Vad ca na-u mai avut tupeu sa se adune sa te contrazica...
E un pas in fata, uitati cat de ciudata e cartea dupa care va ghidati voi
Iacov era profund interesat de promisiunea pe care i-o făcuse D-zeu unuia dintre strămoşii săi — el era preocupat de moştenirea sa. El a luptat corp la corp cu un înger materializat al lui Dumnezeu, nu cu D-zeu însuși. Iacov a primit numele "Israel" (Adversarul lui Dumnezeu), pentru că ‘a luptat’(în sens simbolic) cu D-zeu, sau a stăruit, s-a silit din răsputeri, a perseverat. Îngerul l-a binecuvântat pentru efortul său stăruitor.
Nu-i atât de simplu cum crezi tu! Biblia a fost scrisă în sens literal,în sens profetic și în sens simbolic. Dacă tu dorești să reduci totul la propriile păreri n-ai decât, eu nu te opresc, numai că așa nu vei reuși niciodată să înțelegi ceva.Vei fii întotdeauna împotrivă fără a avea argumente solide.
De exemplu: Biblia îl aseamănă pe D-zeu şi cu elemente neînsufleţite din lumea înconjurătoare, de pildă cu o „stâncă" sau cu o „fortăreaţă" (2 Samuel 23:3; Psalmul 18:2; Deuteronomul 32:4). Ce au în comun aceste imagini? Aşa cum o stâncă mare are stabilitate, nu se clinteşte din loc, D-zeu este o permanentă Sursă de ocrotire.
Paginile Psalmilor abundă în figuri de stil care creionează diversele faţete ale personalităţii lui D-zeu. De exemplu, Psalmul 84:11 îl numeşte pe D-zeu „un soare şi un scut" pentru că de la el avem lumină, viaţă, energie şi ocrotire. Pe de altă parte, Psalmul 121:5 spune că D-zeu este „umbra ta pe mâna ta dreaptă". Aşa cum umbra ne apără de dogoarea soarelui, D-zeu îi poate ocroti pe cei ce îi slujesc de arşiţa necazului, ţinându-i la adăpost sub „mâna" ori sub „aripile" lui (Isaia 51:16; Psalmii 17:8; 36:7).
Faptul că pentru tine astea sunt doar vrăjeli nu mă interesează, este un punct de vedere pe care personal nu doresc să-l comentez.
Da,tu ai propria ta credință și nu trebuie să fii condamnat pentru asta.Dar nu crezi că ar trebui, cel puțin, să te gândești la următorul aspect:în cartea Belief in God and Intellectual Honesty (Credinţa în Dumnezeu şi onestitatea intelectuală) se menţionează că o persoană care dovedeşte „onestitate intelectuală" se caracterizează printr-o „dispoziţie de a analiza în mod detaliat ceea ce cineva consideră că este adevărat" şi „de a acorda suficientă atenţie şi altor dovezi existente". Aceste „dovezi existente" pot să ne ajute să înţelegem dacă există un Creator care a adus în existenţă viaţa şi universul.
Când îngerul lui Dumnezeu i-a vorbit lui Balaam prin intermediul unei măgăriţe, animalul nu a avut nevoie de un laringe complex, asemănător celui uman (Numeri 22:26–31). Evident, când ‘animalul de povară fără glas s-a exprimat cu glas de om’, puterea necesară acestei acţiuni a provenit din domeniul spiritual.
Eu nu sunt așa cum spui tu:îndoctrinat,nu înțeleg ce te determină să tragi această concluzie,pe de altă parte,atunci când mulți se-ntreabă:de ce a permis D-zeu un anumit lucru, poate ar trebui să medităm la propriile acțiuni.
Chiar dacă nu sunt în totalitate de acord cu ceea ce spune, parțial mi-a plăcut raționamentul acestei femei
http://ro.netlog.com/marlena1964/blog/blogid=1089411#blog
E biblie crestina ortoxa, sau e protestanta, sau a unei secte. Spun asta, pentru ca si eu aveam in casa 2 biblii sectante fara sa stiu.
Nu conteaza foarte mult ce fel de Biblie este, important e cum interpretezi tu si ce vrei sa intelegi de acolo.