Să nu exagerăm!
Richard Dawkins are şi idei ok, şi mai puţin ok.
În general, pare a fi doar un om cu o inteligenţă puţin peste medie şi cu ceva cultură şi experienţă de viaţă (nu e nevoie să fii un geniu, ca să îţi dai seama că religia e un bullshit).
Ce a zis in videoclip despre moralitate ii pune la punct pe toti religiosii care zic ca fara religie nu esti o persoana morala si nu cred ca oricine putea sa dea un raspuns asa de bun.
După părerea mea, pentru orice om cât de cât inteligent aceste lucruri ar trebui să fie evidente. Nu e (neapărat) nevoie de genialitate ca să le vezi. Este suficientă o inteligenţă medie.
La fel ca si cei care spun asta (ca fara religie nu esti o persoana morala), faceti o greseala majora, care tine de definirea si de intelegerea moralitatii dar, mai ales, de plasarea omului pe extreme. Ce inseamna moral si imoral? Exista un om total moral si altul total imoral? Care este granita dintre moralitate si imoralitate si cine stabileste / cum stabileste limita la care se gaseste "moralitatea absoluta"? In fine, unde gasim standardul de moralitate si cum rezolvam neintelegerile in lipsa unui asemenea standard comun acceptat si avand in vedere diferentele culturale, intelectuale, experientiale, paradigmice, etc?
Tot referitor la moralitate:
- http://youtu.be/9tpL1K8ZqrU
- http://i.imgur.com/K18tUM2.jpg
Stii ce e curios? Ca nici macar nu trebuie sa fii geniu pentru a-ti da seama de lucrurile astea...
Sunt atat de simple si de logice incat mi-e greu sa inteleg cum in secolul XXI mai sunt atat de multi care stau agatati de tot felul de fantezii religioase.
@martian, sectantul care vrea doar discutii "in particular".
(bineinteles ca in spiritul crestin, si la dorinta zeului pe care il pupa in dos si asta refuza discutiile deschise)
"Daca insa vom porni de la premisa ca Dumnezeu este atotputernic si (atentie!) SUVERAN, lucrurile se schimba."
Cum am zis si alta data morala pornita de la premize gresite nu are nici o valoare. Si de aici toata aberatia ce ai scris-o in continuare.
"As prefera, pentru a evita mizeriile, ca cei care sunt sinceri interesati, sa adreseze intrebarile in particular...nu as vrea sa se inteleaga ca am o abordare de tip sectant si ca incerc sa „pacalesc" oamenii in acuns."
Apropo de mizerii, cand vii cu astfel de mizerii, ca povestea de mai sus, ce te astepti, sa fii mangaiat pe cap si sa ti se spuna "bravo"?
Vrei tu sau nu vrei sa se inteleaga asta, ti-am mai zis, asta e metoda sectanta de abordare. Evident ca e mai usor de "imbrobodit" o singura persoana decat mai multe.
" Dar nu in teologie si nici in logica moralitatii in contextul relatiei om-Dumnezeu."
Logica de care vorbesti nu exista, deci nu poti fi "expert" in asa ceva, faptul ca unii bat campii despre asta e alta poveste.
@martian, sectantul autodenumit "popular":
Da, eterna disputa intre "mintile odihnite" si "creierele spalate", nu?
RD face cateva greseli majore, care ii arata limitarile ca „teolog" ateu. Nu ma voi lega de faptul ca nu intelege contextual mesajul Techiului Testament, dand o interpretare voit oribila istoriei relatiei dintre Dumnezeu, poporul ales si restul lumii. Voi spune doar ca o gandire ca cea promovata in clip ar avea sens doar in conditiile in care discutam despre credinta, dar il scoatem pe Dumnezeu din ecuatie! Sau, prin absurd, privim tot Universul ca pe o lume democratica, in care Dumnezeu este doar unul dintre noi, egal in drepturi si in responsabilitati. Daca insa vom porni de la premisa ca Dumnezeu este atotputernic si (atentie!) SUVERAN, lucrurile se schimba. Introducem conceptul de autoritate in discutie, iar legea universala nu mai este dictata si interpretata prin bunul nostru plac, ci este prestabilita, hotarata de catre Creator, fie ca ne place fie ca nu. Inlocuim democratia in care noi insine am esuat la modul cel mai practic, cu teocratia. „Moralitatea" noastra va include obligatoriu acceptarea dreptului lui Dumnezeu de a pretinde ceea ce este al Lui de drept si de a-i pedepsi (sau de a-i ierta) pe cei care au incalcat aceasta Lege despre care am mentionat mai sus.
