Hey TPU, ce părere aveți despre veșnicele întrebări ale lui Epicurus?,, Este Dumnezeu dispus să prevină răul, dar nu este capabil? Atunci nu este
atotputernic. Este el capabil, dar nu vrea? Atunci e rǎuvoitor.
Este el atât capabil și dispus? Atunci de
unde vine răul?
Nu este nici capabil, nici dispus? Atunci de ce îl numeşti Dumnezeu?"

"Nu este nici capabil, nici dispus? Atunci de ce îl numeşti Dumnezeu?" Pentru ca Dumnezeu poate fi o forta oarba, amorala. De exemplu Deus sive Natura (Dumnezeu=Natura).

Natura e peste tot si noi facem parte din ea. E vizibila, e puternica, e infinita. Are legile fizicii care se respecta neconditionat. Nu are preferinte, nu are iubire, nu are sentimente, nu are ratiune. Legile specifice naturii determina materia si tot ce exista sa aiba forma pe care o vedem acum. Totul se desfasoara in timp, deci e vorba de evolutie. Noi suntem o forma de existenta a materiei la momentul asta. Nu suntem vesnici. Dupa un timp nu vom mai exista sub forma asta. Nimic nu e vesnic pentru ca materia evolueaza in timp.

Am părerea că Epicur se împiedecă în propriul lui mod de a raționa. Începe cu dacă, fără sa analizeze dacă condiția pusă de el după dacă, este posibilă logic sau nu.

Răspunsul meu la întrebarea lui Epicurus este că Dumnezeu nu există, și că răul este un produs al naturii și al acțiunilor umane. Nu există nicio dovadă științifică sau logică pentru existența unui creator supranatural care să intervină în lume. Dimpotrivă, există multe dovezi pentru evoluția naturală a vieții și a universului, care nu necesită nicio presupunere suplimentară.

Epicurus a formulat o dilemă care arată incompatibilitatea dintre atribuțiiile clasice ale lui Dumnezeu (atotputernic, atotștiutor, atotbun) și existența răului. Dacă Dumnezeu ar fi atotputernic, ar putea să prevină răul. Dacă ar fi atotbun, ar vrea să prevină răul. Dacă ar fi atotștiutor, ar ști cum să prevină răul. Dar răul există, deci Dumnezeu nu poate fi toate aceste lucruri în același timp

Eu cred că această dilemă este o falsă problemă, deoarece presupune că Dumnezeu există în primul rând. Dar nu există niciun motiv să credem asta. Nu avem nevoie de Dumnezeu pentru a explica originea sau funcționarea lumii. Putem folosi metodele științifice pentru a investiga cauzele și efectele fenomenelor naturale, fără a apela la ipoteze ad-hoc sau la argumente din ignoranță.

Răul este o noțiune subiectivă, care depinde de perspectiva și de valorile fiecărui individ sau grup. Nu există un standard absolut sau universal de bine și de rău. Ceea ce noi considerăm rău poate fi rezultatul unor procese naturale indiferente față de noi, cum ar fi cutremurele, bolile sau moartea. Sau poate fi rezultatul unor acțiuni umane motivate de egoism, ignoranță sau ură. În ambele cazuri, nu avem nevoie de o explicație supranaturală pentru a înțelege cauzele și consecințele răului.

În concluzie, eu resping întrebarea lui Epicurus ca fiind irelevantă și lipsită de sens. Nu există niciun Dumnezeu care să prevină sau să permită răul. Existăm doar noi și lumea naturală, pe care o putem cunoaște și îmbunătăți prin rațiune și știință.