Imi este foarte frica de moarte. Ma gandesc in fiecare zi cu groaza ca intr-o zi nu voi mai exista. Desi am avut si am o viata foarte grea, cu multe necazuri, nu vreau ca ea sa se sfarseasca. Voi cum vedeti moartea?

Si mie inainte de a-L cunoaste pe Dumnezeu imi era frica de moarte.Acum eu stiu ca Domnul Isus s-a dus ca sa imi pregateasca un loc in cer in fericire vesnica.Trebuie sa iti pui nadejdea in Dumnezeu si sa ai o relatie personala cu Isus Hristos in fiecare zi prin rugaciune si citirea Bibliei.Vei vedea cum frica va disparea si vei primi bucuria si pacea.

Tocmai ca trebuie sa inveti sa te bucuri de viata. In general oamenii cu probleme se si tem de moarte.
Practic fiind preocupat cu trairea uiti de moarte.
Sfat: Vizioneaza filme de comedie (in locul celor de groaza sau thrileruri)
-Inconjoara-te de oameni pozitivi cu pofta de viata.
-Incearca sa-ti faci motivatii gen: promovare de examene cu anumite note, hobby-uri, muzica etc. fa-ti planuri, pe care sa te lupti sa le realizezi. Astfel vei uita de acest mic detaliu.
Si la fel de important este sa ai mare credinta. Credinta te intareste chiar si in suferinta.

Biblia spune clar ca atunci cand murim nu mai stim nimic si ne intoarcem in pamant.Eclesiastul9:5,6,10.Ezechiel18:4.Apoi Dumnezeu promite ca va fi o inviere, dupa ce pamantul va fi transformat intr-un paradis pamantesc.Ioan5:28,29,Psalmi37:9-11,Isaia65:20-25

De un singur lucru sunt sigur, viata dupa moarte nu exista, dar nu fi trista este foarte norocoasa ca existi inca de la inceput ai avut o sansa mica sa existi de 1 la 400 de milioane, apoi ai avut sansa ca acel embrion sa se dezvolte aproape 85% nu se dezvolta, apoi ca ai ajuns la varsta ta puteai muri de infinite ori, ca de exemplu fara sistemul imunitar acum ai muri, necazurile trec ani nu se intorc nu uita

Ca o eliberare, mai ales ca dupa 30 de ani incepi sa intelegi incotro te indrepti, spre batranete. Nu mai exista durere, tristete, nici fericire, dar nu-i bai cat timp nu poti simti lipsa ei.

Să nu înțelegi greșit ceea ce s-a scris mai sus:

Eclesiastul9, 5-6 şi Eccl 9, 10 fac parte din "punctul de vedere" uman, aflat în dialog şi contradicţie cu cel divin.
Ca dovadă, un caz asemănător este întâlnit şi în Eclesiast 9, 2, unde se spune: "Aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel nelegiuit, cel bun şi cel rău", iată exemplu de altă IDEE CONTRADICTORIE a Eclesiastului, CONTRADICTORIE cu "punctul de vedere" divin, cel din restul Scripturii. CINE poate crede că oamenii vor avea aceeaşi soartă indiferent de comportare?

Nu este adevărat faptul că "cei morti nu mai stiu nimic". Trebuie avut în vedere faptul că în Ecclesiast se găseşte întâlnit atât PUNCTUL DE VEDERE DIVIN, spiritual, cât și un PUNCT DE VEDERE UMAN, corupt, care neagă valorile spirituale. În urma confruntării celor două puncte de vedere, va triumfa în final punctul de vedere spiritual:
"Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." Ecclesiast 12, 7.

Problema survine din faptul că biblia adoptă de multe ori cu predilecţie un limbaj artistic, dificil de interpretat, înţeles de multe ori doar ţinând cont de contextul. Aceasta este explicaţia pentru existenţa celor aproape 39000 de secte!

Versetul Iezechiel 18, 4 nu se referă la vreo moarte a sufletului!

Să ne uităm la CONTEXT. Despre ce vorbeşte autorul aici? Israeliţii murmurau împotriva lui Dumnezeu, citând un verset care zicea: "Părinţii au mâncat struguri acri şi copiilor li s-au strepezit dinţii" (vers. 2) - ei se plângeau de faptul că pedeapsa pentru ceea ce a făcut tatăl, cade asupra urmaşilor săi! Iar versetul 4 vine ca un răspunsul al lui Dumnezeu la această problemă de mai sus: "Cel ce a păcătuit, acela va muri". (în sensul că va fi ÎNVINOVĂŢIT, PEDEPSIT sau se va COMPROMITE din cauza păcatelor sale).

În text nu se vorbeşte despre condiţia, starea în care se va afla omul mort ci numai despre cauza căderii sau compromiterii sale. Living Bible parafrazează acest text astfel: "Deoarece Eu judec toate sufletele - părinţi şi copii - regula Mea este aceasta: fiecare om va muri pentru păcatele sale (va răspunde sau se va compromite pentru faptele sale proprii- "nu ale altora")"

Teama aceasta nu o poți elimina decât prin împlinre spirituală, prin empatie și compasiune față de semeni și față de cei ce trec prin experiența similară, prin schimbarea (nedorită poate ) a accentului dinspre materie spre suflet și spre sensul autenti al unei vieți prin care ne edificăm veșnicia!

Despre veşnicia sufletelor, chiar şi a celor păcătoşi, vorbesc întreaga Sf. Scriptură:

Iuda 1, 6: Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari.

