Cine imi poate spune ce simbolizeaza un lant cu bufnita? Am auzit multe, dar nu am fost sigura asa ca m-am gandit sa intreb. Nu de mult timp am castigat un concurs si am ca premiu acest lant cu bufnita. Avand in vedere ca era o bufnita, sigur simbolizeaza ceva. Cine stie ce simbolizeaza?
FUNDAA :*
Poti purta ce vrei ca acelasi lucru se va intimpla sau nu.Am vazut pe aici spunea cineva de ce sa porti o bufnita cind poti purta crucea sfinta.Ce mai aberatii. Bufnita este ceva real pe cind o cruce este doar un semn. Apoi mai toti condamna bufnita care din fericire a fost salvata de la disparitie.Si cine crezi ca era mai mai sa elimine bufnita din peisaj? Tocami crestinii care iau atribuit tot felul de suprstitii nefondate.Omenii habar nu au cit bine face o bufnita.Si uite asa am atuncatg cu pietre si am omorit vietuitoare aiurea in tamvai. Daca n-ar fi bufnitele si alte pasari nocturne near invada sobolani, insectele near minca toate recoltele si asa mai departe.Eu zic sa porti bufnita macar asa din respect pentru aceasta pasare atit de folositoare noua oamenilor.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Simbolizeaza lipsa credintei unor oameni, care din cauza "orbirii" lor spirituale, incearca sa isi caute zei in superstitii in traditii nejustificate sau alte mituri.
De sa porti o bufnita cand poti purta Sf. Cruce, care este simbolul Vietii vesnice si al mantuirii?
Răspunde
"Simbolizeaza lipsa credintei unor oameni, care din cauza "orbirii" lor spirituale, incearca sa isi caute zei in superstitii in traditii nejustificate sau alte mituri."
Dar totusi, trebuie sa porti simbolul unui instrument de tortura la gat 
)))))))))
Răspunde Pentru ca Ea, Sfanta Cruce, a fost sfintita de Mesia. Prin aceasta jertfa, Domnul Iisus ne-a salvat de la eterna pierzare.
"Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. "
Pentru ca Ea, Bufnita, a fost sfintita de Atena.Prin aceasta, Atena ne-a salvat mintile de la eternul intuneric cu intelepciunea Ei! Intelepciunea este ca o raza de soare care patrunde in intunericul mintilor noastre...
Si eu stiu sa mint, chiar mai bine ca tine si fara sa clipesc!
Crucea este un simbol arhaic care provine din spatiul carpato-danubiano-pontic, atunci cand stramosii nostri aveau cultul soarelui si al fertilitatii si simbolizeaza cele 4 anotimpuri.
Evreii au folosit crucea doar ca pe un simplu instrument de tortura...
Daca Iisus era spanzurat,omorat cu o seringa,impuscat,incecat,electrocutat pe scaunul electri, atunci tu purtai la gat o funie, seringa, sticluta cu apa, scaunel sau pistol?!
"Caci cuvantul Bufnitei, pentru cei ignoranti si aroganti, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne documentam, este puterea zeitei Atena. "
Pot sa te intreb ceva Marius? Daca fiul tau ar fi omorat de niste oameni rai cu un cutit... iar tu l-ai gasi ai incepe sa-l venerezi?! Nu deoarece este arma cu care a fost ucis cineva. Acuma, daca cu acel "cutit" a fost omorat chiar fiul lui D-zeu tu ce faci, il porti la gat spunand ca iti va oferi viata?! Nu e absurd?! De fapt Biblia spune: "Să nu-ţi faci chip cioplit sau imaginea vreunui lucru care este sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele de sub pământ." (Ex.20:4)
Ai grija cand dai sfaturi ca poate ceea ce ai zis tu decat bufnita...
Dar te rog arata-mi si versetul care sprijina afirmatia facuta de tine stariX!
Sectant.
Normal ca daca te ei dupa cea mai mare erezie scormonita de voi, care o mai numiti si Biblie, normal ca ajungi sa Il desconsideri pe Hristos, facandu-l un simplu om, nici macar Fiu al lui Dumnezeu.
Dumnezeu si-a ales de dinaintea timpului toate.
