Ce inseamna pentru tine, sa aiba o logica? De ce nu au logica? Daca gandesti cum am scris mai sus, la Gaia, nimic nu are nicio logica.
Deci fi atent la ce ai zis :
1 - "nici nu mi-a trecut prin cap cuvantul crestinism si nici bla bla bla"
2 - " pentru cei care au inceput sa spuna ca nu exista Dumnezeu"
Vezi ce vad si eu? Observi contradictia?
Cat despre exemplul tau, el este unul absurd. Diferenta dintre o mama si un zeu este ca... PE MAMA O VEZI SI AI DOVEZI CU ADEVARAT BUNE CA EXISTA.
Fii atent... eu iti prezint o mama, tu imi prezinti zeul X. Batem palma? Crezi ca o sa poti sa oferi acelasi gen de dovada ca mine? Sigur ca nu.
Incearca totusi sa raspunzi la intrebarea mea. Nu o arde cu "eu nu m-am referit la crestinism" sau chestii de genul pentru ca stii si tu ca nu e adevarat. Incearca sa nu minti.
Deci : tu de ce nu crezi in zeii altora?
* gandeste bine inainte sa raspunzi. Dupa cum am zis mai sus, si tu esti ateu. Diferenta dintre noi 2 este ca tu, din 100 zei nu crezi in 99. Eu nu cred nici in zeul tau. Deci... de ce nu crezi in ceilalti 99? POATE o sa intelegi si o sa-ti oferi singur raspuns la intrebare.
Ti-o dau eu : persoana care nu crede in existenta zeilor.
Cum si de ce au devenit atei=eu am fost un ateu foarte convins de la 10 la 34 de ani!
Am devenit ateu, după ce am citit din Biblia creștinilor, și am văzut că este plină de prostii!
La 40 de ani am renunțat definitiv la ateism, dar tot nu am aderat la creștinism!
Voi care ganditi asa
Ca să devii ceva, se presupune că nu ai mai fost niciodată.
Exact. Ca sa fii ateu, trebuie sa gandesti. Deci, nu ai cum sa te nasti ateu. "Ateismul este lipsa de crezare în existența oricărei divinități". Cand te nasti, habar nu ai ce e aia divinitate. Deci, nu poti fi ateu. Intelegi? Ce e asa greu? Cand esti ateu inseamna ca stii ce inseamna un zeu, de orice natura ar fi el si tu ii negi existenta. E ca si cum ai zice "dragonii nu exista". Si vii cu niste argumente, de ce nu crezi. Argumente pe care nu le ai cand te nasti. Deci, E CU TOTUL ALTCEVA Si e si logic. Nu stiu cum nu poti sa-ti dai seama.
Deci nu-i ceva constient, o alegere. Si nu are nicio valoare. Daca esti ateu, se presupune ca esti ateu pentru ca gandesti (cred). Deci implica un set de credinte si de principii Esti la fel ca aia care zic ca toti se nasc musulmani.
Chiar am dat niste explicatii in plus la fraza aia, tocmai ca tu sa nu vii sa-mi spui "Cat despre exemplul tau, el este unul absurd. Diferenta dintre o mama si un zeu este ca... PE MAMA O VEZI SI AI DOVEZI CU ADEVARAT BUNE CA EXISTA."
Iar tu, exact aia mi-ai spus. Observi gandirea mecanica si superficiala?
Am pus acolo " ea e doar o simpla femeie", special pentru asta. Ca tu sa vezi, ca ma refer la IUBIREA de mama, nu la mama in sine, pe care oricum o vezi. Iar tu vii si-mi zici ca pe mama o vezi ca exista
Nimic din exemplul ala nu face referire ca ar trebui sa se deduca, ca persoana in sine nu exista
Deci, sa mai incercam o data. Tragem egal intre Zeul si Iubire (pe care, pe amandoua nu le observi), nu intre zeu si mama Mai clar de atat nu pot fi
E insuficient raspunsul tau Daca dai doar definitia asta, reiese, cum a zis NOname, ca te nasti ateu. Dar poti sa nu crezi in zei ca nu esti capabil sa gandesti, ca nu ai creierul dezvoltat si poti sa nu crezi pe baza unor dovezi, afirmatii, experiente. Nu stiu de ce tot trageti egal intre un ateu care e ateu pentru ca nu gandeste si unul care se bazeaza pe un intreg sistem de experiente. Pentru mine, sunt 2 persoane diferite. 2 feluri de ateism diferit, daca vrei
Primul, nu are nicio valoare. Deci nu se poate numi ateism ca nu crezi in zei, pentru ca oricum nu gandesti, deci nu crezi in nimic. Incercati sa observati si voi diferentele subtile.
