In Gradina Ghetsimani Domnul Isus a spus:Voia Tatalui sa se faca, nu voia Mea!
Atunci voi crestinii de ce nu faceti voia lui Dumnezeu Tatal (adica sa traiti conform legilor Sale din Torah)... si urmati legile lui Isus?

Urmandu-l pe Isus si nu pe Dumnezeu, asa cum a facut chiar Isus, nu vi se pare ca sunteti pe panta gresita?

Voia Tatălui a fost împlinită în mod desăvârşit, şi o dată pentru totdeauna, în Cristos şi prin voinţa lui omenească. Isus a spus intrând în această lume: „Iată, vin să fac voia ta, Dumnezeule!" (Evr 10, 7; Ps 40, 7). Numai Isus poate spune: „Eu fac mereu ceea ce este pe placul lui" (In 8, 29). În rugăciunea din timpul agoniei, El consimte întru totul la Voinţa Tatălui: „Nu voia mea, ci a ta să fie!" (Lc 22, 42)81. Iată de ce Isus „s-a dat pe sine pentru păcatele noastre (...) după voia lui Dumnezeu" (Gal 1, 4). „Şi prin această voinţă noi am fost sfinţiţi, prin jertfirea trupului lui Isus Cristos" (Evr 10, 10).
Isus, „deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din ceea ce a pătimit" (Evr 5, 8). Cu atât mai mult noi, făpturi create şi păcătoşi, deveniţi în El fii adoptivi. Îi cerem Tatălui nostru să unească voinţa noastră cu cea a Fiului său, pentru a-i îndeplini Voia, planul de mântuire pentru viaţa lumii. Noi suntem cu totul incapabili de aceasta, dar, uniţi cu Isus şi cu puterea Duhului său Sfânt, putem să-i încredinţăm voinţa noastră şi să hotărâm să alegem ceea ce Fiul său a ales întotdeauna: să facă ceea ce îi este plăcut Tatălui.

Nu este treaba magarului de unde beau oile apa.

Iisus Hristos a spus acele cuvinte, pentru ca in acel moment era om, si era ispitit de diavol.
El a venit pe pamant sa implineasca Legile Tatalui Sau.
Daca tu nu il recunosti pe Iisus ca Fiu al Creatorului, a lui Dumnezeu, sa stii ca el te recunoaste pe tine ca fiu a lui Dumnezeu!

SMERENIA avea deci rolul ei înaintea Tatălui în primul rând! De aici vine asumarea "umanităţii" (asta presupune deci şi asumarea inferiorităţii naturii umane liber asumate, chiar dacă doar temporar! Preluarea "rolului" de Om şi Mântuitor trebuia să fie făcută până la capăt!

Nu ai înţeles ABSOLUT NIMIC din "rolul" umilitor de "Om" asumat "temporar" de Dumnezeu Fiul, doar de bunăvoie şi doar pentru mântuirea oamenilor!

Acest "rol" presupunea "Jertfa", DAR, mai presupunea şi smerenia, în fața tuturor, a oamenilor, dar se pare că și a Tatălui, pentru a DUCE PÂNĂ LA CAPĂT "ROLUL" asumării întregii umanități asupra lui!

La urma urmei tu NU AI ÎNŢELES NIMIC din Jertfa Mântuitorului! Ea a fost făcută ÎNAINTEA TATĂLUI, nu a oamenilor, pentru împăcarea Tatălui, nu a oamenilor!

În "rolul" temporar de om (în acelaşi timp rămânând și Dumnezeu), El S-a jertfit și S-a smerit, în fața tuturor, a oamenilor, dar se pare că și a Tatălui, pentru a duce până la capăt "rolul" asumării întregii umanități asupra lui.

Prin Întruparea Sa, Mântuitorul Hristos, păstrându-și divinitatea, și asumându-și de bunăvoie şi firea umană, El și-a asumat și "slăbiciunea" acestei firi în relația cu oamenii dar și cu Tatăl. Jertfa Sa după Întrupare, El a adus-o în relație cu Tatăl, ca jertfă a naturii umane (deși era Dumnezeu), și atunci, în mod absolut logic, termenii care exprimă o aparentă inferioritate în relație cu Dumnezeu Tatăl, de fapt se referă la ’’partea umanității’’ (pe care El și-a asumat-o în mod liber în relație cu Tatăl, din cauza Întrupării, deși Fiul este egal cu Tatăl).

Dumnezeu Fiul, egal și deoființă (! termen special scris legat) cu Tatăl, și-a asumat supunerea față de Tatăl doar pentru că liber, și-a asumat și rolul de "mijlocitor", intermediar pentru oameni.

Vrei sa zici, sa iL urmam pe Iisus.

Trebuie sa contextualizezi, nu face lucrurile in mod simplist. Traim dupa poruncile Decalogului, daca vrei sa auzi asta. Numai ca sunt completate de Hristos prin Legea cea Noua - porunca iubirii. Asa ca nu e o panta si nicidecum una gresita. "Eu si Tatal una suntem" parca zice pe undeva.