Păcatul duce la despărțirea omului de Dumnezeu.
Până la cruce Domnul Isus nu a purtat păcatele noastre. Ca om El a trăit într-o continuă comuniune cu Tatăl. El nu a putut concepe ce înseamnă să fi străin de Dumnezeu (de Tatăl).
Mântuitorul a privit dincolo de această suferință. S-a rugat pentru ca paharul acesta să-I fie îndepărtat. Dar în inima Lui, a face voia Tatălui ceresc era mai presus de orice suferință. Era plăcerea Fiului să facă voia Tatălui ceresc.
Pentru asta a venit: să poarte păcatele noastre; să facă voia Tatălui; să ne salveze. Tocmai de aceea este inadmisibil ca vreun om să spună că nu este iubit de Dumnezeu. Tatăl și Fiul ne iubesc în aceeași măsură. Și asta indiferent dacă noi credem sau nu acest lucru, indiferent că ne merge bine sau trecem prin adânci suferinți.
Iisus citeaza in acel episod Psalmul 22, care este o profetie mesianica.
Jordan Peterson, cu opinii rizibil de proaste (ca de obicei).
Nu poți spune că Hristos a devenit ateu, e blasfemie. Cum ar putea Dumnezeu să Se lepede de Sine?
Cum altfel interpretezi tu momentul asta decât ca o lepădare de sine?
Exact
Interpretarea asta e extrem de idioată. În primul rând un ateu n-ar striga catre Dumnezeu zicand "de ce m-ai abandonat?" Ce sens are ca un ateu să pună o astfel de întrebare unei entitati in a cărei existenta nici macar nu crede? În al doilea rând Iisus nu avea "idei religioase". Iisus ERA și este Dumnezeu.
În orice caz presupun că se poate interpreta ca fiind momentul in care Hristos a simtit un fel de rupere psihologica de Dumnezeu fara ca aceasta rupere sa fie neaparat reală. Până la urmă Hristos a primit cu buna voie pedeapsa pe care noi am fi meritat-o pentru pacatele noastre si parte din această pedeapsă este simtamantul ca esti rupt de Dumnezeu.
Cred ca mai întâi de toate acest pasaj din Biblie trebuie interpretat corect - lucru care nu s-a realizat în acest caz. Dumnezeu sub nicio forma nu poate deveni ateu. Nu realizezi cât de penibil suna asta? Dumnezeu sa nu creadă în Dumnezeu? E complet imposibil. Și nu, acolo Domnul Isus nu a devenit ateu. El L a întrebat pe Dumnezeu Tatăl de ce L a părăsit deoarece El purta păcatele lumii întregi asupra Lui: El, fara păcat, fara vină, Insusi Dumnezeu, sa ne poarte noua toate păcatele... Dumnezeu Tatăl nu putea sa stea aproape de păcat deoarece e sfânt, astfel Domnul Isus a avut parte de cea mai crunta suferință: chinul de a muri de pe cruce și chinul de a rămâne fără Dumnezeu din pricina păcatului...
Eu asa înțeleg textul și mi se pare ca are mult mai multa logica decât ceea ce a spus acel om de care ai amintit tu. Ma poți contrazice dacă nu crezi ca e asa. Totuși, Biblia clar nu spune ceea ce ai afirmat tu mai sus.
Nici explicația ta nu mi se pare foarte coerentă, în mare pentru că nu văd ce treabă are păcatul cu asta și mi se pare că legătura dintre premisă și concluzie e slabă.
Tu zici că "Dumnezeu Tatăl nu poate sa stea aproape de păcat deoarece e sfânt", dar din asta rezultă că Dumnezeu-Fiul, Care a stat aproape de păcat, ba chiar foarte aproape, ar fi mai puțin sfânt.
Pe lângă asta, prin expresia "a luat asupra Lui păcatele noastre", nu trebuie înțeles că Hristos ar fi devenit vinovat de păcatele noastre.
Eu cred că a fost o reacție pur emoțională, de disperare în fața morții. A fost o reacție umană, căci Hristos a fost și Om deplin.
Hai sa citim pasajul ca să înțelegem mai bine.
Matei 27:46: "Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: "Eli, Eli, Lama Sabactani?" Adică: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?"
"Nici explicația ta nu mi se pare foarte coerentă, în mare pentru că nu văd ce treabă are păcatul cu asta și mi se pare că legătura dintre premisă și concluzie e slabă." -Ce treaba are cu păcatul? Isus a murit din cauza ca noi am păcătuit. El pe cruce a purtat păcatele noastre asupra Lui. Romani 6:10a: "Fiindcă, prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna "
"Pe lângă asta, prin expresia "a luat asupra Lui păcatele noastre", nu trebuie înțeles că Hristos ar fi devenit vinovat de păcatele noastre." - Nu eu am spus o, ci Biblia. 1 Petru 2:2: "El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn ". În plus, nu se înțelege ca Domnul Isus e vinovat de păcatele noastre, dimpotrivă.
"Tu zici că "Dumnezeu Tatăl nu poate sa stea aproape de păcat deoarece e sfânt", dar din asta rezultă că Dumnezeu-Fiul, Care a stat aproape de păcat, ba chiar foarte aproape, ar fi mai puțin sfânt." - Nu, nu asta rezultă. Domnul Isus a venit în lume ca Om tocmai pentru acest moment în care sa moara pentru omenire. 2 Corinteni 5:21: "Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El." Deci Domnul Isus a fost făcut păcat pentru noi. Dumnezeu, din ce înțeleg eu, Și a luat Fata de la El ptc purta vina noastră și Dumnezeu, care e sfânt, nu poate sta lângă pacat. Am mai spus asta deja. E o taina, după părerea mea, și nu oricine o înțelege. Cred ca inainte sa te apuci sa comentezi un text biblic ar trebui sa citești toată Biblia măcar o data ca să înțelegi cum trebuie contextul. Eu nu sunt teolog ca să îți pot explica prea mult. Înțeleg ce s-a întâmplat și asa, dar nu pot explica totul ca unui copil mic, mai ales textele mai grele.
Probabil că asta e o interpretare sectară, protestantă.
Exista astfel de interpretări pe baza jertfei Domnului? Credeam ca măcar în astfel de puncte majore ale creștinismului suntem cat de cat de acord... ok, avem interpretări diferite asupra unor lucruri, precum icoane, sfinți, îngeri, moaște și asa mai departe. dar asupra jertfei Domnului Isus? Spune mi după ce citești Biblia ce înțelegi din acest pasaj. Nu după ce auzi de la alții. După ce citești singur/a. Apoi discutăm.
Ok
Nu vreau să intru in dispute.
Eu doar am observat ceva si atat.
Și anume?
Exista si interpretari non-sectare?