Omul modern poarta cu sine o anumita forma de „nesimtire spirituala", daca imi permiteti sa folosesc o figura de stil. El alege sa se cramponeze in ceea ce s-a intamplat (uneori) in trecut cu omul vechi testamental, in conditiile in care (1) acesta a avut de ales si a ales constient sa se razvrateasca, la fel ca noi toti uneori si (2) viata lui nu se incheie odata cu moartea, ci va continua si dincolo de ea. Da, oamenii au murit. Da, unii au platit acest pret parca nedrept. Dar nu este fair sa aruncam aceasta tragedie asupra Dumnezeului care a oferit mantuire, facand primul pas spre reconciliere, desi nu era obligat sa o faca, desi omul nu o merita, desi, odata cu declaratia de independenta, acesta din urma a pretins ca stie si ca poate sa se descurce mai bine de unul singur. Daca acest Dumnezeu exista, moartea nu mai reprezinta o tragedie pentru martirul credincios, ci un nou inceput. Haideti sa nu uitam ca Dumnezeu vrea sa il cunoastem atat ca pe Stapanul intransigent si drept din Vechiul Testament, care nu poate cu nici un chip sa tolereze incalcarea legilor sale, dar si ca pe Tatal iubitor din Noul Testament, care ofera alternativa – constient de impotenta umana in a acoperi prejudiciul. De ce era nevoie de trecutul acesta? Omul trebuia sa il aleaga constient pe Dumnezeu, la fel cum l-a si respins, sa il perceapa asemenea lui Adam inainte de cadere: atat ca pe Dumnezeul suveran si drept, care merita supunere neconditionata cat si ca pe Dumnezeul imanent, aproape de inima celui pe care l-a creat.
A vorbi despre moralitate absoluta in conditiile unei evidente limitari (spirituale, materiale, etc) si a pretinde cu tupeu ca poti respinge aceasta moralitate la pachet cu consecintele actiunilor tale, arata faptul ca nu ai inteles de fapt locul, rolul si viitorul fiintei sprituale care esti in acest Univers, dar nici dimensiunile spatiale, temporale si morale ale Dumnezeului care l-a creat. Atata timp cat esti in viata, insa, cautarea ta dupa adevar va putea continua. Si, da, merita continuata.
Sa recapitulam. Vechiul Testament prezinta istoria reversibilitatii procesului prin care omul s-a razvratit, procesul prin care acesta se intoarce la starea initiala. Dumnezeu ii prezinta standardul absolut (legea) si omul intelege ca acesta nu poate fi respectat pe deplin in conditiile unei naturi corupte. Dumnezeul drept nu poate renunta la acest standard, insa. In momentul in care ar face-o, ar inceta sa mai fie drept. Omenirea intreaga pricepe ca este nevoie, in acest caz, de o interventie exterioara. Prejudiciul trebuie pedepsit, dar cei care platesc nu mai suntem noi. Un Dumnezeu drept? Da. Chiar si in conditiile tragediilor din Vechiul Testament. Mai ales in aceste conditii. Un Dumnezeu iubitor si imanent? Incercati... nu aveti ce pierde. Fie ca am dreptate fie ca nu, la sfarsit veti cunoaste adevarul. Deci nu veti fi in pierdere.
Va stau la dispozitie pentru lamuriri. As prefera, pentru a evita mizeriile, ca cei care sunt sinceri interesati, sa adreseze intrebarile in particular. Promit ca cele inteligente si de interes general vor fi facute publice ulterior, pentru dezbatere – nu as vrea sa se inteleaga ca am o abordare de tip sectant si ca incerc sa „pacalesc" oamenii in acuns. Insa m-am si saturat sa fiu abordat in mod obraznic si recalcitrant, mai ales de catre cei care nu inteleg regulile unei dezbateri civilizate, obligandu-ma sa reactionez, adesea, in moduri in care nici mie nu imi plac pe alocuri.
PS: RD este cu singuranta un geniu. Dar nu in teologie si nici in logica moralitatii in contextul relatiei om-Dumnezeu. Aici a scrantit-o rau de tot...
Bai gagiule? Dawchins este un geniu al minciunii si al prefacatoriei,si marile lui realizari de om modern, egalitate, fraternitate, bla-bla-nla sa le spuna celor care stiu sigur ca toate acestea au ramas la stadiul de vorbe.iar el este dintre cei despre care biblia spune; cand oamenii nu vor mai suferi invatatura sanatoasa, ii vor ispiti urechile sa-si dea invataturi placute urechilor lor si invatatori dupa poftele lor. dupa cum vezi; are si aplaudaci.Toooti tiranii lumii a avut aplaudaci si au.Nu sant niste genii? BA da.Ale raului.in cuvinte frumoase a gasit si el la adresa religiei aceeasi pietre de poticnire gasite de orice asa zis ateu de pe TPU.E trist.acesta e un geniu? Ciudata scala a masurii aveti.ia vedeti e buna?
Daca stam si privim din cealalta perspectiva, uciderea cu pietre pentru adulter era un lucrude folos, pentru ca oameni erau mai morali. ceea ce zice el cu morala de azi e aiurea, omul fie ca vrea fie ca nu vrea trebuie sa se supuna unor legi, atat legile naturi cat si legile unui stat, religie. unde nu este lege acolo este si imoralitate. deci daca renuntam la lege renuntam la protectia noastra. ei bine si azi pentru ca nu mai este sancionat adulterul, se ajunge la divort, depresie, la dementa in cele mai rau cazuri, nu tot ucidere e si aia pana la urma? si problema e ca atunci erau putine cazuri in care erau omorati cu pietre, azi toti mai multi oameni dau in dementa din cauza adulterului.
anonim_4396 întreabă: