Hei, am văzut acum ceva timp un documentar la Netflix.
Unde se prezenta un caz cu un băiețel ce locuia la bunica lui și aceea era vrăjitoare sau se ocupa cu chestii din astea mistice și negre. Și mătușa lui îi spunea să nu iasă din casă în Săptămâna Mare.
Cum cazul era la mexicani și aceia sunt catolici, dar tot creștini de fapt, mă gândesc de atunci mereu la cazul ăla și la ce i-o spus bunică-sa acelui copil. Oare să fie ceva real în povestea asta? Totuși cazul era prezentat ca fiind real. Iar din câte am înțeles, băiețelul chiar ieșise afară în Săptămâna Mare și pare-se că-l urmărise ceva.
Voi ce credeți?
Credeți că pot fi acolo în Univers niște forțe mai puternice, malefice în Săptămâna Patimilor?
A mai auzit cineva ceva de genul sau cunoaște ceva asemănător?
Scrie la Biblie ceva de genul?
Sau poate fi ceva corelat din Biblie cu ideea aceasta?
Ordonare:
După relevanţă
Broahahahaha! Deci avem cateva sute. Mii, milioane, poate MILIARDE de civilizatii in universul asta, un univers aflat in continua expansiune si transformare, univers pentru care intreaga existenta a sistemului nostru solar de pana acum e mai scurta decat o clipire a ochilor unui copil care nu apuca sa prinda majoratul, iar tu crezi ca ar fi niste forte care se activeaza in momentul x, care moment e nesemnificativ pentru vreo 65% din populatia planetei oricum? HAHAHAHAHAHAHAHAHA!
Răspunde
Lol! 
Ești deja malefic acum.
Te iei de cea mai puternică sărbătoare a noastră, a creștinilor.
Și da, există forțe malefice, dar și angelice în Univers. 
Îți recomand acel documentar Netflix. Dacă nu crezi, e totuși bun de vizionat într-o noapte cu lună plină, ploioasă și având și o lanternă într-o mână și cana cu ciocolată caldă și floricele în cealaltă mână sau de ce nu, mai bine un crucifix.
Ehhh, poate schimbi și ciocolata caldă din acea cană cu ceva aghiasmă. Cred că și cel mai sceptic om, ar deveni crezător după acel documentar. Păcat că am uitat cum se numea.
Răspunde
Atât de tare te a marcat acel documentar că ai și uitat cum se numea. Eu clar.
Crezi că universului ii pasa de o religie inventata unde pe o mica planeta?
Care sarbatoare e fix suprapusa peste sarbatorile pagine care aveau loc in aceeasi perioada, pentru a usura trecerea la crestinism a celor ce parca nu ar fi vrut sa fie omoriti pentru ca slaveau natura sau diverse zeitati mult mai ok decat constructul crestin...
Fa un exercitiu de imaginatie si gindeste-te ce ai fi purtat la git daca in povestea in cauza, in loc sa fie crucificat era spinzurat, inecat, sau - best of all - violat pana la moarte?
Ok, deja e too much, pentru urechile mele, care s-a botezat într-u Numele Lui, și de atunci se împărtășește cu Sângele Lui. Ca să nu mai spun că prin venele mele curge și din Sângele Lui.
Cred că este valabil și pentru tine. Totuși ai spus că ești creștin. Bănui că ai respecta tradițiile. Oricum ar fi, da, sunt atât legi, date de El, dar chiar și de nu ar fi totul așa, ba chiar de ar fi o minciună gogonată totul, sunt legile noastre creștine, ceea ce ne-a unit pe noi de ani de zile și ceea ce ne face să ne unim în acele zile și să celebrăm (de Crăciun și Paște) iar până la urmă tradițiile nu ai cum să le negi, nici să le contești. Ele există și trebuie trăite, ba chiar să ne unim, ca pe vremuri, să trăim mai mult, mai iubitori, mai uniți, mai buni, mai veseli.
Cred că contraargumentul nu e tocmai răspunsul argumentului tău, dar deja sunt în lumea mea acum, cea de visare deci am zis să las un mesaj drăguț despre tradiții, măcar și despre contopirea umanității, ca acum o decadă, când parcă lumea era mai unită în aceste tradiții, indiferent care ar fi fost originea lor până la urmă (că divină, că umană).
