Fiecare cult creştin exploatează excesiv functia de REPREZENTAREA pe care o are IMAGINEA.
Astfel, „imagini" ale lui Hristos şi ale sfinţilor, apar în cărţi, reviste, biblii cu imagini, pliante, filme, postere, etc., si nu exista cult in lumea asta care sa nu o priveasca o "imagine" biblica însoţind privirea de cel puţin un "GÂND DE RESPECT". Acelasi lucru este continut si in notiunea de cinstire a icoanei, a simbolului - pretext de meditatie.
La fel, în Biserică, icoanele sunt însoţite doar de un "gând" de cinstire, respect, şi legătură cu persoana reală (dupa modelul altor obiecte de cult recomandate in Vechiul Testament)!
Icoana nu primeşte "personalitate proprie", ea are doar „funcţia" de a „reprezenta" o persoană reală (care există în realitate, în afara icoanei), are funcţia de a aminti persoana reprezentată, aşa cum cărţile, bibliile şi revistele şi filmele oricărui cult amintesc de persoanele biblice! Gândul de respect sau cinstire care însoţeşte privirea icoanei se îndreaptă spre personele respective, cu existenţă reală!
Cinstirea icoanelor este doar o formă de respect, care, trece dincolo de imagine, spre persoana reală (aşa cum raza de lumină trece dincolo de FEREASTA transparentă) şi ajunge acolo unde trebuie să ajungă!