Pe viitor daca imi mai dai replica nici macar nu iti voi citi mesajul deoarece refuz sa vorbesc cu cineva care este anatemizait, lepadat si mai ales antihrist.
"Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. "
1. Nu fac parte din nici o secta... si nici nu ma mira raspunsul tau deoarece toti cei care nu sunt ortodocsi sunt SECTANTI! dar ati uitat ca si voi erati prin anii 1000 sectanti si ati iesit din crestinismul care ulterior s-a redenumit "Catolicism"
2. Uite eu a vorbit frumos si ti-am argumentat care e problema cu crucea... bineinteles ca numai ortodocsii nu sunt anticristi! Vai ce nenorocit sunt eu... O vai mie pentru ca nu pup icoane, nu ma inchin "chipurilor cioplite" si nu dau bani pentru ca sa se construiasca inca 400.000 de biserici care sa ramana goale in cele din urma. Uite te rog din inima nu mai jigni... din cauza raspunsurilor de genul pe care tu l-ai postat pierdeti credinciosi. Dovedeste ca esti plin de iubire (cum se arata ca vor fi adevartii crestini) si apoi corecteaza persoane pe "TPU"
P.S. Daca citeai cu atentie vedeai ca l-am numit pe Isus "Fiul lui Dumnezeu" dar nici macar atent nu erai la ce citeai, dovada in plus ca nu stii decat sa acuzi... Oricum tu esti sigur de toate ca asa este... dar daca ar veni Isus din nou pe pamant cu siguranta l-ati omori chiar voi daca v-ar imprastia tarabele unde se vand iconite si icoane. Ba mai mult, l-ati numi si pe el anticrist si lepadat pentru ca nu v-ar sustine doctrinele pagane infiltrate in ceea ce voi numiti "credinta". Nu degeaba scrie in Apocalipsa 17: 15-18 "15 Şi el mi-a spus: „Apele pe care le-ai văzut, pe care stă prostituata, reprezintă popoare, mulţimi, naţiuni şi limbi.+ 16 Cele zece coarne+ pe care le-ai văzut şi fiara+ o vor urî pe prostituată,+ o vor pustii, o vor lăsa goală, îi vor mânca părţile de carne şi o vor arde complet în foc.+ 17 Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să ducă la îndeplinire gândul lui,+ da, să ducă la îndeplinire singurul lor gând: să dea regatul lor fiarei,+ până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu.+ 18 Femeia+ pe care ai văzut-o reprezintă cetatea cea mare care are un regat peste regii pământului"." Care e cetatea care sta azi pe multe ape, poapoare, natiuni si limbi?! Cine e prostituata care s-a pangarit cu fiecare guvernare politica de pana acum?! OARE NU CHIAR VOI, CRESTINATATEA?! Cine altcineva isi se foloseste de masele de oameni, politica si de comert ca sa se imbogateasca? Oare nu clericii bisericilor?! Un singur sfat iti mai dau si o sa argumentez tot cu un argument biblic "4 Şi am auzit un alt glas din cer care zicea: „Ieşiţi din ea, poporul meu, dacă nu vreţi să fiţi părtaşi la păcatele ei şi dacă nu vreţi să primiţi o parte din plăgile ei! 5 Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit până la cer şi Dumnezeu şi-a amintit de nedreptăţile ei." (Apocalipsa 18:4, 5)
Daca nu vei citi... asta este! Eu doar te-am avertizat sa verifci de doaua ori inainte sa faci o afirmatie!
Inca ceva... aici ai mintit si cu privire la Biblie... 
) Nu exista in nici o Biblie expresia "Caci cuvantul crucii..." ) Doamne si vorbesti de altii! Daca pana si sa modifici Biblia ai ajuns...
) binecunoscuta "zeciuială" şi subtilele "donaţii", care nu sunt nicidecum benevole (n-ai cum să refuzi aşa ceva)...
Importanţa crucii este în creştinism legată de importanţa şi valoarea Jertfei eliberatoare a Mântuitorului Hristos.
Amintirea ei în diferite ipostaze are legătură cu amintirea şi actualizarea iubirii nemărginite a lui Dumnezeu faţă de întreaga omenire, a asumării greşelilor noastre prin Jertfa pe cruce!