Sper nici să nu te superi, că răspund poate mai acid. Oricum nu știu ce mi-a venit, că eu de obicei accept orice părere și nu mă deranjază chiar și oamenii cu credințe diferite de ale mele, plus că și dacă s-ar vrea a-i lua apărarea eu Lui, hai să fim sinceri și să admit că nu sunt la nivelul ăla, de să mă lupt eu pentru El. Eu încă mai am o groază de a asimila informație, dar mai ales de a merge mai des la Biserică. Deci nu cred că am eu stofă încă de fanatică. Dar recunosc că m-a cam prins această argumentare și contraargumentare.
You're funny. Serios. Krishna, Horus, do they ring any bells? Citeste un pic de istorie a religiilor.
Am fost botezat impotriva vointei mele. Il declar nul. Nu, nu respect traditiile. Daca toti ar fi respectat traditiile, nici n-am fi iesit inca din pesteri. Prefer sa fiu normal tot anul decat sa ma prefac ca sunt cum nu-s de doua ori pe an. Mi-e scirba de cand ma stiu de chestia asta. Brusc isi aduc aminte toti nemernicii ca trebuie' sa fie oameni de doua ori pe an. Si plus de asta. nu am ce sa celebrez! O nastere care istoric vorbind, daca a avut loc in contextul biblic (ca si perioada anului cand se facea recensamint in Imperiul Roman), ar fi fost imposibil sa aiba loc iarna, si o inviere care... exact, as vrea sa vad un test poligraf in care macar 10.000 de drept-credinciosi raspund cu "adevarat a-nviat" si citi dintre ei chiar cred ca nu e o mare gogomanie, dar o spun din reflex.
P.S. Stai relax, nu ma supar deloc. Nu am de ce.
Ce mai pot spune?
Nimic.
M-ai încuiat. 
)
But, la God tot nu renunț. Oricum ar fi, există acolo în Univers, o forță mai mare, pe aia vreau să o cunosc și aflu cu prețul vieții.
Ehhh, ar merge un job mai bănos, o gașcă de prieteni, niște iubiți bărbăței și eu făcându-le de mâncare 
), dar God oricum a decis că eu am alte treburi în viață, să-L caut pe El toată viața. Să mă dedic cunoașterii Lui. Și recunosc că mă aflu la alt nivel acum de dorință de-a-L cunoaște. Nu spun și că știu multe despre El. )
Deși de nevoie L-am descoperit și făcut pași către Domnul, El era mereu acolo. Mă așteaptă, simt asta prin pori. Ca să și răspund la întrebarea "De ce? De ce eu?"
Idk, nu am nimic special, dar cine știe poate oamenii tocmai nespeciali sunt pe gustul Lui, altfel nu-mi explic.
Nu vreau sa gindesti ca mine, ci SA GINDESTI. Conceptul e misto, implementarea stapinului universului e deficitara grav in majoritatea religiilor.
Legat de restul... neurologi, psihologi, nutritionisti. Cind ai probleme fizice, ajung sa se rasfringa si asupra psihicului. Eu de exemplu am dormit si mai putin ca de obicei de vreo luna si ceva incoace, si efectiv simt uneori o stare de aia in care parca as plinge. Si chestii care nu ar trebui sa ma afecteze logic vorbind, o fac. Dar nu reactionez aiurea, pentru ca stiu cauza, stiu solutia, I'm working on it. Si daca vreodata o sa am tendinta sa ma duc in vreo biserica sa ling icoane sau alte bazaconii, sper sa mai am destul rationament cit sa deviez direct la psihiatru.
Offf, offf, să știi că plânsul vine tot de la faptul că te lupți cu niște idei interioare, și unele ar fi poate de la faptul că nu crezi în El, dar spiritul tău luptă până în ultima clipă să crezi în El. Acum na, fiecare prin propriul filtru, că sunt unele chestii care și mie mi se par exagerate la Biblie sau în ortodoxia mea chiar sau chiar și în alte religii. Însă sufletul vrea să meargă către El, dar rațiunea ta nu-l lasă și de aici pot apărea discrepanțe.
Dar ai insomnii sau de ce nu poți dormi? Am observat că insomniile au luat tot mai multă amploare în ultima vreme. Dar din ce mai cunosc, știam că insomnia apare atunci când tocmai ceva din viața reală a persoanei nu este rezolvat și apare în acele insomnii sau insomniile apar, când ceva ar trebui rezolvat. Acum nu știu dacă e chiar așa, așa auzisem, parcă.
Ba chiar m-a marcat.
Și nu știu sigur, dacă ăsta ar fi, dar se numea
"La limita realității. America Latină"
Zic că nu știu dacă ar fi ăsta, deoarece am văzut prea multe la viața mea ca să mai țin minte dacă ăsta ar fi.
Recomand, domnule Suntserios
Cred că o să mă duc și eu să-l revăd, mai ales acum că vine Săptămâna Mare.
Foarte amuzant, dar nu. Imbalansul primavaratic de minerale/vitamine, plus probabil ceva imbalans hormonal, si mai ales lipsa de somn. Si posibil o deshidratare usoara spre medie. Nu am absolut nici o nevoie de fiinte supranaturale in plus fata de cele pe care le am in cartile de Povesti Nemuritoare, ce; e de Fratii Grimm, si nu numai.
Nu am insomnii, cit mereu ceva de facut. Si liniste nu prea am momentan pentru ca vreau sa am cu cine numara stelele de pe tavan. Si nu, nu se refera la sex asta. E mult mai mult decat atit, si chiar poate lipsi, desi e de preferat sa fie prezent. 
P.S. Insomniile apar din motive biologice, uneori psihice. Nici un munbo-jumbo mistic.
Ești hilar și funny rău domnule Gabi. Ehhh, am înțeles că nu acesta este numele dumitale, dar te voi numi ca aici.
Dar nu pricep, și tu mai citești Frații Grimm la vârsta aceasta? Sau îi citești povești fetiței tale? Și eu recunosc că nu am scăpat de aceste povești, care le adoram până acum câțiva ani, dar acum deja mi s-a cam tăiat de ele. Dar din păcate, asta îmi e meseria și mereu apare câte un text de citit la limba română. ) Barem o fost creepy când a trebuit să citesc "Prințul fermecat" cu elevii. Am înjurat și broscoiul și prințul și mi-am înjurat toată viața că de ce mi s-a dat mie meseria asta și de ce trebuie să citesc eu "Prințul fermecat" cu elevii. Oricum ălora și mai puțin le păsa de poveste. Cred în final, tot eu am ajuns atașată oarecum de ea. )
Dar de la anul voi avea grijă, să scot, toate textele legate de dragoste și prinți din materia de studiat. Oricum am acest drept, de-ami alege ce texte și ce conținuturi vreau, o să fac acest lucru. Deoarece îi frustrant să mai citesc despre prinți și broscoi la vârsta asta. Mai ales când acele creaturi nu există. )
Dar nu-mi spune că și dumneata ești pasionat de cer și de privit stelele? ) E o activitate foarte frumoasă. Eu dacă aș putea trăi fără job, numai asta aș face non-stop. Dar e păcat totuși să vă distrugeți sănătatea, de dragul lor. 
Încercați să dormiți noaptea. Are și noaptea beneficiile ei.
Am devorat Fratii Grimm cand eram mic. Mai recent am scris niste povesti/povestiri cu un destinatar unic, o anume doamna. Intre timp au capatat inca vreo 2-3 cititori majoritatea lor, ma gindesc sa le adun intr-o culegere. Anyway, nu sunt genul tipic de povesti/povestiri, ci fix hilare, funny, si de multe ori cu final brusc si absolut surprinzator.
Fetita mea se alimenteaza cu povesti de pe TikTok... bine, se alimenta, ca i l-am restrictionat la 10 minute pe zi.
"Mai ales când acele creaturi nu există." Cum poti sa zici asa ceva? Casele regale din lume si specialistii in broaste te vor contrazice pe buna dreptate la orice ora!
Pasionat de cer, da, privit stelele, ceva mai greu. Mai degraba in poze. Nu mai vad cum vedeam acum 20 de ani (nici atunci perfect, dar macar cu dreptul vedeam aproape perfect), iar noaptea de obicei e destul de nasol visionu'.
Offf, și fetița ta este fană Tik-Tok? Deși nici să fiți sever cu ea nu e o soluție. Dar îmi amintește fetița ta de elevii mei, când i-am dus de două ori la film anul acesta și ei în loc să stea să dezbată filmul, când au ieșit de la film, ei tot drumul de la școală la film și de la film la școală, au stat numai pe Tik-Tok. Și parcă mi-a dat așa o stare nașpa, că începusem și eu cu vremea mea, păi, îmi ziceam eu în gând, pe vremea mea, noi când ieșeam de la un film, dezbăteam, chiar și în liceu de erau din astea horror sau chiar mai "dulci" noi dezbăteam filmele, râdeam, glumeam. Acești elevi au uitat chiar de dezbateri și argumentații și chiar se văd lucrurile acestea și pe la limba română. Ba chiar i-am observat și la filmulețele pe care i le mai pun la școală, clasei, la fel, stau 5 minute cuminței, apoi încep, vorbesc, se foiesc, unii chiar încep să urle și să spună că ei s-au plictisit. E trist cu generația actuală. Mai greu le captezi atenția.
Cât de stele și de vizionat. Crezi că eu dacă am 27 de ani, văd mai bine. Am miopie, făra ochelari nici nu le văd. Ba de multe ori nici nu le văd prea bine, din cauza ochelarilor, dar niciodată nu mă opresc din a privi cerul nopții și stelele. Mai greu că trebuie să-mi dau capul pe spate ca să le privesc. Mi-aș fi dorit să scap de convențiile societății și să mă așez pe un dâmb în parc, să nu-mi mai pese de nimic și să privesc stelele tolănită pe iarbă. Dar nu o să fac așa ceva, deoarece lumea ș-așa m-a luat la vizor că merg prin parc ca să stau singură și, probabil conform mentalității lor, să privesc în gol și că probabil sunt vreo țicnită, dar ei nu știu că asta îmi aduce inspirația.
Cât de povești, dacă mai aud ceva cu broscoiul care se transformă în prinț, sau cenușăresele care se transformă în prințese, fac urât. Am fost oricum modelată după aceste tipare și credințe și nu a adus nimic bun. Acum lăsând la o parte partea faină a poveștilor și filmelor, dacă am merge pe direcția psihologiei, eu una dacă aș reveni psiholog, mi-ar plăcea să fac studii sau chiar să cercetez subiecte de genul. Cum că poveștile ne influențează viața și chiar ne strică percepția. Mi se pare că totuși psihologia susține ideea asta. Aaa, în final aș interzice poveștile de genul. Nu știu cum este în cazul băieților/bărbaților, dar în cazul fetelor/femeilor este destul de influențator și nu într-un sens bun.
Dar restul poveștilor oricum sunt frumoase. Atât ale Fraților Grimm cât și cele ale lui Hans Cristian Andersen și dacă tot mai ești fan povești, vezi că pe Youtube erau și povești maghiare. Le dădea pe Minimax când eram eu mai mică, acum nu știu dacă mai sunt pe acel canal, dar le-am mai văzut pe unele pe Youtube. Și acelea mi s-au părut frumoase, deoarece chiar au iz moralizator acele povești.
Te rog frumos lasa-ma cu "eti". Poate am personalitate multipla, dar e foarte in regula si chiar insist sa ma tutuiesti linistita. Sever? De unde. Are niste limite cu mult peste majoritatea colegilor ei la screen time, deci...
Legat de faptul ca se uita lumea ca te plimbi singura pe undeva... e treaba lor ce cred. Tu simte-te bine. Atita vreme cit nu faci nimic ilegal, go4it!
Ai dreptate!
Păi zic eu că a "viola" iarba ușor pentru că stau uneori pe ea, ca să privesc cerul, nu încalc nicio lege. Dar cine știe, unii m-or crede totuși nebună, că stau efectiv și privesc în gol )
Ca și copil ce nu a primit niciodată o pedeapsă și o rutină anume și acum mă confrunt cu un total haos în viața mea, e tocmai bine ca părinte, să înveți copilul și cu o oarecare rutină, cu un oarecare comportament pe care să-l preia apoi în viața de adult. Eu una susțin asta. Eu pentru asta mai mult o acuz pe mama, acum la bătrânețe. Clar haosul nu e soluția. Însă e ok atât timp cât nu vă certați cu ea și nu devine ideea de rutină un calvar și pentru ea și pentru tine.
