Intrebare: mergi vara cu un grup de copii pe munte, intr-o zona frecventata de ursi. Ai mai fost pe acolo de mai multe ori, si nu ai vazut picior de urs. Ce sanse ai ca in urmatoarele 24 de ore unii dintre copii, care tin mortis sa vada un urs, sa il vada, si nu o data, ci de doua ori, si in conditii de maxima siguranta? As vrea intii, inainte de a trece mai departe, sa te gindesti la un anumit procent.
Fapt: cand doua fetite au vazut afisul cum ca zona e frecventata de ursi, au vrut neaparat sa vada unul. Mi s-a parut interesant ca mi-au cerut sa ne rugam ca sa il vada, le-am explicat ca nu va fi o intalnire usoara, dar ele tot au vrut. Am dat si eu in mintea copiilor atunci, si ne-am oprit putin si am facut o rugaciune scurta. Nu am sa uit niciodata fata unei a treia fetite, prietena cu una din cele doua, care spunea: "Voi nu stiti ce cereti!". Stiam, pentru ca stiam ca, atunci cand va fi intilnirea, Dumnezeu va fi facut cumva ca sa fie bine, si fetitele sa nu se sperie de ditamai jivina. In mintea mea ma gindeam ca, cumva, il vom vedea doar de departe. Si am asteptat. Asta a fost seara pe la ora 18. La ora 1 noaptea, ma trezesc cu batai la usa, fetitele, bucuroase ca au vazut ursul, de la balconul camerei lor. Am zis atunci, necredincios si eu: "Sunt copii, li s-o fi parut" Le-am dat dreptate, ca altfel nu mai aveam liniste in acea noapte. Insa dimineata aveam sa descopar ca de fapt ele au vazut bine, ziceau de un pui de urs, si chiar un pui de urs fusese. Am aflat de la un om ce lucra la cabana ca era un pui de urs ce venea uneori pana linga cabana, la groapa de gunoi, ca sa caute mincare. Mai tirziu, seara, inainte de a se intuneca, aveam sa il vedem cu totii, asa, ca sa il vedem bine, tot de la balconul camerei fetitelor.
Experienta asta m-a facut sa ma gindesc de multe ori la ea. Poate fi pusa ca studiu de caz la orice facultate teologica, la orice scoala unde se invata despre rugaciune. Pentru ca arata unele lucruri esentiale cu privire la rugaciune: ca Dumnezeu raspunde la rugaciuni, dar nu raspunde cum am vrea noi poate, ci cum e cel mai bine pentru noi. Noi nu stim adesea ce cerem (sa ceri sa te intilnesti cu un urs, e ceva normal asta? - poate doar pentru un copil, care nu sesizeaza pericolul unei astfel de intilniri), si suntem limitati, credem cane va raspunde intr-un anumit mod (credeam ca il vom vedea de departe, dar l-am vazut foarte de aproape), dar Dumnezeu ne da, si ne da in modul cel mai potrivit cu putina, cum e cel mai bine pentru noi.
Si chestia asta ma face sa cred ca nu a fost intimplarea, nici in acest caz, nici in toate celelalte de care am avut parte de raspuns de la Dumnezeu, pentru ca intotdeauna lucrurile parca au fost regizate ca totul sa fie bine.
Pareri?

Cristi sunt si cazuri de vindecare asa zis miraculoasa de cancer, desi e un caz la 10000 de mii sa spun asa, nu trebuie sa uiti de posibilitati, plus care dumnezeu? daca ai fi fost in india sau in africa? mai mult complici treaba

Am mai auzit povestea si nu cred o iota din ea sau din oricare alte povesti de ale tale.

Ai mai auzit, desigur, povestea, probabil sub alta forma. Si atunci cand un lucru e repetabil, asta nu inseamna ca are de-a face cu realitatea? Chiar toate sa fii fost minciuni? Daca eu spun ca nu ma ud la picioare pe ploaie, tu nu ma crezi, pentru ca toata viata ai umblat in tenisi de pinza, si, desigur, de fiecare data ploaia te-a udat, dar daca eu iti zic ca exista si cizme de cauciuc, de care tu nu crezi, si mai auzi si de la altii, e oare minciuna ce zic eu? Tocmai faptul ca mai exista asemenea povesti ar trebui sa iti dea de gindit.
Nu trebuie sa crezi. Credinta sau necredinta ta nu anuleaza faptul real ce s-a petrecut. Asa a fost, indiferent de ce cred unii sau altii

Desigur ca sunt si cazuri de vindecare fake, ca si preziceri fake, dar asta nu inseamna ca nu exista si minuni adevarate, si proorociri adevarate. Imi aduc aminte de una, un baiat, cu doua luni inainte de decembrie 89 a avut curajul sa spuna ca stia de la Dumnezeu ca Ceausescu nu va mai fi pana de Craciun. Era o nebunie sa crezi asa ceva atunci. Dar asa a fost, a fost o proorocie, o previziune veritabila.
Da, poate ca e un caz la 10000. Dar daca ar fi un caz la unul, sau la doua, unde ar mai fi minunea? Ar insemna ca e ceva natural ca oamenii sa se vindece.
Chestia cu Africa sau India nu tine. Poate ca tu, sau eu, sau altcineva ar trebui sa fie acolo sa ii ajute pe saraci. Cel mai mult Dumnezeu actioneaza prin oameni. Vorbesti de saracie, ca Dumnezeu o lasa, dar tu nu faci nimic ca sa fie macar cu un pic mai putina. Asta e sistemul nostru social gresit, noi l-am creat, cu bogatii si saracii lui, si dam vina pe Dumnezeu.

Faza cu ceasca i-a spus si rusul asta, cristi exista efectul placebo, nu e nimic divin in asta, daca exista modalitati naturale de vindecare trebuie studiate, drimmero imi spunea de o karma, poate karma a existat in cazul acela

Exista modalitati naturale de vindecare dar tu chiar crezi ca stiinta moderna o sa studieze asa ceva?

Iertare, am si eu o intrebare la care trebuie sa te gandesti BINE. Oare Dumnezeu raspunde la o cerere care nu raspunde unor nevoi urgente sau care fac parte din PLANUL SAU, ci doar unor placeri de moment?
Parerea mea este ca ai avunt o sansa mare sa "intalniti" ursul dar nu putem pune totul in sema lui Dumnezeu. Nu fi suparat pe mine dar trebuie sa vedem BINE actiunile si minunile lui Dumnezeu care se petrec in fiecare secunda langa noi dar noi nu avem ochi pentru ele.

Karma e cauza-efect, de exemplu aruncarea unui bat ar putea distruge o intreaga colonie de furnici, lucru pe care noi nu il sesizam.

Legea atractiei.
Cumva atragem in viata noastra unele intamplari.Acum depinde cine a avut emitatorul mai puternic tu cu rugaciunea sau copiii.Sau impreuna.

Sunt curios, dacă totuşi nu venea ursul, ce ai fi zis.

Dar Dumnezeu nu raspunde la orice rugaciune... depinde de om, daca ar raspunde la cate lucruri am eu pe cap...

Exista uneori lucruri extrem de planificate intre mine si sotia mea, incepind de la bugetul ce il avem si pana la ce avem de facut, totul strict planificat moment cu moment. Si totusi, rupem planul pentru a ne face unul altuia cate o mica surpriza. Cind nu am mai avut bani aproape deloc, si fiecare leu trebuia dramuit, nu m-a deranjat nici pe mine nici pe ea cand am dat aproape toti banii, o suma frumusica, pe un buchet de lotusi la fel de frumosi, din care nu mai am vazut de zece ani, de cand ii dadusem atunci cand ne intilnisem primele dati. Aceasta se numeste rasfat, si dragostea, cea a noastra a oamenilor, imperfecta cum e, include si rasfatul. Daca vezi in dragoste, si Dumnezeu este dragoste, doar ceva care implineste o nevoie, sau un plan, vezi prea putin. De foarte multe ori am avut o dorinta, si nu indrazneam sa ma rog, caci stiam ca nu e o nevoie, si ca nu ar fi bine sa ma rog, dar greseam, Dumnezeu stia de dorinta mea, si raspundea inimii mele, dindu-mi ce doream, si au fost si situatii in care omeneste era imposibil sa primesc ce doream. Daca dai la o parte rasfatul, ar trebui sa te gindesti cum va fi dincolo, dupa ce vom trece din lumea asta, acolo nu va mai fi plan, acolo nu vor mai fi nevoi de implinit. Dar atunci cum se va manifesta dragostea Sa, si a noastra? Prin rasfat. Ne va rasfata cu ce are El mai bun. Desigur ca eu am considerat aceasta experienta un rasfat, dar mai tirziu am descoperit ca e mult mai mult, cu siguranta face parte si din planul Sau, pentru ca de acum e greu sa spui celor fetite ca Dumnezeu nu raspunde la rugaciuni. Au avut deja o experienta serioasa, le e cit se poate de clar ca Dumnezeu va fi cu ele si le va asculta si cand vor avea nevoie, deci credinta lor a crescut, ceea ce pentru ce va fi in viata lor are o insemnatate covirsitoare. Si sa nu uitam ca sunt copii, si Dumnezeu le raspunde copiilor nu cum credem noi ca adulti, ci in felul Sau. Mai stiu de niste copii care cu parintii s-au rugat sa ninga intr-o luna calduroasa de mai, si tatal s-a intrebat in sinea lui: "ei, acum ce va iesi din asta ca copiii vor zice ca Dumnezeu nu le-a raspuns?", ca a doua zi, de dimineata, sa observe ca noaptea se racise vremea si dimineata incepuse sa ninga, copiii vazind fiind fericiti de raspunsul primit, iar tatal sa ramina extrem de surprins de ce se intimplase. Si crede-ma ca vorbesc de un caz real.

Exclus. Ursul venea cumva. Am trait prea multe, am vazut prea multe ca sa nu fii venit. E ca si cand ai juca la zaruri sa zicem, si o mina invizibila te ajuta sa tragi mereu 6-6. Poate primele dati te mai indoiesti, dar pe masura ce vezi ca se intampla, stii ca data viitoare, oricare ar fi ea, tot 6-6 va fi si ai siguranta ca se va intampla. Pentru ca e mina care aranjeaza lucrurile. De aceea, am stiut din primul moment de dupa rugaciune ca ne vom intilni cu un urs. Singura chestie era ca nu stiam cum, incit toti copii, vreo 11, sa nu se sperie. De mult timp cand ma rog nu mai se pune problema ca se va intampla sau nu, ci eventual cum se va intampla. E si adevarat ca multi dintre cei care ma cunosc stiu ca atunci cand eu ma rog primesc raspuns de la Dumnezeu. Dar asta este pentru ca am cautat sa cunosc "secretele" rugaciunii.

" Am aflat de la un om ce lucra la cabana ca era un pui de urs ce venea uneori pana linga cabana, la groapa de gunoi, ca sa caute mincare."

Ti-ai raspuns singur. Ursuletul ala frecventa zona dinainte. Nu a venit impins de la spate de vreun spiridus imaginar.
Ca nu l-ai vazut tu mai des e pentru ca, la fel ca si acum, nu ai stat noaptea de nebun la geam sa astepti ursul.

Ce cretinatate de poveste...si mai ales ce interpretari stupide ale evenimentelor mai generezi...

E perfect adevarat ceea ce zici. Dumnezeu nu raspunde la orice rugaciuni. Insa cand vorbesti de experienta, poti realiza cand se va intampla sa primesti raspuns, si cand nu. De 23 de ani caut sa vad ca rugaciunea mea sa fie cit mai eficace, si din multele experiente, am invatat unele lucruri, incit acum intuiesc care ar fi rugaciunile la care primesc raspuns, deci nu ma rog oricum. Au fost si situatii cand mi s-a cerut sa ma rog pentru cazuri grave, dar stiind per ansamblu acea situatie, stiam ca nu trebuie sa ma rog. La inceput o faceam, dar mai apoi mi se confirma ca o faceam degeaba, si asa capatam experienta. E ca in oricare alt lucru, sport, arta, meserie. Inveti, inveti sa te rogi, si cand ai invatat, cand te rogi, primesti raspuns, pentru ca stii pentru ce sa te rogi sau stii situatiile in care vei primi raspuns. La urma urmei, e vorba de o relatie, daca ai un prieten bun si il cunosti bine, stii ce ii place si ce nu, si stii ce sa ii ceri si ce nu, si e stupid sa ii ceri sa mearga cu tine la dans, cand el uraste dansul, sau nu trebuie sa ii ceri prea mult sa mergi cu el la un meci de fotbal, cand el are ca pasiune fotbalul.

Si totusi, la cate ai tu pe cap, sunt sigur ca la unele ti-ar da raspuns, daca i-ai cere. Nu la toate, dar macar la unele.

E posibil sa fie adevarat ce zici tu. Insa asta nu exclude existenta unui raspuns din partea lui Dumnezeu. Hai sa zicem ca El s-a folosit de aceasta lege a atractiei. E incorect?