Amintirea ei şi a simbolismului ei, este o formă respect şi de solidaritate faţă de Cel care Şi-a asumat-o la rândul Său în totalitate, din iubire faţă de noi!
Asocierea crucii cu pedepsa şi nu cu salvarea, mântuirea, iubirea lui Dumnezeu, iese din calcul, întrucât apostolul spune:
,, Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decat numai în crucea Domnului nostru Iisus
Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!" -Galateni 6, 14;
,, Căci mulţi despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun şi plângând, se
poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos." -Filipeni 3, 18.
Idoli întâlneşti doar în istoria de acum 4000 de ani a evreilor, în Vechiul Testament. Porunca aceasta pentru acele vremuri a fost dată. Mântuitorul nu o mai repetă în Noul Testament!
Da, ca definiție metaforică, cea mai potrivită este aceea de "FEREASTRĂ" spre lumea spirituală, spre persoane cu existență reală.
ICOANEI NU I SE ADUCE ÎNCHINARE, CA LUI DUMNEZEU, ci doar cinstire!
Icoana valorifică funcția de reprezentare a imaginii, iar valorificarea acestei funcții este întâlnită în absolut toate cultele creștine!
ICOANEI NU I SE ADUCE ÎNCHINARE, CA LUI DUMNEZEU, ci doar cinstire, ca simbol, ca pretext al amintirii persoanelor cărora li se datorează cinstire amintirii lor! Concret, cei care au acasă albume cu fotografii, nu se închină la ele (!), chiar dacă le privesc de multe ori cu emoţie! Pot cinsti amintirea lor și fără să se închine la ele. La fel este și cu rolul obiectelor de cult precum icoanele, (evreii aveau și ei statui din aur REPREZENTÂND PE HERUVIMI, și asta la cererea expresă a lui Dumnezeu!
Porunca a II- a dată doar în CONTEXTUL EVREILOR ("Să nu-ţi faci chip cioplit sau imaginea vreunui lucru care este sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele de sub pământ." Exod.20, 4) NU TREBUIE ÎNŢELEASĂ ÎN MOD HABOTNIC, CU OCHELARI DE CAL!
Iată de ce: - la cererea expresă a lui Dumnezeu, evreii şi-au făcut şi ei statui din aur REPREZENTÂND PE HERUVIMI, ori heruvimii intră şi ei în descrierea poruncii a II- a? (Exod.20, 4)
Care este atunci criteriul? Pe Dumnezeu nu-L deranjau nici obiectele de cult şi nici cinstirea (atenţie, nu adorarea!) drepţilor, a sfinţilor! Pe Dumnezeu îl deranjau doar divinităţile false, pe care evreii chiar le cinsteau în mod concret. Îl deranjau zeii care erau o adevărată ALTERNATIVĂ (TOTALĂ) faţă de cunoaşterea şi adorarea Adevăratului Dumnezeu! Obiectele de cult nicidecum nu deveneau zeităţi alternative în opoziţie cu Dumnezeu!
Ca definiție metaforică, cea mai potrivită este aceea de "FEREASTRĂ" spre lumea spirituală, spre persoane cu existență reală.
ICOANEI NU I SE ADUCE ÎNCHINARE, CA LUI DUMNEZEU, ci doar cinstire!
Icoana valorifică funcția de reprezentare a imaginii, iar valorificarea acestei funcții este întâlnită în absolut toate cultele creștine!
TOATE CULTELE AU NEVOIE DE IMAGINE!
Toţi sectanţii au cel puţin 70 % din cultul "reprezentărilor"! Fiecare cult, cu mai multă sau mai puţină ipocrizie disimulată fac referire doar la Biserică cu acuzaţii false referitoare la icoane, dar nu pentru că nu înţeleg problema! 70% din acele acuzaţii false, se întorc chiar împotriva lor!
De ce spun că au şi ei cel puţin 70 % din cultul "reprezentărilor"? Pentru că în fiecare cult creştin exploatează excesiv FUNCŢIA DE REPREZENTAREA A IMAGINII!
„Imagini" ale lui Hristos şi ale sfinţilor, apar în cărţi, reviste, biblii cu imagini, pliante, filme, postere, etc., iar aceste "imagini" sunt însoţite cel puţin de un "gând" de respect! Ei când le reprezintă peste tot, reprezintă idoli? La fel, în Biserică, icoanele sunt însoţite doar de un "gând" de cinstire, respect, şi legătură cu persoana reală!
