Hei, TPU credincios și evlavios, am nevoie de niște îndrumări. De la omenii care chiar cred în El.

Mă tot macină iar niște gânduri. Mă gândeam iar că poate drumul meu în viață nu e aici, printre lumea pământeană, ci poate în lumea cealaltă spirituală. Acum cel puțin, chiar nu mă mai atrage nimic în mod expres și totul mi se pare fără noimă, însă nici încredere în nimeni nu mai am, dar am găsit o unică încredere în El, în God al meu, dar mai ales în Maica Domnului și mă tot frământ iar, că poate nu întâmplător God m-o adus aici, în stadiul în care să nu mai am încredere în nimeni, încât să pot avea încredere doar în El.

Și mă tot gândesc zilele astea, mai ales că nici jobul nu-i stabil încă și mereu mă întreb și "De ce unii nu pot avea nici măcar un job decent?" Și mă tot întreb asta, dar apoi îmi tot apare răspunsul, în care da, mă gândesc dacă nu cumva God vrea să-mi comunice că nu aici e locul meu de fapt ci poate e la Mănăstire.

Așa că, întrebarea care mă macină, cum aflăm totuși care e planul Lui și cum aflăm dacă ceva ce noi simțim, doar simțim noi sau acolo chiar e chemarea Lui? Voința lui?

Cele mai bune îndrumări pentru viata noastră le putem primi dacă alegem sa citim zilnic, de la cap la coada Biblia cu rugamintea către Tatăl nostru din ceruri sa ne lumineze mintea prin Duhul Sfânt ca să înțelegem ce vrea sa ne cominice prin Cartea Lui în ziua respectiva.

Lipsa de incredere in propria persoana, asta e raspunsul. Si de aici vine si auto-sugestionarea mistica. Oamenii care trag pentru ei (si pentru cei din jur, ca daca esti pe felie si ai incredere in tine, prosper, asta nu elimina posibilitatea de a fi filantrop non-teist) nu au timp/energie/nevoie de buru-buru mistic. Mersul la manastire mi se pare o sinucidere la patrat. Stiu un caz, o verisoara de-a nevestei... si era o fata foarte ok. Darrr...

Nu sunt de acord cu mănăstirile. Nici Mântuitorul și nici apostolii nici alți ucenici nu am citit despre ei că s-ar fi izolat de lume. Iar atunci când erau prigoniți fugeau din loc in loc și propovăduiau Evanghelia.
Timpul este scurt și nu mai stau să o lungesc în discuții prea lungi: mergi la biserica adventistă de ziua a șaptea și atunci vei ajunge să cunoști pe Dumnezeu.
Bolnavul spiritual se poate trata și singur acasă dacă își administrează tratamentul corect; dar dacă merge la spital (biserică) își va grăbi vindecarea.
Este cât se poate adevărată vorba majoriății românilor, că "până la Dumnezeu te omoară sfinții". Tocmai existența sfinților împiedică pe om să cunoască personal pe Dumnezeu și să aibă o relație cu El. Nu există nicăieri în toată Biblia vreo învățătură de închinare la vreun om sfânt. Singurul Dumnezeu, Sfânta Treime merită închinare. Restul de oameni sfinți merită respect și atât.
Cât despre job, caută mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Sa, și toate celelalte lucruri ți se vor da pe deasupra. La biserica adventistă vei învăța cum să faci practic acest lucru. Și cel mai important, vei învăța cum să ajungi să cunoști pe Dumnezeu. Aruncă la pământ prejudecățile cu privire la pocăiți, și nu da odihnă sufletului tău până când nu vei ajunge să cunoști pe Tatăl nostru ceresc, prin/pe Domnul Isus Hristos și prin Duhul lui cel Sfânt.

Eu cred ca ai puterea sa mergi înainte pe drumul tău. Nu cred ca e la mănăstire, părerea mea, cred ca poți sa ai un job decent cred ca poți reuși, doar sa ai încredere în tine, și în Dumnezeu. Eu cred ca ai reușit destul de mult având în vedere problemele cu care te frămânți, nu trebuie sa cazi în disperare, încerci cât va fi nevoie, nu ceda la primul obștescul sau al doilea.

Acum cateva luni voiai sa faci ritualuri satanice in padure
acum ti-ai gasit chemare la manastire....nici tu nu mai stii la ce sa te gandesti, patricio!

