineva sau ceva, adica sa fiu inexistent, tot nu ar avea relevanta, caci istoria nu-si schimba oranduirile daca eu nu as fi existat.
"Crezi ca daca eu spun ca Statuia Libertatii nu exista, maine aceasta va dispare?"
Comparatia ta este gresita.
Eu nu am spus ca "statuia libertatii" nu exista, am spus ca cineva (istoria) spune ca "statuia libertatii" nu exista, iar acel cineva chiar asta face.
Poti spune ca comparatia mea este gresita doar dupa ce intelegi ce am vrut sa spun, Inferno. Dar sa ma informezi si pe mine daca intre timp ai inceput sa afirmi ca "Statuia Libertatii exista - desi istoria spune ca nu". Doar in acest caz nu s-ar mai potrivi comparatia.
Logica prietene, ne invata, ca atunci cand cineva nu afirma un lucru nu putem conchide ca l-ar nega cu ceva. Si din cate stiu, sunt suficient de impartial incat sa nu afirm nimic despre statuia libertatii.
Dincolo de asta logica pe care o folosesti este ilogica.
Eu nu trebuie sa spun ca Dumnezeu exista, pentru ca a ta comparatie sa fie compatibila.
Tot ce trebuie sa fac este sa nu spun ca acesta exista. Iar nu spune ca ceva nu exista nu implica ca tu automat spui ca acel ceva exista, prin urmare corect era:
"Dar sa ma informezi si pe mine daca intre timp ai inceput sa afirmi ca "Nu stiu daca Statuia Libertatii exista sau nu - dar istoria spune ca nu"."
M-am gandit si eu la asta insa citind versetul 22 din capitolul 22 al Evangheliei dupa Luca, cred ca soarta deja ii era peceltuita si dreptul la o eventuala iertare era imposibil a i se mai fi acordat.
"Negresit, Fiul Omului Se duce dupa cum este randuit; dar vai de omul acela prin care este vandut El"
Nu exista predestinare!
Nu prea ai ce filozofa pe tema asta. Omul nu a cazut intr-o greseala dintr-o data. Inca de pe vremea in care umbla cu Isus el (Iuda) cel care era pastratorul pungii, a furat din banii pe care ii avea in pastrare. Gasesti lucrul acesta in Ioan 12:6. Nu crestinismul considera (dupa ureche) ca Iuda l-a tradat pe Isus, ci Biblia spune asta despre el. In Matei, capitolul 10:4 gasim scris lucrul acesta. Unele traduceri folosesc termenul „vandut" pentru cuvantul grecesc „paradidōmi", care, in esenta, inseamna „a trada".
Trebuie sa mai intelegem un lucru, pe care l-am mai explicat in trecut. Faptul ca Dumnezeu nu este limitat de timp si ca El stie ce urmeaza sa facem, nu schimba cu nimic responsabilitatea pe care o avem pentru faptele noastre. Sunt doua concepte total separate.
Da, Dumnezeu foloseste uneori circumstantele din viata noastra, dar nu putem da vina pe El pentru alegerile pe care le facem.
Acum, fiecare este liber sa inventeze ce sincopa vrea. Autoritatea finala este a Scripturii si respingerea cu buna stiinta a acesteia va avea consecinte eterne.
"Nu prea ai ce filozofa pe tema asta." : Si totusi ai filozofat, facand uz de conceptul "liberului arbitru", o filozofie conjecturala menita sa ajusteze ideea teista la progresul intelectual rational.
Trebuie sa iti clarifici anumite concepte, cum ar fi verbul "a filozofa" si ideea de "liber arbitru". Le folosesti pe ambele din auzite si nu pari a le pricepe de fel.
Dumnezeu l-a sacrificat pe Iisus. Ar fi de observat ca Iisus constientizeaza modul injust in care Iuda urma sa fie folosit. In ultimele sale zile de viata ca om, Iisus nici macar nu mai este atat de sigur ca trebuie el sa se sacrifice in felul acela. Dumnezeu si Iisus nu erau una si aceeasi persoana, Sfanta Treime fiind doar o gaselnita a teologilor de mai tarziu.
OctavianDanielMaria întreabă: