Cind ierti, uiți ce s-a întimplat, treci peste. Iertarea tine de dragoste. Răzbunarea presupune plata pentru ce s-a făcut rău. Și tine de dreptate.
Tu îți ierti prietenul sau soțul pentru ce greșește, însă chemi politia sa te "răzbune" cand prinzi hotul în flagrant ca îți fura din poșetă. Ambele sunt cit se poate de corecte.
Dumnezeu iartă, dar într-un final, va trebui sa facă dreptate pentru a îndrepta toate lucrurile. Cum de se poate sa și ierte? Poți ierta ușor o datorie cuiva dacă altcineva a platit-o. Și asta a făcut Hristos pe cruce, Dumnezeu ne poate ierta pentru ca El a plătit datoriile noastre, Și asa dreptatea e împlinită.
Nu sunt in contradictie, pentru ca demonii nu sunt oameni, plus ca versetul este scos din context...
Si daca demonii nu sunt oameni ei nu merita iertare? Crezi ca ei nu se caiesc, nu le pare rau niciodata? E ca si cum elimini liberul arbitru din discutie si spui ca ei au fost predestinati sa fie rai si nu au cum sa se întoarcă. Sa nu uitam ca ei la inceput erau ingeri.
"pentru ca demonii nu sunt oameni"
Gândurile rele din oameni sunt demonii, iar gândurile bune cat si rele il reprezinta pe acesta.
Deci daca spui ca demonii nu sunt oamenii, atunci spui ca ei pot gândi fara ganduri bune si rele, ceea ce nu e posibil.
Pana si animalul tau din curte gândește cu, cunostinta binelui și răului din pom(creier).
Versetul nu e scos din context, asta daca te referi ca, Dumnezeu nu se răzbuna pe "demoni", care sunt tot oamenii.
Pai Lucifer nu a fost iertat si se zice ca el face raul in lume, deci ce iertare pot avea demonii?
Demonii pot fi independenti, gandeste-te la asta.
As putea inca sa spun ca versetul este scos din context. Multumesc pentru explicatie!
Poti sa imi dai o referinta care spune asta?
Cand ai timp, adu-ti aminte si de mine, ca sa ma luminezi cu
Nu e nici o contradictie. Daca scria in biblie sa iubesti si sa ierti demonii si apoi ca ii trimite in Infern atunci era contradictie.Iti spune sa iubesti oamenii din jur ca pe tine insuti, nu sa te razbuni pe ei.
Si daca in Biblie nu scrie sa iubesti demonii asta înseamnă ca e total gresit sa o faci? Ingerii ii poti iubi? Crezi ca demonii nu se caiesc niciodată?
Daca ai cunoaste exact ce este un demon sau un inger cazut, daca ai vedea 1% din ce poate face un demon, nu ti-ai mai pune intrebarile astea.
In biblie scrie sa iubesti decat pe Dumnezeu, nu poti sluji si lui Hristos si lui Mamona.Hristos iti cere sa iubesti,sa intorci obrazul cand esti lovit si sa ierti,sa fi bun,demonii iti cer sa versi sange,citeste despre Moloh sau Noroc de exemplu si de cum aduceau oamenii ofranda acestui zeu pagan proprii copii ca sa aiba "noroc",sa le mearga bine.
Cand vreodata Hristos ne-a cerut sa varsam sange?
Demonii(si implicit si oamenii prin care ei lucreaza)ii slujesc Satanei,ei cred ca acesta il poate invinge pe Dumnezeu si ca acesta le va da tot ce isi doresc, de fapt de asta e asa de seducator diavolul, pentru ca iti promite ca tu poti fii un Dumnezeu.
Lucrurile sunt asa cum sunt.E bine sa pastram lucrurile cat mai simplu ca sa nu facem confuzii si sa nu ne ratacim.
Omul se situeaza intre bine si rau, cand ajunge sa nu mai distinga intre cele doua, se departeaza de ce inseamna sa fi om.
Ingerii sunt intr-o continua lupta cu ei, deci nu.
Greșit sa o faci? Mai bine întreabă - te dacă poți iubi un demon, o entitate ce se gindeste doar la rău și acționează doar pentru a îl face. Un om poate fi rău din anumite considerente, poate omori pentru bani, dar a avea bani nu e ceva rău, însă demonii fac raul din pura plăcere. Iubește -i! De poti!
Eu cred ca tu ai o imagine distorsionata despre demoni. Ii crezi mult mai buni decat sunt. Iubești ceva ce e vrednic de iubit, adică ceva ce are ceva bun în el. Și atita timp cit crezi ca demonii au ceva bun, crezi ca ii și poți iubi. Cunoaște-i cu adevărat, și vei înțelege ca sunt de condamnat, ca nu vrei sa ai de -a face cu ei
Gindește-te la bine si rău ca la o scala. Pornești de la zero. Faci bine, mergi spre plus. Faci rău, mergi spre minus. Problema e ca, la rău, devii dependent de el. Te leaga. Cu cit însisti, cu atit mai grea e revenirea la bine. Apoi ajungi la un punct, sa zicem -100, de unde întoarcea nu mai e posibila. Termenul în Biblie e descris ca "impietrirea inimii". Cind ai ajuns acolo, nu te mai poți întoarce, nu mai e scăpare. Ai făcut atita rău incit ești de condamnat. Îți găsești plăcerea în el. Si nici nu mai poți primi iertarea. Orice demon e atit e rau incit a trecut cu mult de acea limita. Sa zicem ca ei sunt undeva la peste - 1000. Si de aceea ei nu se pot sa se mai schimbe, sa devina buni, darmite sa devina îngeri!
Of! Nu vrei sa înțelegi natura îngerilor sau a demonilor. La nivelul lor, au avut de ales. Au putut sa o facă o singura dat. E ca și cand ești într-o situație speciala, sa zicem chestie de viata și moarte. Iei decizia atunci, mai apoi își pierde sensul. Trăiești, sau mori, funcție de ce decizi. La fel a fost și în cazul îngerilor și demonilor, unii au decis sa urmeze raul. Alții sa ramina ce erau destinații sa fie.
Un înger nu poate fi pe minus. Doar noi oamenii mai facem alegeri greșite. Și demonii. Ei fac doar alegeri greșite.
Nu a existat un zeu Moloh. Moloh era numele sacrificiului unui copil către Yahweh.
Draga LaTerreur, nu pune botul la orice spun religiosii, aceștia doresc cu orice preț să existe iadul, ei nu doar ca vor sa existe, dar vor sa fie si veșnic.
Iadul creștinilor nu exista.
Iadul cu adevarat inseamna moartea celor păcătoși de pe Terra, aidoma cu ce s-a intamplat in Sodoma si Gomora atunci cand se spunea: "Au suferit un foc veșnic",
Sau in alta parte tot despre Sodoma si Gomora: "căci viermele lor nu a murit"
Dap, si ca sa iti raspund strict la intrebare: Hitler nu merita mila unui evreu, nici mila mea, nici mila lui Dumnezeu pe acest pământ.