La botez sau la convertiré deja ai murit (ai si acceptat regatul crestin; te introduci, te initiezi, dezvolti in el). Regat cu tot ce prespune: lege, justitie, lumina, ética, respect, etc., fara erezie sau apostazie. Dupa teritorii sacre au aparut triburi, Canaan dupa aceea Regaturi.
Cand te lupti contra corpului cu post sau cum spune antropología platónica ca suntem o dicotomie sí trebuie sa vedem de exemplu nu organele exteriores ci cele interioare (esenta nu aparenta) inseamna ca in spatele aparentelor se afla o lume a spiritului.

In lumea spiritului este o alta realitate, conceptie si valori. Good poate sa te atraga asa ca un magnet care atrage acul. Fenomenul si lucrul in sine este o alta temática, alta specie, alt gen, alte predicate si alta esenta. O alta entitate o intalnire cu superiorul.

Descartes pune eu-l este in locul gandirii nu al existentei corporale. Spune ca substanta, locul, adevarul si realitatea sa afla in gandire. Deci il loc sa ne vedem mainile trebuie sa ne vedem gandirea, asta este realitatea nu cea exterioara. Un fel de exterioritate sau carapace versus interioritate. Sau conceptul de inima se refera la un núcleu si ceva ascuns. Gandirea este si ea o perceptie simtuala care are un loc si inceput mai primordial decat senzivitatea. Cumva gandirea +sensiblitatea sunt mai a priori si mai eu decat senzitivitatea. Senzitivitatea ajunge un nu eu sau ceva contra lui eu. Inima sau sensiblitatea nu inseamna tot conjunctul/colectia de experiente ci inseamna o sensibilitate fara lucrurile senzitive. Un fel de eu care gandeste, este sensibil insa fara senzitivitate.

Altii pun realitatea in alt loc. Si spun ca locul acela este eu-l. Mai spun ca locul acela este o substanta. Nu stiu daca intelegi ceva ca ti-am vorbit dupa ceea ceea ce am inteles si cred ca am priceput ceva.

Cunosti persoane care traiesc acolo, incat a ajuns sa te atraga viata in manastire? Eu nu cunosc, dar cred ca si maicutele sunt tot oameni, cu o droaie de defecte, ca orice om. Sunt si acolo destule motive pentru invidii, nervi, tristete, plictiseala. Si in plus ignorarea sexualitatii duce la si mai multe probleme.

Am vazut ca iti place sa ai o viziune mai ampla asupra spiritualitatii. Cum ar reactiona maicutele daca ar afla ca te intereseaza concepte de prin religii orientale sau tarotul? Ai putea sa fii excomunicata sau arsa pe rug

Divinitatea ii cheama pe multi sa intre pe un drum spiritual. Asta nu inseamna neaparat ca trebuie sa se calugareasca. Exista multa cunoastere mistica, la care are acces orice om care traieste in societate. E chiar sub nasul nostru, de exemplu sculptata in unele catedrale. Trebuie doar gasite cartile potrivite si cativa oameni care stiu sa le interpreteze. Apoi cu multa munca, se avanseaza putin cate putin pe drum.

Deci se poate trai o viata spirituala si in societate. Personajul asta a explicat mai bine ideea.
youtube.com/watch?v=97WMjE0dn4g
A fost un soi de mistic, ce a umblat prin lumea orientala si a adunat de acolo informatii. Zice ca exista inca un drum catre divinitate, pe langa cele 3 practicate de obicei - calugarul (rugaciunea), fachirul (sacrificiu, disciplina), yoghinul (meditatia). Al patrulea drum ar fi cel al omului echilibrat, care profita de adversitatile din societate ca sa se autodescopere si sa isi elimine defectele.
Nu zic ca a fost vreun mare maestru, zic doar asa ca imi place modul ala de a privi lucrurile.

Doar tu poti simti/auzi chemarea lui Dumnezeu, nu te pot indruma eu daca sa te duci la manastire, vointa de alegere e libera

Eu cred ca te straduiesti sa iti impui o anumita viziune asupra religiei, in loc sa iti gasesti o interpretare proprie a ei. Religia este o idee si fiecare persoana o percepe in mod diferit si de aceea zic ca bine ar fi sa te mai gandesti.