Mi s-a cam acrit de toate fazele cu religia.Ce e aşa de greşit în a fi ateu?:/ Eram azi la masă cu maică-mea şi îi spuneam cum mai e cu şcoala. I-am povestit o chestie care mi s-a întâmplat,anume: eram la ora de religie şi profesoara ne-a întrebat dacă avem copii în clasă care nu sunt creştini, am ridicat mâna şi i-am spus că,deşi am fost botezată,eu nu cred în existenţa lui Dumnezeu. De atunci colegii îmi spun "Iuda" -.-" Iar mama mai avea puţin şi turba şi mi-a zis că bine îmi fac bunii mei prieteni din clasă. Am înţeles, nu am absolut nimic împotriva celor care cred,dar ei ce au cu mine? Mi se pare aşa stupid, că pe lângă porecla "drăguţă" pe care mi-au pus-o, îmi zic şi satanistă. Ei nu înţeleg faptul că eu nu cred în nimic de genul ăsta..Cum aş putea să-i arăt mamei mele că nu e nimic greşit cu copilul ei? Şi în legătură cu ora de religie,am înţeles că am voie să fac o cerere la director prin care să solicit acordul să nu mai iau parte la ora asta, dar îmi trebuie aprobarea părinţilor..mama nici nu vrea să audă şi dacă pomenesc de chestia asta când e tata de faţă poate mai iau şi bătaie.-.- Ce pot să fac?:\

Este chiar foarte trist sa constientizezi faptul ca parintii tai sunt un fel de zombi, incapabili sa inteleaga anumite lucruri. Si este si mai trist sa ne gandim ca in Romania 90% din parinti sunt tot niste zombi, iar singurul mod in care poate exista armonie intre ei si copiii lor este ca si acestia, la randul lor sa devina zombi, ceva foarte sinistru daca ma intrebi pe mine.

Da cati ani ai?

Poate ca mama ta si colegii tai cunosc Adevarul? Ar trebui sa cercetezi mai mult.

Salut! Trebuie sa intelegi ca asa functioneaza psihicul uman. Orice om diferit fata de grupul din care provine este privit ca o paria. Asa functioneaza peste tot. Indiferent ca unii nu-si arata chestia asta,caracteristica principala e psihicului uman este acela ca este obsedat de o lume in care toti sa gandeasca exact ca el. Noi cand ne expunem parerile in public,sunt foarte entuziasmati daca cineva ne aproba,in subconstient noi ne bucuram ca am intalnit o persoana cu o gandire asemanatoare. Deseori apar conflicte din cauza curentelor de idei si ne simtim foarte frustrati daca cineva ne nspune direct "Nu sunt de acord cu tine!" Pentru multi,in dragoste,expresia "ne potrivim " inseamna ca "gandim la fel ". Este destul de greu sa iesi din tipar si sa intelegi ce se intampla cu tine,pentru ca straturile mai subtile ale mintii (subconstientul) este mai greu de strunit. De exemplu,tu poti fi constienta de "apucaturile " mintii tale,dar si tu actionezi tot la fel,adica opusul. O observare permanenta te va ajuta sa te debarasezi de acest caracter al psihicului.
Acum,ca ai inteles ce se petrece in mintea lor cand le spui ca esti ateista,evita sa-ti mai expui parerile in public. E periculos,in general. Peste catva timp poate vei vedea lucrurile altfel si astfel vei fi expusa batjocurilor si vei fi atacata cu propriile-ti cuvinte.
Imi vine greu sa cred ca ai starnit o asa mare furtuna doar prin faptul ca ai zis ca esti ateista,evita victimizarea si distorsionarea realitatii,gandeste obiectiv si la rece.
Tu spui ca nu exista Dumnezeu,insa, in realitate nu stii daca exista sau nu. Documenteaza-te serios despre cele trei tipuri de cunoastere :exoterica (dogma religioasa), egocentrica (ateismul) si ezoterica (considerata cunoasterea ascunsa). Evita sa impartasesti parerile celorlati doar ca ti se pare cool, sau pe principiul "daca nu-i alba, e neagra ". Parerile despre religie si Dumnezeu (si despre toate lucrurile in general) ti le poti forma doar cand te-ai documentat serios despre asta.

Oamenii se tem de ceia ce nu cunosc, nu vor sa cunoasca pentru ca le tema (stiu logica circulara), despre dragii tai colegi intreaba-i cati dintre ei sunt virgini asa cum cere religia? Sau cati dintre ei stau nemancati ca asa le cere religia? Sau cati dintre ei prefera religia in locul tehnologie? Chestia e ca ei sunt ipocriti. Cum spunea cineva de pe TPU, nu ai sa gasesti nici macar un tip care pretinde ca e crestin si se comporta ca atare.
Le poti d-a peste nas, aratandu-le pretinde biblia, cum omul a aparut cam acum 6 mii de ani, soarele a fost facut dupa aparitia plantelor si animalelor si alte chestii ilogice, pe care nici un om cu toate biblele acasa nu le mai crede acum deoarece e constient de imposibilitatea acestor prostii. Dar cel mai usor ii intrebi cati au citit biblia.

Asa sunt oamenii religiosi in mare parte. fac pe ingerasii dar sunt draci cu fata de ingeri. ce pretentii ai de la niste persoane care inca cred in basme.

Iti place numarul 666 asa de mult incat il folosesti la username?
Si saracuta de tine nu ai nicio legatura cu satanismul.

Sa citesti ce este scris; asa vei deveni mai inteleapta, si poti face abstracrie de religie, fiindca invataturile astea sant de acolo intr-adevar dar TREBUIE sa le stii.Care este porunca a cincea?

Porunca a cincea este: "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da tie" (les. 20, 12). Cele patru porunci dumnezeiesti despre care s-a vorbit pana acum au aratat datoriile crestinului fata de Dumnezeu, cuprinse pe scurt in datoria dragostei fata de El. Curatia si taria dragostei fata de Dumnezeu se adevereste insa prin dragostea fata de oameni, caci: "Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este!

Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vazut, cum poate sa-L iubeasca? Si aceasta porunca avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau" (I Ioan 4, 20, 21). Dintre oameni, mai intai trebuie iubiti parintii, care ne-au nascut si ne-au crescut si, ca atare, dupa Dumnezeu, sunt binefacatorii nostri cei mai mari, in viata pamanteasca. Din aceasta pricina, cele sase porunci dumnezeiesti, care vorbesc despre datoriile sau dragostea fata de oameni, incep cu porunca de a cinsti parintii.

Ce inseamna a cinsti pe parinti?

A cinsti pe parinti inseamna:

1) A-i iubi, adica a le dori si face tot binele cu putinta. Iubirea fata de parinti este si o porunca a firii; de aceea o si gasim la toate popoarele, chiar si la toate vietuitoarele, oricat de salbatice ar fi ele.

2) A asculta de ei. "Copii, ascultati pe parintii vostri in Domnul, ca aceasta este cu dreptate" (Efes. 6, 1). "Fiule, pazeste povata tatalui tausi nu lepada indemnul maicii tale" (Pilde 6, 20).

3) A nu-i supara cu ceva si a ne purta fata de ei cu toata cuviinta, vorbind despre ei si cu ei numai de bine. "Cel ce va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa sa fie dat mortii, ca a grait de rau pe tatal sau si pe mama sa si Sangele sau este asupra sa" (Lev. 20, 9).

4) A-i ajuta la nevoie, mangaindu-i in necazuri si inseninandu-le batranetile. "Fiule, sprijineste pe tatal tau la batranete si nu-l mahni in viata lui" (Int. Sir. 3, 12).
Pilda in privinta aceasta este insusi Mantuitorul Hristos, cand, rastignit pe Cruce, a incredintat pe sfanta Sa Maica ucenicului Sau prea iubit, Ioan, ca sa aiba grija de ea (Ioan 19, 26-27).

5) A ne ruga lui Dumnezeu pentru ajutorarea lor, cand sunt in viata, iar dupa moarte, pentru odihna sufletelor lor, implinindu-le vointa cea din urma si pastrandu-le frumoasa amintire.

De ce la porunca despre cinstirea parintilor Dumnezeu adauga, ca ceva deosebit, fagaduinta fericirii si a vietii indelungate?

Dumnezeu adauga fagaduinta aceasta pentru a indemna si mai mult la implinirea poruncii, caci pe ea se intemeiaza buna randuiala in familie si in orice fel de viata obsteasca.

Pe cine mai trebuie sa cinsteasca copiii asemenea parintilor lor?

Copiii au datoria sa cinsteasca, asemenea parintilor lor, pe toti oamenii care intr-un fel oarecare poarta grija de binele si fericirea lor. Asa sunt: preotii, care se ingrijesc de mantuirea lor sufleteasca, invatatorii, care le lumineaza si imbogatesc mintea cu invataturi folositoare pentru viata, nasii de Botez etc.

Dar parintii au datorii fata de copii?