1. Pentru ca mi-am dat seama ca este irationala existenta unui creator, pentru ca normalitatea existentului trebuie sa fie evolutiv din orice punct de vedere, fara bariere, fara limite, fara destin, fara hocus-pocus sau chestii metafizice(supranaturale), totul trebuie sa fie natural, sa aiba o explicatie cu bun simt.
2. Nicio credinta religioasa nu are nici-un fel de suport. Toate argumentele care sustin un creator sau o ideologie religioasa sunt superstitii, sunt subiective, sprijinite pe golurile cunoasterii sau pe incapacitatea superstitiosilor de a intelege realitatea asa cum este ea, fiind influentati de dorinte si slabiciuni.
"Dar poti sa nu crezi in zei ca nu esti capabil sa gandesti, ca nu ai creierul dezvoltat"
Vezi tu in realitate zei? Arata-mi si mie unul, arata-mi si mie ceva supranatural, antinatural, prenatural... Zeii sunt un plus adus de superstitiosi realitatii! Un lucru e clar, nu ratiunea te face sa crezi in zei, ci sentimentele, ele o iau razna si pun stapanire pe ratiune(spala).
Am devenit ateu din teribilism, eram copchil si na, trebuia sa ies cu ceva in evidenta, nu? Uite-asa am devenit ateu, dupa ce-am inceput sa cercetez mi-am dat seama ca de fapt e foarte posibil sa nu existe zei, si-asa am ramas.
Să înţeleg că, după logica ta, o persoană care s-a născut şi a crescut în pustietate şi nu a fost îndoctrinată cu idei religioase - deci este lipsită de credinţă în existenţa vreunei divinităţi - nu gândeşte?
(Aş prefera să-mi răspunzi cu "da" sau "nu".)
Crezi că dacă ai fi crescut departe de oameni îndoctrinaţi şi ideile lor, ai mai fi credincios (deşi da, este posibil că ţi-ai fi inventat propriul tău zeu, dar să zicem că nu este cazul)? Dacă ai fi lipsit de credinţă în vreo divinitate, indiferent dacă ai fi un mic copil sau un adult în toată firea, nu te-ai fi putut numi "ateu"?
Ce vezi greşit în această ecuaţie?
Dacă ar fi nevoie să te cataloghezi, în ce grup te-ai încadra?... căci caracteristicile de mai sus se potrivesc doar unui ateu/necredincios sau poate unui anumit tip de agnostic. Iar grupul celor "complet paraleli cu noţiune de zeu" încă nu s-a inventat (la fel cum nu s-a inventat oficial grupul "creştinilor doar cu numele", în care atât de comod aruncă rebuturile aşa zişii "creştini adevăraţi"; numai la făcut statistici şi format majorităţi, care să dicteze celorlalţi şi să decidă în locul acestora unde să meargă banii lor, foarte convenabil, se numără toţi).
...deci, dacă nu ai fi îndoctrinat şi nu ai avea credinţă în existenţa vreunei divinităţi, în ce grup te-ai încadra?
Ateismul nu e starea naturala a sufletului, dimpotriva. Iti voi demonstra printr-un mic experiment. Fiecare ateu, care citeste aceste rinduri, sa se gindeasca la o minciuna serioasa pe care a spus-o cindva si care a afectat alte persoane. As vrea sa vad acel ateu care va avea curajul sa spuna scriind ca raspuns la ce zic eu acum "Sa imi faca Dumnezeu dupa cum am facut eu altora prin minciuna pe care am zis-o!" Sa vedem, are curajul sa o faca cineva? Tu ai curajul? Nu as crede, pentru ca, pe undeva, stii ca nu cunosti toate lucrurile, si ca Dumnezeu poate exista, insa tu nu stii nimic de El, si daca El chiar exista, atunci tu vei avea de suferit. Faptul ca nu ai argumente ca El exista, nu presupune, nu aduce dovada ca El nu exista. Deci nu poate fii nimeni sigur pe acest aspect, si de aceea, nimeni nu poate fii ateu 100%. Mai mult, am fost ateu, si am cunoscut atei care la necazuri serioase s-au rugat, si e oarecum normal, caci la necaz cauti disperat raspunsuri, si de ce sa nu incerci si acolo unde, chiar daca nu crezi, chiar daca stii ca nu te poti astepta, ai putea avea o sansa, daca e sa te iei dupa cei care cred? (In cazul meu, chiar ateu fiind, am primit raspuns atunci cind am fost la necaz!) La urma urmei, nu pierzi nimic daca incerci. Si de aceea nu poate fi un ateu convins 100%, nu poate fii ateismul starea naturala a omului. Deci, "de ce fumatorii au devenit fumatori"?
Nu-mi vine sa cred. Parca vorbesc singur.