Iuda 1, 7: „Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui veşnic.

Iuda 1, 13: "Valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor, stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în veşnicie.

Marcu 3, 29: Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică.

Matei 18, 8: Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic.

Matei 25, 41: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui."
Matei 25, 46: Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.

II tes 1, 9 Ei vor lua ca pedeapsă pieirea veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,

Ioan5, 29: „Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii."

Daniel 12, 2: Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară şi ruşine veşnică.

Cutremurătoare cuvinte: Matei 25, 41: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel VEŞNIC, care este gătit diavolului şi îngerilor lui."

Luca16, 22: „Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.


În timpul vieţii, "moarte spirituală" înseamnă tendinţa spre compromitere, direcţia greşită, riscul pierderii mântuirii, "predicţia" pierderii mântuirii, cu şanse totuşi de îndreptare...

"Moarte spirituală" după momentul sfârşitului vieţii înseamnă compromitere definitivă, perderea mântuirii şi a şanselor de a mai contribui la mântuire, omul nemaifiind întreg, trup şi suflet. Perioada formării sau a edificării sale spre bine sau spre rău fiind finalizată!

Moartea reprezinta o poarta spre eternitate.Eu sunt crestin si cred in viata vesnica.Moartea ne inspaimanta pe toti fiindca este un necunoscut, chiar si daca crezi in Dumnezeu, nu stii cum va fi si ce va fi fiindca nimeni nu a aflat exact ce e.Sunt doar presupuneri si cateva indicii, informatii.
Pe internet sunt multe site-uri crestine care vorbesc despre moarte in opinia Sf.Parinti.
Uite niste informatii:
http://www.scribd.com/doc/46821046/DESPRE-MOARTE-%C8%8AN-CONCEPTIA-CRESTINA
Eu merg totusi pe principiul ca nimeni nu moare, sufletul este vesnic si depinde de noi cum va fi la moartea trupului.Moartea trupului insa face parte din viata, din natura.Omul nu moare, trupul moare, sufletul ramane.Numai bine

Frica de moarte susţine ceea ce spune Biblia: omul a fost creat să trăiască veşnic. (Eclesiastul 3:11: El a făcut orice lucru frumos la timpul lui. A pus în inima oamenilor chiar şi veşnicia, de aceea ei nu vor pătrunde niciodată, de la până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o adevăratul Dumnezeu).
De aceea, gândul că va veni timpul când vom muri ni se pare atât de nefiresc şi greu de acceptat.
Studiind Biblia am găsit dovezi convingătoare că viaţa asta nu reprezintă totul. Dumnezeu doreşte ca oamenii să se bucure etern de viaţă, iar în curând va lua măsurile necesare pentru a realiza acest lucru. (Ceea ce am spus poate ridica unele întrebări. Dacă se va întâmpla aşa sunt gata să-ţi ofer şi detalii cu privire la acest subiect).

Trebuie sa te obisnuiesti cu ideea ca se termina absolut totul dupa moarte si intrii in circuitul naturii!

Nici nu o sa iti dai seama ca mori, pentru ca.o sa fii mort.

Povestile cu viata dupa moarte, sunt doar pentru oamenii fricosi!

Mie nu-mi pasa, nu-mi pasa cat traiesc, nu-mi pasa cand o sa mor, viata e scurta si nu ma intereseaza detaliul asta

Se spune ca ai vieti infinite pana ajungi sa fii foarte intelept, apoi iti gasesti locul in Rai

Orice om are teama de moarte, fiindca ea nu este fireasca - doar prin pacat a devenit omul muritor. In apropierea mortii, toti isi reevalueaza viata. Si cred ca toti ar vrea sa mai traiasca nitel.
Crestinii au nadejdea ca omul nu moare, ci moartea e vazuta mai mult ca o adormire pana la Judecata. De asta a venit Hristos si de asta S-a jertfit, ca noi sa avem posibilitatea invierii.
Parintii Bisericii recomanda cugetarea la moarte ca pe o meditatie care il face pe om sa-si aminteasca cine este el de fapt si ce poate; gandul la moarte - ca poate fi chiar azi - duce la imbunatatirea vietii launtrice fiindca omul incepe sa gandeasca altfel si sa pacatuiasca mai putin.

Moartea nu e ceva care sa ne bucure si nu face parte din normalitatea pe care a creat-o Dumnezeu la inceput.
Doar studiind Scriptura vei invata sa nu te mai temi de moarte, sa-L cunosti pe Cel care este stapan peste moarte si care are puterea sa ridice din morminte pe cei care au adormit cu credinta in El.
Citeste de exemplu Ioan 11. E un capitol foarte frumos si plin de speranta si mangaiere.
E foarte interesanta atitudinea strabunilor nostri dacii: cand se nastea cineva plangeau, si cand murea cineva se bucurau. Desi pare ciudata atitudinea lor, era multa intelepciune in ce faceau, si mult talc.

http://www.cumparaadevarul.org/viata-dupa-moarte/

Ce se intampla cu noi cand murim? - Raspunsul Bibliei la aceasta intrebare si alte detalii referitoare la aceasta tema le gasesti aici:
http://www.jw.org/......r%C5%A3ii/
Lectura placuta si... vei vedea ca nu are de ce sa-ti fie frica! In afara de aceasta, prin moarte intri intr-o stare de non-existenta, e adevarat, insa exista motive temeinice (chiar daca suna paradoxal) sa ai speranta unui viitor mai bun - te vei edifica citind.