Iata ce a spus Blais Pascal:
A TE INDOI DE DUMNEZEU INSEAMNA A CREDE IN EL!
Ce o fi vrut asta sa spuna are?
Ordonare:
După relevanţă
Ce nu e evident? Nu poţi iubi, urî, nu te poţi îndoi sau avea încredere în ceva dacă nu crezi în acel ceva. Fiind ateu, eu nu mă pot îndoi de Dumnezeu pentru simplul fapt că nu cred că există. La fel cum nu-l pot nici iubi sau urî. Cum aş putea avea sentimente faţă de ceva ce nu există?
Dar din moment ce-l urăşti, iubeşti sau te îndoieşti de el înseamnă că automat crezi că există.
RăspundeHristos-Fumand draga,cu raspunsul dat,cred ca "ai cam nimerit ca Irimia cu oistea-n gard"Uite iti mai dau un indiciu, dar iti tai o bucatica de "fundita". Crezi ca exista vre o legatura intre certitudine si indoieli? Dar uite, o sa-ti dau un alt exemplu. Cunosti zicala:"daca taceai filozof ramaneai" Si intrucat nu mai vreau sa spui cine stie ce ti-o "traduc" eu:tacerea iti poate aduce un atribut nemeritat, in cazul de fata unul laudativ, deoarece niciodata nu poti sti ce "interpretare" va da interlocutorul tacerii tale Cam aa ar trebui sa gandesti si la ce am dat eu ca intrebare.Sa fii fericit!
Răspunde 
Indoiala, metanie, e caderea credinciosilor. Necredinta e a ateilor, ei nu se mai indoiesc de Dumnezeu, ei stiu ca nu exista.
Tu ai auzit de zicala:"A inteles ca cucu-n gura" Si ti-as mai spuune una ca tot esti admirat de "OmulDeStiinta":"Cine se aseamana se aduna".Sa fii fericit (te-as intreba ce este fericirea, da cine stie ce mai spui), cu judecatile tale!
Mai metanie, nu sunt eu greu de vorba cat esti tu greu de cap. Uite ce zic altii mai priceputi in ale scrierii, cum e Salman Rushdie: "Care este opusul credintei? Nu necredinta. E prea categorica, prea sigura, prea inchisa. In sine, e tot un soi de credinta.
Indoiala."
Ti-as mai scrie, dar mi-e frica ce-ai intelege cu judecatile tale. Si nu e vina ta. Ai admis si tu ca esti praf...de stele. Dormi in pace.
Dandanache tata, nu esti greu la vorba, cum sa fii greu, cand la tine se rostogolesc vorbele ca bolovanii la vale.Cand am citit cuvantul Salam, pana sa ma dumiresc, am crezut ca te referi la Salam al nostru, care se pricepe si el la cuvinte, dar la alea cantate.Salamul tau stii ca nu prea le avea cu credinta,de aia vroiau aia sa-i puna pielea pe bat. Daca "opusul" (sper ca tu cunosti sensul cuvantului,daca nu uita-te in DEX) "credintei" nu este "necredinta" ci "indoiala",inseamna ca tu crezi in principiu,dar ai indoieli,de exemplu,ca dracul este numai mascul si nu exista si niste dracoaice. Nu crezi ca Indoiala are mai mult legatura cu certitudinea?
In privinta "fricii" pe care o ai,sa stii ca si eu am una in privinta ta,pe care te las s-o ghicesti,dar care are legatura cu zicerea:"Daca nu plang copii,plang mai tarziu parintii" Ce zici,am nimerit-o,sau am dat-o si eu ca Irimia cu oistea-n gard?
In chestia cu "praful de stele" ai dreptate, mai intai trebuia sa-ti explic ce este aceia o stea, etc., etc., asa ca recunosc tu esti praf de glod (adica noroi uscat).Asa -i bine? Noapte buna si sa ai numai certitudini!
"Nu crezi ca Indoiala are mai mult legatura cu certitudinea?"
Cum sa nu. De asta, ca tot ma trimiti la DEX, indoiala e sinonima cu INCERTITUDINEA.
ÎNDOIÁLĂ s. 1. v. ezitare. 2. dubiu, incertitudine, neîncredere, nesiguranță, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire, (astăzi rar) necredință, (înv.) aporie, îndoință. (Domnea o stare de ~.)
Metanie, mie imi place Pascal. Mie nu imi place Pascal in cuvintele tale, ca l-ai bagat in malaxor.