Nu. Am zis doar ca, atunci cand esti mic nu crezi pentru ca nu gandesti, atunci cand esti mare nu crezi dintr-o anumita experienta. Nu ai cum sa le numesti pe amandoua la fel. Chiar daca in ambele cazuri nu crezi in divinitate, motivul si cauza sunt total diferite. Ai fi putut la fel de bine, dupa ce te nasti, sa devii fanatic religios. Deci, ca nu ai crezut de mic, nu are nici cea mai mica insemnatate. Nu inseamna ca asa e si corect. E ca si cum ai spune e o stare naturala sa fim analfabeti. Asa si? Ne educam. Nu are nicio relevanta ca am fost analfabeti. Nici nu puteam fi altfel. Asa si cu ateismul de mic.
"Dacă ai fi lipsit de credinţă în vreo divinitate, indiferent dacă ai fi un mic copil sau un adult în toată firea, nu te-ai fi putut numi "ateu"? "
Ti-am explicat diferenta. Te numesti ateu pentru ca esti cat de cat constient. E ca aia care unii sunt botezati de mici si unii la 12 ani. Botezul alora de la 12 ani e diferit de cel de la 1 an, pentru ca ala de la un an e ca si cum nu a fost. Copilul e total inconstient de ce se intampla. Cel de la 12 ani lasa niste urme in gandire, etc (chiar daca nu produce nimic supranatural)
Nu ai cum sa nu fii indoctrinat. Tu crezi ca doar religia te indoctrineaza? 90% din ce stim sunt credinte, care nu au fost verificate niciodata. Numai ca, pe baza altor credinte, unele ni se par mai logice decat altele
Nu cred ca am inteles bine ultima intrebare. Nu stiu unde sa ma incadrez. Nici macar nu stiu daca cred intr-un creator La mine s-a intamplat altceva: am avut parte de niste experiente pe care ateii le numesc imposibile... iar cand tie ti se intampla ceva si stii ca nu ai visat si ca nu te-a drogat nimeni, iar altii iti spun ca nu se poate si iti vin cu 1000 de argumente logice, ii trimiti la plimbare
E ca si cum ai incerca sa-mi demonstrezi ca frunzele nu sunt verzi.
Astea m-au facut sa cred ca e ceva dincolo de ceea ce e material, dar tot nu stiu de unde vin. Stiu doar ca e, nu stiu de unde vine si de ce... deci sunt cam in plop.
Cristi, în primul rând, nu te adresezi cui trebuie. Adresează-te unui ateu, unui tip de ateu care neagă existenţa vreunei divinităţi, nu doar este lipsit de credinţă în ea.
Dar, în orice caz, nu ai dovedi decât faptul că mai toţi avem minţile semi-îndoctrinate şi purtăm poveştile cu "bau-bau" undeva în subconştient, nu că să credem în zei este ceva natural; şi da, în percepţia mea, îndoctrinarea religioasă este asemenea unui viciu, unei dependenţe psihice - nu te naşti cu ea, ci te molipseşti cu ea pe parcurs.
"Sa imi faca Dumnezeu dupa cum am facut eu altora prin minciuna pe care am zis-o!"...ahh, pai as fi cea mai fericita sau m-as imbogati! E aiurea ce spui tu acolo, Cristi! Ce te face sa crezi ca ateii au spus mari minciuni, au facut sau fac numai rau?
Si suna a juramant sau a razbunare...nu-mi place!
E ca si cum a jura pe Icoana, am vazut destul de des obiceiul asta! Urat!
Nu, Reihiuke, te întrebam unde te-ai încadra în cazul ipotetic prezentat de mine, cel cu viaţa în pustietate şi lipsa de îndoctrinare religioasă; şi să zicem că nu ai fi avut nicio experienţă mai ciudată, pe care ai fi putut să o consideri paranormală, în lipsa unor explicaţii logice şi să o pui pe seama unui ceva nevăzut şi neştiut, imaginat de tine.
Unde te-ai fi putut încadra în acest caz (căci nu văd prea multe opţiuni)?
Tu ma faci sa rad, tu ai impresia ca ateii sunt un fel de credinciosi, ca ei cred in dumnezeu, doar ca sunt ca niste copii care le place sa contrazica. Gresesti, poate exista si ceva de genul de care vorbesti tu, dar ei sunt atei slabi sau doar declarati atei, nu atei convinsi. Eu sunt ateu convins, eu nu sunt un naiv care-si schimba convingerile in functie de cum canta altii, eu singur am ajuns la aceasta convingere, dupa 32 de ani... fara a fi influentat de nimeni. Sunt convins 100%, desi uneori este greu de facut fata indoctrinarii.
Referitor la provocarea ta adresata ateilor, mihaela33 are dreptate, dar desi suna aiurea, hai sa-mi arat totusi "curajul"...
Sa imi faca Dumnezeu dupa cum am facut eu altora prin minciuna pe care am zis-o!