1) Ursul venea si ziua si il alungau cu pocnitori. L-am vazut cu toti copiii dupa-amiaza, catre seara, cand inca se vedea bine.
2) Nu frecventa cabana de mult timp. E o cabana la care am fost deja cu sotia de cateva ori, am fi aflat, l-am fi vazut.
3) Ar trebui sa explici si potrivirea dintre camera fetelor, care dadea in spatele cabanei, si locul unde venea ursul, pe aceeasi parte. Baietii, si camera unde eram cu sotia mea, dadeau in fata. Cum de s-a nimerit camera fetelor acolo, incit sa il poata vedea? Daca nu ar fi dat camera lor in spate, nu l-ar fi vazut. Asta cine a "aranjat"? Tot intimplarea?
3) Si de ce doar la cateva ore dupa rugaciune? De ce nu l-a vazut inainte, ca era deja a doua zi cand eram acolo, de ce nu dupa, in cele doua zile care au urmat? Bine, daca era si in momentul cand plecam, era OK, dar faptul ca raspunsul a venit imediat, nu ar trebui sa dea mai mult de gindit? Timpul in care se primeste raspuns la rugaciune e un argument forte ca nu e pura intimplare. Altfel, esti ca si tatal meu, cu probleme la un genunchi, o infectie de doi ani, care nu credea, si pana la urma mi-a cerut sa ma rog, sa vada daca Dumnezeu raspunde, si i-a raspuns, de cand m-am rugat, in urmatoarele doua zile piciorul i s-a dezumflat pana ce a fost aproape normal. Stii ce a zis mai apoi? Ca a fost intimplarea! Daca a fost intimplarea, de ce nu i s-a dezumflat mai repede cu o zi, o saptamana, o luna? Sau mai tirziu? Ce sanse avea ca din intimplare sa inceapa sa se dezumfle exact in acel timp de cand am inceput sa ma rog? A ramas mai apoi cu problema inca mult timp, pentru ca nu a vrut sa creada, si credinta e o conditie necesara mai mult ca orice vindecarii.
4) Hai sa zicem ca sunt interpretari stupide. Dar pe baza unor asemenea interpretari, pot avea o predictibilitate de peste 90% in ceea ce va urma in viata mea. Nu crezi ca e cam mult pentru o simpla angrenare a unor intimplari?

"Stii ce a zis mai apoi? Ca a fost intimplarea!"

Nu e nici o minune ca parintii sa fie mai inteligenti decat copiii.

Ideea e ca niciodata rugaciunile catre spiridusi inexistenti ca al tau nu vor invinge statistica. Cu alte cuvinte, pur si simplu sunt inutile.

"4) Hai sa zicem ca sunt interpretari stupide. Dar pe baza unor asemenea interpretari, pot avea o predictibilitate de peste 90% in ceea ce va urma in viata mea. Nu crezi ca e cam mult pentru o simpla angrenare a unor intimplari?"

Asta e un lucru atat de interpretabil, incat nici n-are rost discutia.

In momentul in care iei in considerare doar intamplarile predictibile, normal ca ai procent bun de reusita in previziuni. Dupa cum ai zis, alea intr-adevar complicate si imprevizibile, spiridusul refuza sa le dezvaluie sau sa le influenteze.


Oricum, toata povestea ta, concret, se reduce la urmatoarele:
Intr-o zona recunoscuta ca frecventata de ursi, ai vazut ursul. Minune!

Am cerut destule... de asta, nu mai cer nimic si nu mai fac nimic. Viata nu are sens... Nu o inteleg si nici ea pe mine, suntem separate total una de cealalta.

"Am cerut destule... de asta, nu mai cer nimic si nu mai fac nimic."

Ca nu mai ceri nimic de la spiridusi, e foarte bine. Ca nu mai faci nimic sa-ti fie mai bine, e foarte rau. Problemele ti le poti rezolva doar facand ceva in sensul asta, nefacand nimic, nu doar ca ele vor persista, dar vor aparea si altele.

Exista probleme care nu au rezolvare.

Evident ca exista si din astea, dar multe sunt rezolvabile, sau sunt doar pseudoprobleme. Cu cele reale si intr-adevar nerezolvabile trebuie sa te obisnuiesti sa traiesti cu ele.

