Întrebare în special pentru adventiștii de ziua a 7-a, cu privire la Sabat:
In primul rand,nu vad nimic greșit în a tine Sabatul, având în vedere ca face parte din decalog și ca aceasta sărbătoare comemorează actul creației într-o maniera chiar plăcută, zic eu, simbolică, cu funcție religioasa. Dumnezeu, dupa cum se știe, a sfințit și binecuvântat ziua a 7-a imediat dupa creație, prin urmare consider Sabatul ca fiind universal,nu exclusiv pentru evrei, cum sunt celelalte sarbatori vechi testamentare. Înțeleg Sabatul ca fiind comemorarea unui act divin deosebit de important, când participanții au posibilitatea de a avea un răgaz după o săptămână încarcata, de a avea posibilitatea sa se dedice 100% studiului biblic și rugăciunii.

Cu toate acestea, ce ma minunează pe mine la adventiști este tendința de a face din Sabat punctul central al întregii lor doctrine și vieți creștine.Pentru ce acorda o importanta ULUITOARE acestei singure porunci din Decalog, după părerea mea cu nimic mai speciala decât celelalte porunci, caci asa cum înțeleg eu, poruncile ar trebui sa fie pe picior de egalitate. De unde și pana unde atitudinea exclusivista conform careia semnul distinctiv al "creștinilor adevărați" este tinerea Sabatului? De ce nu poți fi mântuit dacă nu ții Sabatul? Pentru ca tot ei, protestanți fiind, sunt de părere ca credința te mânuiește, nu faptele, nu obiceiurile. Ei spun ca dacă nu ții Sabatul nu vei "moșteni împărăția lui Dumnezeu", din câte știu.
Mie mi se pare destul de eretica gândirea asta. Ok, ținem Sabatul, nimic rău în a comemera actul creației, dar de ce sa graviteze creștinismul in jurul celei de-a 4-a porunci, asta nu înțeleg.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook