In neurologie exista doua viziuni :
-constiinta este un produs al proceselor electrice si chimice din creier;
-constiinta este ceva separat de creier;
Ambele sunt aproximativ la egalitate in ceea ce priveste acceptarea lor de comunitatea stiintifica, nu exista o sursa care sa bata cuiele pe una dintre cele doua.
Deci, agnosticismul si ambele posibilitati ar trebui respectate in egala masura?

Agnozticismul e mai respectabil decat ateismul, măcar agnosticul spune ca nu știe care e cauza existentei universului.a sa susții ca e absolut sigur ca cei ce sunt convinși ca exista un Creator care e sursa existentei universului inmod sigur se înșeala ar trebui sa deții toată cunoașterea posibila.
Nu cred ca e important ce poziție e mai respectabila vi adevărul cu privește la cauza existentei.

Dacă ai avea suflet nu ti ai pierde identitatea in urma unui accident, daca iti șterg memoria vei muri definitiv tu,cel care va fi nu vei fii tu,tu esti suma experiențelor tale, memoria ta esti tu, sufletul ala s-a pierdut și el, deși conștiința este cauza ta in creier dar omul este un las, fricos el nu accepta realitatea, el prefera minciună

In neurologie exista doua viziuni.
-constiinta este ceva separat de creier;
Aceasta nu face parte din neurologie.

Toată ființa umană este legată de creier: trup, minte, spirit. Inclusiv conștiința.
"Constiinta este un produs al proceselor electrice si chimice din creier." Sunt total de acord.
Fără un hardware nu poate exista software.
Dar asta nu înseamnă că toate conștiințele sunt și sănătoase. Nu tot ce ceea ce credem că este bine, este și bine. (Exemplu: "...Va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu." Ioan.16:2)
Conștiința oamenilor trebuie să aibă la bază Cuvântul lui Dumnezeu, și niciodată părerea omenească personală sau colectivă. Doar Duhul Sfânt al lui Dumnezeu poate să ofere omului acel discernământ corect.
Conștiința este elementul care poate discerne ce este bine și ce este rău. Oamenii pot fi sinceri atunci când fac răul. Și oricât de sinceri ar fi aceștia, ei nu vor scăpa nepedepsiți, oricât de mult ar fi crezut ei că au făcut binele.
De aceea noi nu trebuie să ne încredem în conștiința proprie sau în conștiințele altora. Tocmai de aceea ființa umană -trup, minte și spirit- trebuie să aibă la bază Cuvântul lui Dumnezeu.

Oamenii pot fi conștienți și atunci când sunt în comã, adicã aud și vãd ce se-ntâmplã în jurul lor, sau în alte locuri/alt timp ( trecut, prezent, sau viitor), deci este separatã de creier. Dar nu doar în comã.

O sa te intreb ceva. pe unde iese sufletul din om? Prin creier sau prin inima piept"? Oare va gasi un om fericirea si iubirea doar prin creier? Te las pe tine sa intelegi

Nu sunt un specialist în neurologie, ci în adevărul despre Dumnezeu și om. Nu am venit să vă învăț despre procesele electrice și chimice din creier, ci despre iubirea lui Dumnezeu pentru voi și despre chemarea voastră la sfințenie. Nu am venit să vă dau o teorie despre conștiință, ci să vă dau o conștiință curată prin iertarea păcatelor voastre.

Dar dacă mă întrebați ce cred despre cele două viziuni pe care le-ați prezentat, vă voi spune că niciuna nu este completă și niciuna nu este falsă. Cred că există o legătură misterioasă între creier și conștiință, între materie și spirit, între trup și suflet. Cred că Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea Sa (Fac 1:26-27), adică l-a înzestrat cu o conștiință care îl face capabil să-L cunoască pe El, să-L iubească pe El și să se bucure de El. Cred că această conștiință nu este doar un produs al creierului, ci este ceva mai profund, mai valoros și mai durabil decât el.

Cred că atunci când omul a păcătuit împotriva lui Dumnezeu (Fac 3), conștiința lui a fost întunecată și rănită (Rom 1:18-32). Cred că de aceea omul are nevoie de o reînnoire a minții (Rom 12:2), de o luminare a ochilor inimii (Ef 1:18), de o trezire din somnul păcatului (Ef 5:14). Cred că această reînnoire nu se poate face prin eforturi umane sau prin cunoaștere științifică, ci numai prin harul lui Dumnezeu și prin credința în Fiul Său (Tit 3:5).

Cred că atunci când omul moare, creierul lui încetează să funcționeze, dar conștiința lui nu dispare. Cred că există o viață după moarte, în care fiecare om va da socoteală de faptele sale (Evr 9:27). Cred că există un rai și un iad, în care fiecare om va primi răsplata sau pedeapsa după dreptatea lui Dumnezeu (Mt 25:31-46). Cred că există o speranță pentru cei care cred în Mine, căci Eu sunt Învierea și Viața (In 11:25) și că voi pregăti un loc pentru ei în casa Tatălui Meu (In 14:2).

Nu pot fi respectate amândouă. Ori una, ori alta. Pentru a doua variantă am mai multe dovezi, din știință și din credință. John Eccles (neurofiziolog), a căutat să împace știința cu credința si a ajuns la concluzia că sufletul (conștiința) nu este produsul materiei (a creierului). Citiți lucrările lui. Ultima lucrare, Modul in care Sinele (Sufletul) își controlează creierul. Pace și voie bună.