Dandanache,imi pare rau ca nu ai constatat pana acum.Eu,in momentul cand afirm ceva, ma asigur in prealabil ca pot si eventual motiva ce spun, deci ca pot fi macar si partial inteles de interlocutor.Altfel se ajunge la blamari,jigniri si alte "fineturi" de acest fel. In acest context,te intreb ce ai vrut sa spui prin :"Metanie, mie imi place Pascal. Mie nu imi place Pascal in cuvintele tale, ca l-ai bagat in malaxor"Ce cuvinte ale mele te-au facut sa crezi ca eu il prezint intr-o lumina defavorabile,si de ce consideri ca eu l-am bagat in malaxor? Te rog insa,nu incerca subterfugii, sau scuze ieftine.
Sa stii ca de data aceasta inrebarea am pus-o tocmai pentru ca eu efectiv nu l-am inteles.Iar tu, care spui ca iti place, cred ca ai o mai buna intelegere, deci ar fi fost un dialog util.In momentul in care-mi raspunzi:"Indoiala, metanie, e caderea credinciosilor. Necredinta e a ateilor, ei nu se mai indoiesc de Dumnezeu, ei stiu ca nu exista".,cunoscand cine a fost Pascal,nu cred ca am gresit in felul in care ti-am raspuns.
In alta ordine,sa stii ca mine nu-mi place Pascal, intrucat nu l-am inteles in urmatoarele atitudini:
-cum a putut un om eminamente rational ca el, cu o judecata si o logica aparte, sa adopte intr-un interval asa de scurt credinta, cunoscut fiind ca ea este opusul judecatii.Nu contest, pot fii om de stiinta si in acelasi timp credincios, dar fara a amesteca "borcanele".Ei, Pascal tocmai asta a incercat sa faca, sa dea un caracter rational religiei.Si tine cont ca aceasta optica apare la un om care a trait putin (parca vreo 40 de ani). Sunt rationali care spre batranete au astfel de schimbari,dar asta este explicabil din multe p,d.v.,dar la un tanar, pentru mine cel putin, este greu de inteles.Ce revelatie religioasa putea invinge rationamentul sau? Iata de ce mi-a fost greu sa-i inteleg afirmatia.
Sper ca acum, intelegandu-ma mai bine, sa ma lamuresti pe masura placerii tale pentru Pascal. Oseara placuta!
"Tous ceux qui cherchent Dieu hors de Jésus-Christ, et qui s’arrêtent dans la nature, ou ils ne trouvent aucune lumière qui les satisfasse, ou ils arrivent à se former un moyen de connaître Dieu et de le servir sans médiateur, et par là ils tombent ou dans l’athéisme ou dans le déisme, qui sont deux choses que la religion chrétienne abhorre presque également".
Sunt cuvintele lui Pascal. In citatul de fata si in citatul dat de tine, Pascal face referire la "cautatorii de Dumnezeu" ("Tous ceux qui cherchent Dieu"), nu ateilor resemnati. Pascal vizeaza scepticismul si nonconformismul religios - indoiala - care, fara o mediere din partea Bisericii lui Hristos - poate duce, in cele din urma, la acceptarea ateismului sau deismului - amandoua, in ochii lui Pascal, un summum al necredintei deopotriva dispretuita de Biserica. In conceptia lui Pascal, scepticismul ramane un impuls in cautarea lui Dumnezeu, impuls care dispare doar atunci cand (sau daca) individul devine ateu resemnat.
Nenea Pascal asta a mai spus si alte cretinatati, gen "pariul" care ii poarta numele. Era pur si simplu lovit in cap de prostii religioase, de unde vedem clar ca poti avea anumite abilitati, dar daca esti labil psihic nu poti scapa de nebunia religioasa.
Tu da-ti mana cu "OmulDeStiinta" si cine stie daca nu veti ajunce sa vi se acorda Nobelul.Prea da desteptaciunea afara din voi!
Una e sa te indoiesti de ceva, si alta e sa nu crezi in acel ceva. Ateii nu cred in d-zeu. Cei care se pot indoi de existenta lui d-zeu sunt de obicei chiar persoanele religioase, care mai au din cand in cand un moment in care isi pun intrebari.
Lipseste un cuvant in citatul dat de Balzac. De fapt Pascal a zis: „A te îndoi de existența lui Dumnezeu înseamnă DEJA a crede."
El nu a legat credinta de indoiala ci indoiala de credinta. Si raspunsul este logic, daca ne gandim ce inseamna indoiala. Doar atunci cand nu crezi deloc, nici nu te indoiesti deloc. Atata timp cat exista indoiala cat de mica ea idica si existenta unui fond sau cel putin a unei doze (mai mici sau mai mari) de credinta.
Nici la mine fiind ateu.
Nu prea ii vad sensul intrebarii! Se intelege foarte clar contextul.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