Hai sa fim seriosi! O fi zona frecventata de ursi, dar fii sigur ca nu se plimba acolo ca oamenii pe strada. Nu ii poti vedea chiar asa de des. Ti-am dat si un reper, am mai fost acolo de mai multe ori, o data si pentru aproape o saptamana, si nu am vazut niciunul pana atunci. Si, OK, poate nu e asta o minune, dar cum de a fost imediat dupa, in urmatoarea noapte, la doar cateva ore? Asta cum explici? Ce sanse ai ca la intimplare sa il vezi doar dupa cateva ore? Si ce sanse e sa il vezi in deplina siguranta, nu in salbaticie ca copiii sa se sperie, cum ar fi normal sa te astepti sa il intilnesti, ci intr-un loc unde au stat ca la spectacol, ca la gradina zoologica? Du-te tu cu citiva copii, si sa vedem, oricit de frecventata ar fi zona, cit de sigura va fi o intalnire cu un urs! Dar eu stiam de la inceput ca va fi sigura, de va fi!
Eu nu vorbesc de intimplari predictibile, ci dintre acelea complexe si imprevizibile. Ca de ar fi predictibile, normal, nu e nici o minune. Dar cand toate conjuncturile te duc logic intr-o directie, si tu poti prevedea ca se va intampla opusul, si se si intampla, eu cred ca e altceva. Dovada si cu ursul, ma asteptam sa il vedem in salbaticie, dar a fost mult mai sigur cum a fost. Am putut prevede ca il vor vedea in siguranta, desi nu poate fi vorba de asa ceva in salbaticie cand te intilnesti cu vreun animal de acolo. Da, daca merg la puscarie, nu e o minune ca dau peste oameni, hai sa trecem peste intilnirea propriu-zisa, dar e o minune daca eu pot sta in siguranta acolo. E acelasi lucru.

Daca ai cerut, si ai tot cerut, si nu ai primit, e ceva acolo care face ca sa nu poti primi. E o piedica care face ca sa nu poti primi raspuns. Daca tu imi ceri sa iti scriu un mesaj miine dimineata, si eu nu iti scriu, pentru ca mi-a ars casa, asta nu inseamna ca eu nu mai exist ca am murit, ci doar ca exista o piedica care face ca eu sa nu iti pot raspunde. Sau ceva mai apropiat de realitate: ma intrebi ceva, eu iti raspund, dar tu nu auzi pentru ca ai castile pe urechi si muzica data tare face ca sa nu auzi nimic altceva.

Daca ziceam si eu la fel, ca exista probleme ce nu au rezolvare, atunci cand am trecut prin una, azi eram la nebuni. Orice problema isi are cel putin o rezolvare, asta daca il implici si pe Dumnezeu.

" Sau ceva mai apropiat de realitate: "

Sau ceva, nu apropiat de realitate, ci chiar real. Dracia aia pe care o invoci sa te ajute pur si simplu nu exista...

"Hai sa fim seriosi!"

Ai dreptate, devine hilara discutia. Maine, poimaine ne zici ca te-ai dus la Zoo si te-ai rugat sa vezi o zebra. Si minune, chiar ai vazut!

Dar daca ma rog sa vad o zebra albastra la zoo, si chiar vad? Nu ar fi o minune?
Hai, n-a fost o minune ca l-am vazut. Sa zicem. Insa Nu mi-ai dat nici un raspuns, nici cu privire la timpul cand s-a intimplat, nici cu privire la siguranta oferita. Explica-mi astea doua lucruri. Atit.

Spuneam ca e vorba de ceva mai apropiat de realitate, pentru ca exemplul cu castile e mai sugestiv pentru ca problema e la noi daca nu auzim sau nu primim ceva de la Dumnezeu, nu cum ai crede ca ar fi la Dumnezeu problema in exemplul cu casa arsa.
Oricum, cred ca nu vrei sa pricepi, nu ca nu ai fi suficient de inteligent incit sa nu intelegi.

Esti de acord ca orice explicatie, oricat de logica, nu-ti va scoate din cap convingerea ca incantatiile tale coroborate cu bunavointa spiridusului tau au adus ursul?
Fii macar sincer cu tine. E imposibil sa-ti dai seama cat de hilara e incercarea de a face o legatura intre pupatul spiridusui in dos si ursulet. Ideea e ca cei care trebuia au inteles despre ce e vorba, iar faptul ca n-ai inteles tu, e putin, sau chiar deloc relevant.

"Dar daca ma rog sa vad o zebra albastra la zoo, si chiar vad? happy Nu ar fi o minune?"

Nu, inseamna doar ca ai probleme cu vederea, sau imaginatia iti joaca feste.