Icoana nu primeşte "personalitate proprie", ea are doar „funcţia" de a „reprezenta" o persoană reală (care există în realitate, în afara icoanei), are funcţia de a aminti persoana reprezentată, aşa cum cărţile, bibliile şi revistele şi filmele oricărui cult amintesc de persoanele biblice! Gândul de respect sau cinstire care însoţeşte privirea icoanei se îndreaptă spre personele respective, cu existenţă reală!
Cinstirea icoanelor este doar o formă de respect, care, trece dincolo de imagine, spre persoana reală (aşa cum raza de lumină trece dincolo de FEREASTA transparentă) şi ajunge acolo unde trebuie să ajungă!
Deja voi o luati ca si o provocare si imi pare sincer rau... Dar vreau sa mai pun o intrebare... UNDE IN NOUL TESTAMENT APARE CA PRIMII CRESTINI AVEAU SFINTI LA CARE SE INCHINAU, SAU ICOANE SAU CA ISI FACEAU CRUCE?! Si vi se pare ca totul a ramas neschimbat? Atunci de ce in sec I nu se sarbatorea altceva decat "moartea Domnului"?! Sincer va spun acum ca trebuie sa verificati istoria si sa vedeti ca de fapt e invers... Ortodoxismul a iesit din crestinismul care s-a conturat in Catolicism si o sa citez Wikipedia: "Diferitele dezvoltări istorice ale imperiului Oriental (bizantin) și-ale celui Occidental (romano-barbar), cu trecerea timpului, au accelerat un proces de diferențiere tot mai mare între cele două comunități creștine. Aceste diferențieri atingeau atât aspecte doctrinare, cât mai ales formule liturgice și criterii disciplinare interne.
O atare tensiune se manifestase deja în criza iconoclastă din sec. al VIII-lea, provocată de refuzul cultului imaginilor sacre (icoanelor) din partea așa-ziselor „sectoare ale creștinismului bizantin" (iconoclasmul), și apoi în schisma verificată între papa Nicolae I și patriarhul Constantinopolului, Foție (sec. al IX-lea).
Ruptura definitivă s-a produs în 1054, cu reciproca excomunicare a celor două Bisericii: Roma și Bizanț. Din acest moment creștinismul bizantin (cunoscut cu numele de Ortodox) se va dezvolta accentuând caracterul său organizatoric conciliar și „autocefal" (autonomia deplină a fiecărei Biserici naționale, etnice), însă într-un cadru doctrinar și liturgic comun (de ex. Biserica ortodoxă rusă, etc).
Cu toate acestea în Orient au rămas și biserici în comuniune cu Roma, sau biserici care au revenit la această comuniune ca urmare a raporturilor organice cu Cetatea eternă (ex. Bisericile Orientale și cele numite Uniate: armeană, coptă, caldee, ucraineană).
În Biserica romano-catolică, spre deosebire de cea bizantină, caracterizată de o accentuare crescândă a figurii papei și a instituției politico-statale a Sfântului Scaun (Statul Papal), au fost repetate mișcări de contestare pe tot parcursul Evului Mediu, mișcări ce au condus la ulterioare desprinderi, mai mici în comparație cu așa-zisa „Mare Schismă", dar nu lipsite de importanță. Ele sunt de amintit la afirmarea treptată (în Occident) a idealurilor teocratice, care au coincis cu tentativa de încreștinare absolută (cu forța) a societății și cu afirmarea primatului puterii temporale a papei, chiar și în comparație cu puterea împăratului.
Rezistența în fața acestor dezvoltări (a puterii și a primatului) precum și a degradării progresive a obiceiurilor morale ale clerului au fost călăuzite de diferite mișcări atât din interiorul Bisericii romane (ex. noile ordine religioase: franciscani, dominicani etc.), cât și din afara bisericii, de către schismaticii și/sau de eretici, împotriva cărora n-au lipsit repercusiunile sângeroase (sec. al XI-lea până în sec. al XIII-lea: albingenzii, catarii, valdezii etc.).
