"Dece oamenii care cred in el cu adevarat sufera?"
Pentru ca de la a crede pana la exista e cale lunga.
Da cred. De ce suferă? De ce să nu sufere? Hristos n-a suferit? Nu ne lăudăm noi creștinii că vrem să fim ca Hristos? Păi cum să fim ca El dacă nu suferim? Că doar El a suferit.
Da, cred în El și voi crede pana la moarte! Oamenii suferă ptc sunt pe pământul acesta, aici noi ne chinuim pentru pâinea noastră, pentru a ne putea descurca, aici exista și satana cu demonii lui care ne pot face rău și ne fac în diferite moduri, plus ca exista și pedepsele lui Dumnezeu....Gandeste te cum e un tata cu copilul lui. Dacă ii greșește sau face ceva nașpa, nu îl pedepsește ca să învețe că nu trebuie sa facă acel lucru? Și oare nu îl pedepsește din dragoste pentru el, ptc vrea sa îl vadă ca creste un om bun? Asa e și Dumnezeu. Pe cei pe care ii iubește ii și pedepsește pentru a i duce pe calea cea buna ca să ii ducă în raiul Său. Suferințele pe pământ sunt normale, ele au început sa apara de când Adam si Eva au părăsit Edenul. De atunci a intrat păcatul în lume și odata cu păcatul, suferința. Asa e pe pământul acesta. În plus, și oamenii fac rău altor oameni. Adică aici nu e perfect, nu e asa cum ne am dori noi mereu, dar sa știi ca dacă ești un copil al lui Dumnezeu și te apropii de El, esti fericit mereu ptc știi ca Îl ai alături orice s ar întâmpla și ptc știi ca la final de va duce în Împărăția Sa. E minunată viața cu Dumnezeu, ptc chiar dacă trecem prin greutăți, la final vom fi cu El și avem aceasta nădejde de neclintit!
Cred in Dumnezeu. Slava Domnului!
Matei 5:10-12
"Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi".
De aceea suferă oamenii buni.
Sunt adevărate versetele, dar nu se aplica în cazul ăsta. Nu cred ca se referea ca suferă ca e prigonita.
Stii de ce exista suferinta la oamenii ca cred in Dumnezeu? pentru ca aceia se schimba, aceia L-au ales pe Dumnezeu si vor sa sufere pentru El, pentru ca ei stiu ca suferinta nu e nimic pe langa ce vor obtine cand o sa ajunga sa se dezlipeasca de patimile lor. Dezlipirea de patimile lor e grea si e plina de suferinta. Suferinta e modelarea sufletului. Prin suferinta intelegi durerea, si durerea te face intelept, si prin intelepciune dobandesti liniste, pace, bucurie...atat timp cat esti cu Dumnezeu si El te invata. Si eu am suferit destul, dar in adancul sufletului meu stiam ca asta e de la Dumnezeu si stiam ca ma va macina ca pe un aluat. ma va baga la cuptor si ma va scoate un bun cozonac . adica va face din mine un suflet bun. Asa ca mi-am pus toata nadejdea in El, rabdarea tot la EL, si am luptat si eu cum am putut si cum mi-a descoperit Dumnezeu, si pot sa zic ca MARE ESTE DUMNEZEU! Dumnezeu e foarte fin, daca L-ai cunoaste, sigur ai vrea sa II urmezi si sa te duci spre El ca vei vedea adevarul, vei trai viata la adevarata ei valoare si chiar daca va fi vreo suferinta, cu inima la El, nu ti se va mai parea atat de grea suferinta aia.
Salut! Inteleg nedumeririle tale, dar ele se vor mai limpezi odata ce intelegi anumite lucruri, o sa incerc sa explic asa, pe scurt.
In primul rand, orice pacat are consecinte. Adică vine la pachet cu suferinta. De aceea Domnul vrea cu tot dinadinsul sa nu pacatuim. Pentru ca ne iubeste si nu vrea sa suferim. Si chiar si credinciosii adevarati se intampla sa ma pacatuiasca. Principiul de tip cauza-efect e valabil pentru toti.
In al doilea rand, desi originea suferintei nu este din Dumnezeu, El adesea o foloseste ca un instrument prin care ne modeleaza caracterul si ne nobileaza sufletul, dar uneori si prin care ne constrange sa ne indreptam privirile spre El. Multi oameni au trecut prin suferinte imense ca sa-l accepte intr-un final pe Hristos ca Domn si Mantuitor. Iar in privinta credinciosilor, suferinta deci nu este o pedeapsa, ci o disciplinare, asa cum un parinte iubitor isi disciplineaza copiii pentru binele lor.
În al treilea rand, sa nu uitam ca viata aceasta de pe Pamant este ca o picatura intr-un ocean pe langa veșnicie, pe care cei mântuiți o vor moșteni și unde nu va mai fi suferință. Parca Apostolul Pavel zicea ca nicio suferinta nu e vrednica sa fie pusa alaturea cu slava viitoare.
In concluzie, as spune ca lucrurile sunt mult mai complexe decat par. Noi vedem doar o bucatica dintr-un intreg, dar Domnul este Suveran si El judecă, fara indoiala, dupa dreptate, dar este si plin de mila.
Noi ne-am obisnuit sa ne intrebam de ce este atata suferinta in lume. Dar putini se intreaba de ce este atata frumusete si binecuvantare cand noi il dezamagim pe Dumnezeu zilnic?