Ideile de Sola Fide (Mantuire prin credinta si doar prin credinta) si ascetismul care se regaseste ocazional in anumite denominatii nu contrazic cumva partea din 'Tatal Nostru' cu "precum in cer, asa si pe pamant"?

Cum poate sa fie irelevanta munca materiala daca partea asta din rugaciune pare sa indemne la creerea unei lumi mai ideale prin contributia noastra? Cum poate sa fie un om credincios moral daca refuza sa contribuie in societate? Si cum poate fi un artist, un filosof, un voluntar, un doctor etc. imoral cand chiar prin munca sa face viata altora mai buna?

Biblia este ca un bufet suedez, din care fiecare denominatie ia ce vrea.

Vorbeai undeva despre un "cifru". În acest cifru, sunt două veacuri: veacul acesta și veacul viitor. Cronologic, când se sfârșește primul, începe al doilea. Ucenicii au întrebat: "care va fi semnul... sfârșitului veacului acestuia?". Rugămințile menționate la început în Tatăl Nostru sunt de domeniul veacului viitor. Cu alte cuvinte, un creștin se roagă să fie sfârșit cât mai curând acest veac și să înceapă cel viitor, în care:
Toți oamenii de pe pământ vor sfinți numele Lui,
Împărăția va fi instaurată pe întregul pământ; și, evident, în aceste condiții:
Se va face voia Lui peste tot; atât în cer, cât și pe pământ.
Asta, bineînțeles, în acord cu cifrul, atât cât l-am putut descifra eu.