Imi puteti da o singura dovada istorica care sa ne confirme ca evreul Iosua a existat?

O sa presupun ca te referi la Iisus si alegi sa-i scrii gresit numele in romana pentru ca ai impresia ca te face sa pari mai intelectual.

Senatorul roma Publius Cornelius Tacitus ii atesta existenta in scrierile sale.

Am vorbit despre asta cu cineva în privat, dau aici copy-paste la mesajele mele:

1. Că a existat un Iisus în Iudeea care făcea minuni în acea perioadă este practic acceptat ca fapt de către savanții acelei perioade, aceiași savanți care consideră Evanghelie după Marc ca fiind un produs al anilor 70 d.Hr., cea după Matei ca fiind scrisă două decenii mai târziu etc.
Din păcate nu cunosc greacă antică și nici nu sunt familiar cu argumentele aduse de acești experți, așa că nu-i pot dezminți.
Că Iisus a lucrat minuni, găsim și la autori păgâni și evrei. Primul și cel mai citat este un istoric iudeu, Flavius Iosephus, născut cam pe vremea când era Hristos crucificat, și care face referire de două ori la Iisus în cartea sa, "Antichități iudaice". Primul și cel mai important pasaj este cel din cartea XVIII, așa-zisul "Testamentum Flaviorum". Ți-l citez mai jos în engleză, din moment ce nu am cartea în română:
"About this time there lived Jesus, a wise man, if indeed one ought to call him a man. For he was one who performed surprising deeds and was a teacher of such people as accept the truth gladly. He won over many Jews and many of the Greeks. He was the Christ. And when, upon the accusation of the principal men among us, Pilate had condemned him to a cross, those who had first come to love him did not cease. He appeared to them spending a third day restored to life, for the prophets of God had foretold these things and a thousand other marvels about him. And the tribe of the Christians, so called after him, has still to this day not disappeared."
Pasajul e citat și de Eusebiu din Cezareea în "Istoria ecleziastică" în 324 (autor creștin).
Majoritatea savanților consideră că pasajul a fost înflorit mai încolo de niște scribi creștini, dar sunt și argumente pentru autenticitatea lui; cel mai puternic mi se pare că autorul folosește, în partea "a teacher of such people as accept the truth gladly", cuvântul "hedone" pentru "gladly", "hedone" fiind cuvântul de la care avem hedonism în română.
Pe de altă parte, Flavius Josephus scrie că evreii L-au acceptat pe Iisus ca Mesia, ceea ce n-au făcut și ar fi fost ciudat din partea unui evreu să facă greșeala asta.
Aceeași greșeală o mai face Suetonius, istoric roman născut în 69 d.Hr., la care citim: "Expulză din Roma pe evrei, care se agitau mereu, insigați de Chrestus." (Viața lui Claudiu, XXV)
De observat că nu se menționează nimic despre presupusele minuni ale lui Iisus, nici aici nici în pasajul din "Viața lui Nero". Din contră, aflăm că Nero "aplică torturi creștinilor, un soi de oameni cu superstiții noi și vătămătoare" (Viața lui Nero, XVI)
Urmează Tacitus, unul dintre cei mai importanți istorici romani din toate timpurile, care, vorbind despre același eveniment ca și Suetoniu, anume persecuția neroniană a creștinilor, menționează cum Christus, de la care secta creștinilor își ia numele, ar fi fost executat de către procurorul (de fapt era prefect) Ponțiu Pilat în timpul domniei lui Tiberius (14-37 d.Hr.).
Bineînțeles, și Tacitus s-a referit în mod denigrator la creștini, el fiind parte dintr-un grup de cincisprezece oameni însărcinați cu conservarea ideilor și practicilor religioase romane și cu supravegherea oricărui cult străin.
Două relatări însă ale minunilor făcute de Hristos vin chiar de la doi dintre cei mai feroce adversari ai creștinătății: Celsus și Porfir din Tir.
Ambii au scris apologii păgâne și au atacat creștinismul ca fiind o superstiție, iar pe Hristos L-au denunțat ca șarlatan. Tratatele ambilor (numite, respectivul, "Logos Aletheia" sau "Adevăratul cuvânt" și "Kata Hristianon" sau "Împotriva creștinilor") s-au pierdut, iar în prezent avem numai fragmente păstrate datorită lui Origen, Clement din Alexandria, Tertullian ș.a.m.d., care au răspuns acestor atacuri și au citat scrierile cărora le răspundeau.
Însă ce e interesant este că ambii menționează minunile lui Iisus în atacurile lor, însă le resping ca fiind falsuri, niște simple trucuri de iluzionism. (Porfir, care a trăit în secolul IV, chiar menționează că ar fi fost mai mulți așa-ziși magicieni în Iudeea în acea perioadă, printre care Apolloniu din Tiana).
P.S. În legătură cu Flavius Josephus, mai avem un pasaj în cartea XX, în care povestește cum "Iacob, fratele lui Iisus, care era numit Hristos...", pasaj considerat autentic. Unii îl folosesc și pentru a arăta că acel Testimonium Flavianum de care am zis mai devreme ar fi autentic, dar nu știu ce să zic de argumentul ăsta.
Alții au găsit, prin anii '70, o copie arăbească a operei lui F. Iosephus, datată în secolul X, care nu conține referirea la Iisus și deci cred că tot pasajul e fals; și argumentul acesta mi se pare slab, deoarece exclude posibilitatea unei intervenții musulmane.
Citatul din Tacitus în găsești în Anale, cartea XV, capitolul LXIV, apropo.

Pentru ce ai nevoie?