Putea să-l menționeze pe Zaharia. Dar a ales pe Ieremia.
Posibil din cauză ca Ieremia este considerat un profet mai mare, mai citit -adică a trăit în perioada când Israel a fost dus prizonier în Babilon. Acesta a fost un eveniment care nu poate fi uitat de poporul Israel.
Imi amintesc ca, atunci cand am verificat, am constatat ca e un amestec din trei prooroci diferiti, cea mai mare contributie avand Zaharia. Prin anul 75 mergea sa dai citate la plezneala, caci ceilalti crestini nu puteau intra intr-o sinagoga sa te verifice.
Pai Evangheliile le-au scris niște greci, în bătaie de joc cel mai probabil, și voi le luați în serios.
Bine ca ai revenit, sa salvezi categoria Religie, ca in lipsa ta devenise un cumplit mestesug de tampenie, de cate ori intram, ieseam un pic mai prost.
In Biblia Cornilescu este scris Ieremia, dar la trimiteri Cornilescu ne trimite la Zaharia 11/12-13. Traducerea Bibliei s-a făcut in 2000 de ani de "n" ori, originalul nu exista așa nu poate fi verificat pentru a ști daca a greșit Matei, sau traducatorii.
Refuz sa cred ca nu ai capacitatea de a intelege lucruri pe care un pescar, de ex., le intelegea acum doua mii de ani in urma. Mai ramane varianta ca intentionat lovesti in ceea ce a mai ramas bun in lumea asta, si acum intreb eu - de ce?
Nicidecum nu este o eroare sau o contradicție. Să studiem textele ca să vă convingeți. Deci, să începem cu contextul în care este scris Matei 27:9:
Preoţii cei mai de seamă au strâns arginţii şi au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preţ de sânge." Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Ţarina olarului" ca loc pentru îngroparea străinilor. Iată de ce ţarina aceea a fost numită până în ziua de azi: „Ţarina sângelui." Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginţi, preţul Celui preţuit, pe care L-au preţuit unii din fiii lui Israel; şi i-au dat pe„Ţarina olarului", după cum îmi poruncise Domnul." (Matei 27:6-10)
Elementele care au fost profețite anterior sunt următoarele:
au luat treizeci de arginți
treizeci de arginți a fost prețul Celui prețuit astfel de fiii lui Israel
au dat acești bani pe Țărina Olarului
"Țarina Olarului" a fost folosită ca loc pentru îngroparea străinilor
"Țarina Olarului" s-a numit și Țarina sângelui
Acum să privim cu atenție la profeția din Zaharia 11:12-13, care spune astfel:
Eu le-am zis: „Dacă găsiţi cu cale, daţi-mi plata; dacă nu, nu mi-o daţi!" Şi mi-au cântărit ca plată, treizeci de arginţi. Dar Domnul mi-a zis: „Aruncă olarului preţul acesta scump cu care m-au preţuit!" Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în Casa Domnului pentru olar. (Zaharia 11:12-13)
Elementele profetice sunt următoarele:
cu treizeci de arginți a fost prețuit
i-a fost spus să le arunce olarului
banii aceștia au fost aruncați în Casa Domnului
Priviți cu atenție și veți vedea că în textul din Zaharia lipsește Țărina Olarului menționată de evanghelistul Matei. Unde este această Țărina Olarului, adică un teren concret legat de olar sau de olărie? În cartea proorocului Ieremia la capitolul 19. Luați seama la următoarele lucruri menționate în acest capitol:
Ieremia a fost trimis de Dumnezeu să cumpere un vas de lut de la un olar și trebuia să ia cu el și martori ca să vadă ce face, căci urma să facă un act profetic (1)
Dumnezeu l-a trimis cu vasul acesta și cu bătrânii în valea Ben-Hinom, care tocmai era la intrarea porții olăriei (2)
Acolo a vestit nenorocirea care veneau peste Iuda și că locul acela se va numi Valea Măcelului (6)
Apoi a spart vasul în fața lor ca să înțeleagă că așa va face Dumnezeu cu privire la ei (10)
CONCLUZIE: Evanghelistul Matei, chiar dacă face referință doar la Ieremia, a combinat împreună aceste două profeții ca să comunice cele întâmplate cu cei 30 de arginți, pentru care L-a vândut Iuda pe Isus Hristos și ca să arate că niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere și profețiile se împlinesc cu exactitate. Din curiozitate faceți o căutare pe Internet să vă convingeți că Țarina Olarului este în Valea Ben-Hinom, adică același loc și astăzi.
Nu, nu toata. Contine un nucleu istoric in jurul caruia s-a tesut multa mitologie.
De fapt poveste lui Isus cel istoric nu e deloc fantastica: un amarat de predicator care se credea tare-n clanta a fost crucificat de catre romani, fie pentru ca ei au crezut ca s-a proclamat rege, fie pentru ca preotii evrei s-au simtit amenitati de el.
Poate ca n-a fost predicator ci initiatorul unei rascoale populare terminata prost.Petru umbla cu o sabie dupa el.
Romanii au trimis o cohorta adica 500 de soldati sa aresteze pe fiul pacii.
Nu cred, pentru ca romanii n-ar mai fi lasat supravietuitori (dintre rasculati si eventual daune colaterale).
Sau au facut treaba de mantuiala.
Daca rezolvau atunci lucrurile ca la carte, acum am fi fost poate mai linistiti.
Crucificarea era pedeapsa rezervata pentru cei ce se razvrateau impotriva Romei: sclavii lui Spartacus, soldatii lui Bar Kochba. Cand au avut date suficiente ca Isus predica... alta imparatie decat Roma, l-au osandit la crucificare, dar pe suporterii lui nu, deoarece acestia erau oameni cu preocupari mistice, neinclinati spre revolta, romanii nu cautau sa pedepseasca cu orice pret, una din armele lor era clementa, daca puteau sa condamne numai agitatorii, asa faceau. Pe de alta parte, romanii nu obisnuiau sa prostitueze ''jus gladis'', nu omorau oameni la cererea altora; Pontius Pilat era un dusman al evreilor, al conducerii lor religioase, stim asta din surse non biblice; scrie si intr-o evanghelie ca a amestecat sangele unora cu cel al jertfelor lor, asta nu ma inclina sa cred ca ii pupa in fund pe marii preoti.
Exact. Si nu stiu de ce, Simon Zelotul era un real talent ca ucigas, Petre avea deja o sabie, si daca adunau de la fiecare ucenic puteau sa mai cumpere una. PS. Draga agnostic, afirmand ca altii mai destepti ca mine ar fi avansat aceasta ipoteza, comiti sofismul recursului la autoritate. Ipoteza ta cade, caci reprimarea unei astfel de rascoale ar fi fost feroce, si ar fi aparut in sursele scrise nonbiblice.
CracanelTrasPrintrunInel întreabă: