Apăi măi Oana, după cum vezi nu prea se înghesie lumea să-ţi răspundă pentru că această categorie nu "bubuie" de teologi!
Din citatul pe care l-ai metionat tu, eu asa inteleg: ca noi sintem creatia lui Dumnezeu pe care El o iubeste nespus de mult, si pentru ca ne iubeste asa de mult nu vrea pierderea noastra, ci indreptarea noastra. Dumnezeu nu ne da mai mult decit putem duce desi ar putea, nu numai fiecaruia in parte ci chiar la nivel de lume, pentru ca astfel ne-am pierde si nu acesta este scopul Lui.
Si daca, cu voia Lui se intimpla si lucruri negative in viata noastra, acestea sint tot spre indreptarea noastra pentru ca Dumnezeu nu ingaduie niciodata un rau, oricit cit de mic ar fi, daca din el nu iese ceva bun spre folosul oamenilor.
Dumnezeu poate si vrea, iar curând va trece la actiune.Azi are inca rabdare ca cei sinceri sa il cunoasca si sa actiuneze in armonie cu Biblia.Psalmi37:9-11
E cum spune jardelin dar eu ma gandesc la om cat de multe ar vrea el, dar nu are nevoie chiar de atatea, si sant care isi iau sarcini pe care nu le pot duce si fara sa fie obligati sa o faca. Dumnezeu ne da dreapta masura, printr-o dreapta judecata si insiruire de factori ca sa nu cadem nici aglomerati cu de toate, da nici impovarati prea tare.