In cele zece porunci nu gasim o porunca deosebita cu privire la datoriile parintilor fata de copii. Dar nici nu-i nevoie, fiindca acestea sunt ceva foarte firesc. Daca si animalele isi fac datoria de a hrani si creste puii lor, cu atat mai mult trebuie sa faca aceasta omul, care este faptura cea mai aleasa a lui Dumnezeu, inzestrata cu judecata.

Dupa cum dragostea copiilor fata de parinti este o porunca, la fel si dragostea parintilor fata de copii este tot o porunca a legii firesti. Din ea rasar simtamintele cele mai alese, pe care invatatura crestina cauta sa le indrepte spre slava lui Dumnezeu si fericirea credinciosilor Sai.
Dupa invatatura Bisericii, copiii sunt un dar dumnezeiesc de mare pret; de aceea grija parintilor pentru ei inseamna o mare raspundere.

Care sunt datoriile parintilor fata de copii?

Aceste datorii sunt, pe scurt, urmatoarele:

1) Sa-i iubeasca, sa se ingrijeasca de buna lor stare trupeasca, de hrana, imbracamintea si sanatatea lor, caci: "Daca cineva nu poarta grija de ai sai si mai ales de casnicii sai s-a lepadat de credinta si este mai rau decat un necredincios" (I Tim. 5, 8).

2) Sa le dea un mijloc de a castiga in chip cinstit cele trebuincioase traiului.

3) Sa le dea o crestere buna, pentru a-i face cetateni vrednici ai patriei pamantesti si ai patriei ceresti.
Temelia bunei cresteri a copiilor o pun parintii prin sfaturile si pilda vietii lor, laudand, mustrand si la nevoie chiar si pedepsind, caci: "Care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste?" (Evr. 12, 7). Indeosebi, credinciosii trebuie sa se ingrijeasca de buna crestere a copiilor si in cele religioase si morale, dupa cuvintele Sfantului Apostol Pavel: "Parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i intru invatatura si certa-rea Domnului" (Efes. 6, 4). Invatatura si pilda buna a parintilor se intiparesc adanc in inima copiilor si-i deprind la viata cinstita.

August 24th, 2009 | Category: G. Cele 10 porunci | Leave a comment

Nu poți să faci prea multe. Eu nu am spus nimănui mult timp că sunt ateu. În rromânia trebuie să ai grijă cu chestia asta, chiar și la serviciu. În țările dezvoltate ateismul e mult mai răspândit și nu interesează pe nimeni credințele/necredințele tale personale.

Nu-ti trebuie aprobarea parintilor pentru ca nu vrei sa crezi lucruri care nu pot fi dovedite stiintific un nici un fel, lucruri ce nu tin de domeniul realitatii.Stii ce poti face? Sa faci ceea ce simti, sa visezi. Oameni ca ei vin si pleaca, moartea lor nu face nici o diferenta pentru ca vin altii.Noi suntem cei care facem diferenta, datorita noua viitorul va exista.Capul sus, vei birui peste multime, vei ajunge sus, vei face ceea ce alti nu pot face.Indiferent de ceea ce iti zic ei, tu stii adevarul, asa ca nu incerca sa le explici unora niste lucruri ca nu te vor crede cum nu l-au crezut nici pe Galilei cand le zicea ca pamantul se invarte in jurul soarelui si multe alte exemple de genul.Adevarul tot unul este! Tu il stii, ei cred ca il au! Nu uita, mai presus de toate suntem oameni! Iubeste, traieste si mergi mai departe, traim pe perioada scurta si apoi ne intoarcem la adevaratul eu, universul!

Pentru ei tot ce nu e de la dumnezeu e de la satana. Nu o lua personal. Majoritatea actioneaza si gandesc dupa cativa ani.

Draguta, vad ca pana acuma ai primit raspunsuri numa de la atei, normal doar ei incearca sa te convinga ca e bine ceea ce faci, dar crede-ma ca nu e bine. esti catalogata asa pentru ca inca nu inteleg ce inseamna crestin si ce inseamna atei, pentru ei e ceva normal ca toata lumea sa fie crestin, asa ca nu sunt obisnuiti cu ceva care e de alta parere.
Dar sfatul meu este sa incerci sa il cauti pe Dumnezeu daca nu il vei gasi sa iei decizia asta, sa nu crezi in existenta lui.
esti inca tanara si nu stii ce faci, crede-ma ca stiu ce iti zic, cauta-l si daca nu il vei gasi atunci considera ca nu exista. dar eu cred ca daca vei cauta cu adevarat il vei gasi
Mult succes.

Asa se intampla cand ai colegi ca jorpel, costica, asilica, ema. Mai bine ii lasi sa-si faca damblaua.