Crescândul amestec între Biserica catolică și puterea politică (numită „brațul secular al bisericii") a stat la originea ulterioarelor fapte traumatice, cum ar fi de ex. proclamarea cruciadelor pentru eliberarea Țării Sfinte, transferarea sediului papal la Avignon, Schisma Apuseană a bisericii Romano-Catolice dintre anii 1378-1417.
Ruptura cea mai importantă și cu grave urmări pentru întreaga creștinătate a avut loc însă în sec. al XVI-lea, cu afirmarea Reformei protestante, provocată de starea gravă de decădere religioasă și morală a Scaunului Romei și favorizată de instanțele de reînnoire prezente în umanismul creștin (ex. Erasmus din Rotterdam, Thomas Morus), pe lângă multe alte încercări de reformă catolică și de reîntoarcere la puritatea credinței prin fondarea unor noi Ordine religioase sau prin reînnoirea celor existente deja (ex. Francisc de Paolo).
Reforma protestantă a găsit în opera lui Martin Luther și în situația germană deosebită originile sale imediate, dar această reformă foarte repede a implicat tot centrul și nordul Europei, chiar dacă această implicare a fost cu caracteristicii specifice legate de diferitele condiții naționale (ex. formarea Bisericii Anglicane, predicarea lui Jean Calvin, cea a lui Henrich Zwingli ș.a.).
Procesul de divizare a creștinismului occidental a atins toate planurile: pe cel teologic, cu controversatele interpretării asupra libertății omului în fața harului și a condamnării (așa numitele „controverse cu privire la predestinare"); pe plan liturgico-sacramental, controversele asupra sacramentelor, îndeosebi asupra Euharistiei și a prezenței reale a lui Christos sub speciile pâinii și vinului; pe plan ierarhic și disciplinar, raporturile dintre magisteriu și libera interpretare a Scripturii, structura episcopatului, problema celibatului ecleziastic; pe plan organizatoric, cu refuzul de a recunoaște autoritatea (până atunci incontestabilă) a papei.
Pusă în fața unei crize atât de grave, Biserica Catolică a reacționat în cele din urmă cu mișcarea cunoscută mai apoi cu numele de „Contrareformă" și, mai ales, cu opera Conciliului din Trento (1545-1563); un rol foarte mare (după părerea unor istorici: decisiv) l-a avut în această reacție Societatea lui Isus (Iezuiții), fondată de sf. Ignațiu din Loyola, în 1534.
Odată cu căderea Constantinopolului sub dominație turcă (1453), stindardul creștinismului ortodox a trecut în mâinile Bisericii de la Moscova, ridicată la rang de Patriarhat în 1589, devenită prima aliată a Țarilor ruși. A început astfel procesul de identificare națională între Biserică și stat și de reluare a cezaropapismului bizantin. În timp ce Biserica și Țarul se prezentau (și într-o oarecare măsură erau) protectorii ortodoxiei, în mod deosebit a Bisericilor din Balcani căzute sub dominație otomană, s-a elaborat și ideea Moscovei ca „a treia Romă", chemată să revitalizeze întregul creștinism."
Acuma nu stiu ce o sa spui, dar daca nu te-ai lamurit poti sa mergi si sa intrebi un prof. de istorie (ortodox daca vrei) care iti va spune acelasi lucru.
P.S. Pana si BBC-ul a facut un documentar despre religii printre care si Ortodoxism... http://www.filmedocumentare.com/ortodoxia-din-imperiu-in-imperiu/
In mitologia greseasca, Atena, este zeita intelepciunii si este reprezentata printr-o bufnita.
Eram ironic...
Atunci...Cred ca nu o sa il port 
Avand in vedere ca nu prea imi iubesc viata cu toti prostii astea.Dar nu ma risc
"cu toti prostii ""
Mi se pare mie sau ai incercat o subtila jignire aici?
Si ca sa fiu ontopic...
Simbolistica este o prostie, nu te va influenta cu nimic(asat daca nu cumva te influentezi singur/a)
Pai nu crede in superstitii poti purta orice si bufnitele sunt chiar dragute nu o sa se intample nimic este doar un colier.cati ani ai 4? ce mai intrebare
Nu am 4 E o intrebare, bine ca tu stii pune intrebari mai bune 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