@InimaDeBolovan: "Exista boli fara tratament, razboaie, moarte, suferinta." Asa ca hai sa-i multumim sfintei fantome pentru ca "ne incearca" cu astea, nu? In palaria mea de treaba!
În Biblie scrie ca nu e ok sa crezi în lucruri de genul asta, sau sa încerci sa invoci chestii malefice indiferent dacă exista sau nu ca e păcat.Singurul lucru pe care trebuie sa îl invoci este bunătatea și puterea lui Dumnezeu,și tot acel lucru sa fie și cel în care sa crezi fără vrăji, farmece, ghicit sau alte nebunii.
Acum nu avem de unde sa știm dacă exista pe bune sau nu paranormal, sau dacă cineva undeva (nu ghicitoarele de pe la noi de buna seama) chiar poate sa facă anumite magi negre/albe sau vrăjitorii.Dar cred ca atâta timp cât nu ne afundam sa credem în ele, nici nu au cum sa ne afecteze.
Prin definitie, si dumbniedzau e paranormal...
Ai dreptate aici.
Dar totuși cum Săptămâna Mare ar fi mai plină de încărcătură spirituală, nu credeți că și Satana se luptă cumva să iasă din purgatoriul ăla și să atace spirite umane?
De fapt întrebarea ar fi trebuit să fie adresată sub această formă : "Voi ați simțit/experimentat vibrații sau sentimente mai pline de încărcătură în acea perioadă a anului?"
Știu un om ce se da foarte credincios, tine posturi, donează la biserica etc.Iar în perioada asta când el normal e în post acuza pe toată lume ca îl ispitește la păcat (în sensul ca îl enerveaza), cu toate ca el se cam ia de toată lume aiurea.
Nu stiu dacă pot sa spun ca îl încearcă satana, sau mai de graba el e satana spunând mereu despre el ca e milostiv și bun și asa mai departe.Un om cu adevărat bun sau credincios nu se lauda și nici nu acuza alți oameni de pitici lui de pe creier.
Eu nu am simțit niciodată în preajma sărbătorilor vreo vibrație sau încărcătură în sens rău.Ba din contra.De fiecare data când vin sărbătorile eu ma simt super bine și am senzația ca totul e mult mai frumos.
Www, nice! Mă bucur să aud că mai există și oameni cu feelinguri bune în această perioadă. Recunosc că exact ce spui tu că simți acum, simțeam eu în copilărie. Dar nu știu de ce, acum parcă mi-am cam pierdut și eu din spiritul sărbătorii. Și nu doar cea comercială, ci chiar și cea spirituală. Chiar nu știu, simt că totul vine și pleacă prea repede, încât uit să mă mai bucur de ceva. Ba în ultima vreme chiar m-au și anxietat sărbătorile de genul.
Anul asta e posibil sa am și eu trac legat de crăciun pentru ca anul trecut am trecut printr-o perioada foarte urata tocmai în pragul sărbătorilor, iar faptul ca iarna asta nu mai trece deși e aprilie îmi da o stare și mai nașpa.
Dar nu am o problema cu sărbătorile în sine.Chiar dacă ma obosesc îmi plac pregătirile cu,curățenie generala, mancare multă, ajutor din partea celor din casa sau familie, poveștile alea ca vine moșul sau iepurașul, cum vin copii la colindat sau mergem noi la înviere sa sfintim bucatele.Chiar ma simt ok ca e toată lumea libera, ca nu ești singur, ca te poți odihni, plimba.
Da acum depinde de fiecare.Tu de ce ai anxietate legata de sărbători?
Din punct de vedere religios, nu există nici o interdicție de genul ăsta să nu ieși din casă în Săptămâna Mare.
Sunt multe altele pe care nu trebuie sau nu e bine să le faci, dar asta cu ieșitul din casă nu e.
Astea sunt fix chestiile alea puerile care ii tin pe oameni departe de crestinism. Lumea se preocupa cu superstitii si povesti de groaza in loc sa fie preocupati cu valorile pe care ni le-a transmis Iisus si apostolii.
Ca vorbesti de mexicani, era un documentar despre dependenta de coca cola la ei si era o vrajitoare care credea ca coca cola e medicamentul pentru orice boala.
Cum vreti sa ia lumea in serios crestinismul care e despre valori morale, iubire si intelepciune cand sunt atatia care fac tocmai contrariul?
Ok! Ai și tu dreptate, dar e și frumos să vezi cum trăiesc alții pe alte meleaguri și să vezi ce credințe au aceia.
Plus că deși mă consider creștină, nu știu de voi, dar eu una plac și Satanismul ăsta cu toată nebunia lui.
Pai lasa, ca nu esti singura. Sa fi crestin nu inseamna doar sa spui din gura ca esti crestin, inseamna sa te porti crestineste ceea ce multi dintre noi nu facem oricum.
Te atrage latura asta intunecata acum, ca nu sunt repercusiuni, dar stai sa vezi cand incep sa cada icoanele de pe pereti, sa se inchida usile singure, sa auzi voci si sa ai cosmaruri in fiecare noapte.
Sa vezi atunci cum inveti pe derost toate canoanele si indreptarele desi pana atunci poate nici nu erai cu Dumnezeu si cu credinta
In unele tari e ok sa bei sange de animal si sa faci tot felul de ritualuri.
Sunt pentru multiculturalism si libertatea individuala, dar unele practici sunt pur si simplu dezgustatoare si morbide.
E o linie foarte fina intre fantezie/imaginatie si realitate.
Daca treci de anumite bariere poti sa nu mai fii niciodata la fel.
Dar daca ai psihicul puternic si nu te lasi usor influentat, poti sa te duci chiar si in cel mai intunecat loc din lume si sa emani lumina.
Totul tine de ce constiinta fiecaruia.
Www, îmi cam place ce scrii aici mister StrongHeart.
Și chiar ai dreptate. Dar chiar îmi place ce scrii. Scrieți mai des astfel de comentarii creepy, ador tot ce e creepy, mai ales acum că e nor pe afară și mi-e rău. Îmi ține mintea ocupată.
Și da, eu una chiar am așteptat să văd acel întuneric, să pice toate icoanele așa cum spui tu, dar nu o venit nimic. Cât mai am de așteptat? Ba chiar o rugă de a mea către God o fost asta. Și nu s-a îndeplinit. Deși hai să-ți spun o povestioară, totuși. Recent am vorbit cu un amic, ce a zis că mama lui o ofst vrăjtoare sau mă rog, că măcar doar cunoștea vrăji. De aici mă apucase pe mine inspirația, începusem eu să-i și zic ce aveam de gând să scriu pe baza poveștii lui, apoi pe la 1 noaptea am adormit. Vreau să-ți spun că am visat ceva bizar rău de tot în seara aia. Am visat duhovnicul meu din copilărie, preotul care m-a botezat pe mine și că m-am dus la el să mă spovedesc. M-am aplecat cum se apleacă lumea la spovedanie, și o început o omul să mă tragă de cap și să zică nu știu ce poezii și incantații și practic am văzut cum scotea din mine demonul. Eu una îl simțeam undeva în zona pântecului și îl vedeam cum ieșea, simțeam că în acele momente nu puteam respira și el răgea, și mai ciudat mi s-a părut că eu cu gura făceam același lucru, mă și vedeam oarecum pe mine în timp ce dormeam și răgeam. Zgomot nu cred că am scos, deoarece nu o venit nimeni să mă trezească, dar o fost un vis bizar rău de tot. Mă gândesc după acest vis, mereu, dacă nu cumva ar fi vorba despre ceva pe bune? Dacă stau să mă gândesc eu am viciul pântecului și m-am gândit dacă nu cumva am aici un demon care stă pe mine și mă face să mănânc non-stop. Ideea este că e destul de creepy totul. Sau na, a fost doar un vis idiot și așa ar trebui să-l tratez și interpretez. )
Sincer, chiar mi-as dori sa-ti fi scris din imaginatie sau creativitate artistica, dar eu iti spun din experienta. Daca nu ma credeti pe mine intrebati-l pe Saruman, va spune chiar el :))
https://www.youtube.com/watch?v=vRVQD4FKPrY
Cat despre vise, ce pot sa zic e ca nu e bine sa le acorzi prea mare atentie. Sfintii parinti au spus asta, sa nu ne incredem in vise ca prin ele este inselat omul.
Dar pot sa iti spun atat, modul nostru de trai se reflecta si in lumea viselor, chiar unele vise pot fi atat de profunde ca nu mai faci diferenta dintre vis si realitate.
Pot sa zic ca am avut niste vise atat de profunde, cateva frumoase, dar foarte multe cosmaruri, unde eram teleportat in mai multe tărâmuri si constiinta imi era zdrobita de patimi, unele nici nu le-as putea descrie in cuvinte, atat de vii erau acele vise.
Freud a incercat sa ne convinga ca e totul in capul nostru, dar eu nu-l cred. Unele trairi sunt atat de profunde, chiar daca nu sunt in lumea materiala, cred ca sunt la fel de vii ca realitatea obiectiva pe care o cunoastem.
Nu prea e de joaca cu treburile astea, chiar ii invidiez tare mult pe atei pentru ca ignoranta e de multe ori o binecuvantare.
Am încercat să prind postul domnului °_~ dar cam greu, dar dacă am dedus eu bine, din ce am prins, vorbea despre Satana și ocultism? >_<
Și observ că video-ul e de acum vreo 11 ani. Deci chiar nu e glumă despre tot ce se vorbea cu acest Ocultism și Satanism?
Ce am mai auzit și eu atunci pe Youtube, dar în română și spaniolă mai mult, chiar e real?
God! E 4 dimineața, dar deja începe să mă cuprindă o stare. •_•
P. S. Ce spui cu ignoranța și ateii, susține chiar Biblia și God. Spune în felul următor, că cei care nu prea cred în El, nici Satana nu prea-i atacă, ba chiar îi lasă în pace, dar pe cei care cred și chiar sunt foarte evlavioși și se apropie și mai mult de starea aceea superioară de credință, acolo Satana îi atacă foarte mult pe credincioși, ba, pare-se, lor li se întâmplă și mai multe rele în viață, tocmai pentru că ei sunt credincioși și Satan se luptă să distrugă suflete, să câștige și fure cât mai mulți de partea lor, să-i corupă.
Ahhh, dar gata, deja vreau să aprind lumina, că nu-mi place să vorbesc despre așa ceva la ora asta, chiar mă cuprinde frica și chiar vin niște energii azi, că sunt Floriile. Ba chiar m-am confruntat cu proprii demoni, seara asta, astă seară am avut demonii uciderii pe mine, nu știu de ce, dar ăștia sunt cei mai aprigi demoni, pe care îi simt pe mine, ori demonii sinuciderii (care îmi orăcăie în ureche că ar fi momentul să plec de pe aici, că viața mea o ratare completă), ori apar demonii omuciderii (care îmi orăcăie, cât de afurisită și perversă e lumea și eu trebuie să o curăț) și nu știu cum de se face, dar în ultimii ani, fix înainte de sărbătorile creștine am simțit și mai pregnant aceste feelinguri. Ba în seara asta chiar am implorat la God, că dacă există, la dracu de nu vreau să-L văd, să-mi arate că există, că m-am săturat să mă confrunt cu aceste emoții și cu aceste lupte. Ba dintre sinucidere și omucidere, cred că aș prefera mereu sinuciderea că măcar știu că-mi fac mie rău și atât. Dar dacă aș ucide pe altcineva, aș implica mult mai multă lume și chiar nu-mi doresc asta. Dar uneori mă confrunt cu această ură imensă asupra umanității. De fapt cred că totuși în seara asta am avut și un trigger din cauza unui film, care mi-a adus aminte de propriile traume și angoase. De faptul că nici eu nu-mi asum și accept sinele pe deplin, exact ca acel criminal din film și că uneori și eu simt că viața mea nu ar avea însemnătate decât după ce o să ucid. Ahhh, încă mă încearcă multe sentimente, chiar nu aș fi vrut să văd acel film. M-a răscolit complet. :/
Normal ca ateii sunt mai feriti de lucrurile astea, pentru ca privesc lucrurile strict din punct de vedere rational.
E foarte usor pentru cineva sa cada in extreme si aici apare problema, ca poti sa cazi foarte rau in mandrie cand ajungi sa cunosti despre Dumnezeu si taine.
Ajungi sa te crezi mai presus decat altii si sa te vezi chiar mai intelept decat poate esti in realitate, sa crezi ca le cunosti pe toate.
Dar asta nu e valabil doar in crestinism, e valabil in toate cultele si relgiiile.
De asta e periculoasa teologia pentru incepatori. Oricine poate sa cada in pacat, nu inseamna ca daca te imbraci in haine preotesti nu mai ai ispite, ba dimpotriva. Asta e un exemplu.
Cel mai bun exemplu este ceea ce patesc turistii care se duc in pamantul Sfant si au ceea ce psihologii au numit sindromul Ierusalim. Ajung sa se creada personaje biblice, salvatori ai omenirii sau trimisi de Dumnezeu.
Cand adevaratul crestinism e numai despre smerenie si sa te vezi egal cu semenii tai, sa intorci obrazul. Dar unii ajung sa cada in mandria asta si oricine e tentat.
De asta e mai usor pentru atei, din punctul asta de vedere. Ca la o problema reala, scaparea lor este tot in materie si vedem cu totii ca materia are limite. Exista boli fara tratament, razboaie, moarte, suferinta.
Stii ca exista o vorba ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se intample. Nu-ti mai dori chestii din astea morbide, nu pentru ca le vei trai neaparat, dar iti incarci subconstientul cu lucruri care nu sunt necesare si nu stii ce efect pot avea.
Iti recomand sa nu iei lucrurile astea in gluma si nu mai zice ca il implori pe God ca suna aiurea.
Daca vrei sa traiesti vreo senzatie spirituala profunda, te duci la manastire si te lupti cu sinele. Dar iti zic, ca acolo poti sa dai de demoni si de ispite si mai mari si daca ti-ai asumat nu mai poti da inapoi acolo.
Hai sa-ti mai zic ceva.
Dintre sinucidere si omucidere ai zis ca ai alege sinuciderea. Sa stii ca in ochii lui Dumnezeu e cel mai rau lucru pe care l-ai putea face, sa te sinucizi. Pentru ca vrei sa iei viata pe care nu tu ai creat-o, ai primit-o. Adica ai vrea sa distrugi darul ce ti-a fost dat.
Sa nu te gandesti ca e una mai ok ca cealalta, sunt la fel de distrugatoare ambele.
Chiar si pe Iuda l-ar fi iertat Iisus daca nu s-ar fi spanzurat.
Mă sperii deja domnule Păianjen. )
Dar te apropii de ceea ce susținea acea vrăjitoare. Evident că și mătușa mea susține ceva asemănător și ea nu e vrăjitoare, e doar fanatică.
Dar vreau să spun că totuși la ce nivel de credință a ajuns mătuși-mea, mereu în Săptămâna Mare și în ultima săptămână din postul Crăciunului ea are certuri și conflicte grave cu familia ei (soțul și copiii) deci te cred pe cuvânt. Și cred că se observă mai mult la cei care au un nivel mai ridicat de credință. Deoarece tot mătușa mea susține, dar am auzit și pe Youtube niște reportaje, că Satan se luptă cel mai mult acolo unde e multă credință și la oamenii cei mai credincioși să fure suflete.
Spirite și energii malefice exista pe tot mapamondul, sunt "oamenii umbra" energii cu o vibrație joasa. "Oamenii umbra" sunt demoni care se hrănesc cu emoțiile negative ale oamenilor.
Interesant!
Unde găsesc și eu ceva informații despre acești oameni umbră? Chiar mi-ai stârnit interesul. )
Biblia spune sa nu apelam la vrăjitoare sau alte forme de spiritism, in spatele lor fiind Diavolul! De exemplu când cineva invoca sufletul unui mort nu acel mort răspunde ci Diavolul.
Chiar și când invoci cu tabla aia Ouija, spirite moarte?
Pe bune? Chiar nu e niciodată nici un spirit? Doar Demonul?
Da,asta fiind inselatoria Diavolului! Biblia spune ca mortii nu stiu nimic, locul lor fiind luat de ingerii cazuti care incearca sa duca la pierzare atata persoana care invoca cat si persoana care cere acest tip de serviciu.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
