In Biblie nu scrie cand s a nascut Hristos. de ce sarbatorim Nasterea Sa pe 25 dec?

Pentru ca sărbătoarea crestina NU este o simplă comemorare simbolică, astfel că fidelitatea corespondeţei calendaristice a datei mai putin conteaza.
- Sărbătoarea instituie un timp sacru, dar nu prin coincidenta datei (nu mizam aici pe vreo numerologie pagana...), ci prin confirmarea din partea Bisericii, prin DEDICAREA unei anumite zile pentru un anumit eveniment...

In cazul Invierii spre exemplu, incă de la începutul creştinismului, primii episcopi ai Bisericii au continuat modelul Apostolic al cinstirii Paştelui creştin la o data diferita de cel al evreilor. S-a propus a se calcula după un anumit algoritm (deci nu s-a ţinut la "coincidenţa de dată"). Nici evreii nu respectau intocmai corespondenta unui anumit evenimentului istoric.

ESTE CAZUL FOARTE MULTOR SĂRBĂTORI în care nu coincide neapărat data, nu doar cazul Naşterii Domnului sau al Sfintelor Paşti…
Sărbătoarea instituie un timp sacru prin harul încredinţat de Fiul lui Dumnezeu Bisericii Sale, prin lucrarea sfanta a rugăciunii.

Data nasterii este una aproximativa.

Sarbatorirea ei pe data de 25 decembrie este o conventie.

Un număr mare de oameni care cred în Isus resping tradiţiile de Crăciun. De ce? Din cel puţin patru motive.
Primul motiv: Ei nu cred că Isus s-a născut în decembrie sau în ianuarie. Biblia nu indică o dată concretă. Ea spune: „În ţinutul acela erau nişte păstori care trăiau sub cerul liber şi care făceau noaptea de strajă lângă turmele lor. Deodată, îngerul lui Iehova a stat lângă ei şi. . . le-a zis: «. . . Vi s-a născut astăzi un Salvator, care este Cristos Domnul»" (Luca 2:8–11).
Dovezile arată că Isus s-a născut pe la începutul lunii octombrie, când păstorii puteau încă să stea noaptea pe câmp cu turmele lor. În regiunea în care se află Betleemul, în lunile decembrie şi ianuarie se înregistrează cele mai scăzute temperaturi din an. De aceea, în această perioadă, turmele sunt duse în adăposturi.
Al doilea motiv: Singurul eveniment pe care Isus le-a cerut în mod expres continuatorilor săi să-l comemoreze a fost moartea sa, nu naşterea sa. Această comemorare presupunea o masă de comuniune simplă (Luca 22:19, 20). Este demn de remarcat şi că Evanghelia după Marcu şi cea după Ioan nu spun nimic despre naşterea lui Isus.
Al treilea motiv: Nu există nicio dovadă istorică potrivit căreia primii creştini ar fi sărbătorit naşterea lui Cristos. Însă ei au comemorat moartea sa (1 Corinteni 11:23–26). Abia după mai bine de 300 de ani de la naşterea lui Isus, creştinătatea a început să sărbătorească în mod oficial Crăciunul în 25 decembrie. Este interesant că, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, o lege dată de Parlamentul Angliei interzicea sărbătorirea Crăciunului. În Statele Unite, Adunarea Legislativă a statului Massachusetts a emis o lege similară. De ce? În cartea The Battle for Christmas (Lupta pentru Crăciun) se spune: „Nu există niciun motiv biblic sau istoric pentru a considera că Isus s-a născut în 25 decembrie". Cartea adaugă că, pentru puritani, „Crăciunul nu era altceva decât o sărbătoare păgână acoperită cu o poleială creştină".
Ajungem astfel la al patrulea motiv: originea acestei sărbători. Crăciunul îşi are rădăcinile în Roma păgână, cu amalgamul ei de sărbători în onoarea zeului agriculturii, Saturn, şi a zeului-soare, Sol Invictus, sau Mithra. Antropologii Christian Rätsch şi Claudia Müller-Ebeling, coautorii cărţii Pagan Christmas (Crăciunul păgân), au scris: „Asemenea multor obiceiuri şi credinţe precreştine, sărbătoarea străveche prin care se comemora reîntoarcerea anuală a soarelui a fost dedicată naşterii lui Cristos".

Pentru ca, crestinii s-au asociat cu paganii imprumutand sarbatorile lor, uite ce spune istoria:

În primele două secole creștine, a existat o puternică opoziție la celebrarea zilelor de naștere a martirilor și a lui Iisus. Numeroși Părinți ai Bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naștere, când, de fapt, sfinții și martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebrați la data matiriului lor, adică la data „adevăratei lor nașteri" din prespectiva bisericii.[8] Mulți creștini ai primelor secole erau scandalizați și de veselia și festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscență a păgânismului, în special al Saturnaliilor romane.[9]

Ei aveau dreptate să afirme asta: plasarea sărbătorii nașterii lui Isus Hristos din momentul în care aceasta a început să fie celebrată de creștini, exact la finele lui decembrie sau începutul lui ianuarie (adică 25 decembrie sau 6 ianuarie), se datora copierii tradițiilor păgâne, căci Evanghelia nu dă nici un detaliu despre data nașterii lui Isus.[7]

Din motive politice, așa cum sugerează istoricul Edward Gibbon, ierarhia creștină a considerat copierea sărbătorilor și a riturilor păgâne ca fiind soluția răspândirii accelerate a cultului lor în mase, mase care pe atunci erau puternic atașate vechilor sărbători și practici rituale păgâne.[10]

Factorul pentru care primii creștini au ales datele de 25 decembrie sau 6 ianuarie ca moment al nașterii Fiului lui Dumnezeu a fost deci că la aceste date, în lumea romană, germanică și orientală se celebrau diverse date de naștere ale zeilor păgâni.[11] Povestea unui zeu salvator născut din fecioară pe 6 ianuarie sau 25 decembrie, nu era deloc nouă, cele mai multe culte păgâne ale vremii adorând câte un astfel de zeu. Astfel, pe 6 ianuarie, data solstițiului egiptean, era celebrată revărsarea apelor Nilului și în „cultele misterelor" locale nașterea „eonului" din fecioară.[12] Epifaniu, scriitor creștin, redă în lucrarea sa ritul celebrărilor din 6 ianuarie și semnificația acestuia la egipteni și la arabii din „Petra" (Eleusa, unde se serba nașterea pruncului-zeu Dusares din fecioară. Alt scriitor creștin, anume Ipolit, descrie cum la Eleusis, în Grecia, se celebra tot atunci sărbătoarea misterelor, când ierofantul exclama la nașterea pruncului sacru: „Fecioara care era grea a conceput și a născut un fiu!". Tot pe 6 ianuarie grecii sărbătoreau nașterea zeului Dionis, zeul care ca și Isus, transforma apa în vin.

O sărbătoare populară la Roma celebra pe 25 decembrie nașterea Soarelui neînvins (Dies Solis Invicti Nati, Deus Sol Invictus), ca simbol al renașterii soarelui și alungării iernii (ca și Saturnaliile). Odată ce creștinii au abandonat celebrarea nașterii Fiului lui Dumnezeu pe 6 ianuarie optând pentru data de 25 decembrie, scriitorii creștini fac frecvente legături între renașterea soarelui și nașterea lui Hristos.[7]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cr%C4%83ciun#Istoria_s.C4.83rb.C4.83torii

Isus s-a nascut cel mai probabil (nu sigur) toamna, intrucat pastorii dormeau noaptea sub cerul liber si faceau de straja la oi. Iarna erau la iernat oile si nu dormeau sub cerul liber iarna pastorii sub nici un chip. Bruma si temperaturile scazute i-ar fi omorat.

Tot ce nu scrie in Biblie e inventat de om, iar tot ce e inventat de om e o prostie care nu merita a fi sarbatorita.
Isus a spus fariseilor legat de traditii ca nu fac bine tinandu-le. Uite relatarea din Marcu 7:5-9 „aceşti farisei şi scribi l-au întrebat: „De ce discipolii tăi nu umblă potrivit tradiţiei bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile întinate?" El le-a zis: „Bine a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum este scris: «Poporul acesta mă onorează cu buzele, dar inima lor este departe de mine. În zadar mi se închină ei, fiindcă îi învaţă pe oameni doctrine care sunt porunci omeneşti». Voi respectaţi cu stricteţe tradiţia oamenilor, lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu." - au lasat la o parte poruncile divine de a nu avea treaba cu idolii si le-au imprumutat sarbatorile paganilor. Doar Biblia e cea care are dreptul sa aleaga ce sa sarbatorim, intrucat „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent, complet pregătit pentru orice lucrare bună." (2 Timotei 3:16, 17)
Prin urmare, a fi crestin inseamna a respecta numai ce spune Biblia, nu traditii omenesti despre care nu scrie nimic in Biblie. Ce ne e de folos este scris in ea, tot ce trebuie sa stim legat de inchinarea pe care trebuie sa i-o aducem lui Dumnezeu.

Daca vrei sa zic direct si fara tact, adica fara sa ambalez frumos raspunsul si sa ii pun fundita, iti zic:
pentru ca sarbatoare pagana, si pentru ca, comert si afaceri.
adica Biblia nu aminteste nimic de 25 decembrie, sau vreo alta data, dar aminteste aproximativ perioada, care sigur nu este iarna.
si apoi, pentru ca popii, care trag sforile, care vad in oameni saci de bani (stii tu, in desene, cand tom, se uita la ceva, si vedea un pui fript, desi era unul viu sau altceva) tot la fel inaltprea... si multprea... vad cand se uita la oameni niste saci de abni, nu vad oameni, nu vad sentimente, nu vad suflete, si atunci zic asa: pe ei, pe ei, pe ei pe banii lor

Nu ai cum sa pricepi.e ceva mai complicat,fiindca Atunci s-a intrupat cuvantul, dar iisus Hristos s-a nascut mai inainte de toti vecii, fiindca cuvantul era cu Dumnezeu, si cuvantul ERA Dumnezeu.El S-a Intrupat cu un scop, l-a indeplinit si a urcat inapoi la ceruri.A inviat.In relijia noastra a crestinilor ortodocsi,tot calendarul este atat de bine intocmit incat toate sant in comuniune,datele,sarbatorile,cu astrele anotimpurile si natura, impreuna cu biserica. Daca ai fi practicant ai sti ca asa este, dar nefiind, nu ai cum sa percepi toate astea foarte ocupat fiind cu chestii mult mai interesante decat ziua de nastere a mantuitorului nostru, pe care si daca o stii si daca nu oricum nu-ti foloseste la nimic.

Data nașterii Lui este una aproximativă.