Intrebare: mergi vara cu un grup de copii pe munte, intr-o zona frecventata de ursi. Ai mai fost pe acolo de mai multe ori, si nu ai vazut picior de urs. Ce sanse ai ca in urmatoarele 24 de ore unii dintre copii, care tin mortis sa vada un urs, sa il vada, si nu o data, ci de doua ori, si in conditii de maxima siguranta? As vrea intii, inainte de a trece mai departe, sa te gindesti la un anumit procent.
Fapt: cand doua fetite au vazut afisul cum ca zona e frecventata de ursi, au vrut neaparat sa vada unul. Mi s-a parut interesant ca mi-au cerut sa ne rugam ca sa il vada, le-am explicat ca nu va fi o intalnire usoara, dar ele tot au vrut. Am dat si eu in mintea copiilor atunci, si ne-am oprit putin si am facut o rugaciune scurta. Nu am sa uit niciodata fata unei a treia fetite, prietena cu una din cele doua, care spunea: "Voi nu stiti ce cereti!". Stiam, pentru ca stiam ca, atunci cand va fi intilnirea, Dumnezeu va fi facut cumva ca sa fie bine, si fetitele sa nu se sperie de ditamai jivina. In mintea mea ma gindeam ca, cumva, il vom vedea doar de departe. Si am asteptat. Asta a fost seara pe la ora 18. La ora 1 noaptea, ma trezesc cu batai la usa, fetitele, bucuroase ca au vazut ursul, de la balconul camerei lor. Am zis atunci, necredincios si eu: "Sunt copii, li s-o fi parut" Le-am dat dreptate, ca altfel nu mai aveam liniste in acea noapte. Insa dimineata aveam sa descopar ca de fapt ele au vazut bine, ziceau de un pui de urs, si chiar un pui de urs fusese. Am aflat de la un om ce lucra la cabana ca era un pui de urs ce venea uneori pana linga cabana, la groapa de gunoi, ca sa caute mincare. Mai tirziu, seara, inainte de a se intuneca, aveam sa il vedem cu totii, asa, ca sa il vedem bine, tot de la balconul camerei fetitelor.
Experienta asta m-a facut sa ma gindesc de multe ori la ea. Poate fi pusa ca studiu de caz la orice facultate teologica, la orice scoala unde se invata despre rugaciune. Pentru ca arata unele lucruri esentiale cu privire la rugaciune: ca Dumnezeu raspunde la rugaciuni, dar nu raspunde cum am vrea noi poate, ci cum e cel mai bine pentru noi. Noi nu stim adesea ce cerem (sa ceri sa te intilnesti cu un urs, e ceva normal asta? - poate doar pentru un copil, care nu sesizeaza pericolul unei astfel de intilniri), si suntem limitati, credem cane va raspunde intr-un anumit mod (credeam ca il vom vedea de departe, dar l-am vazut foarte de aproape), dar Dumnezeu ne da, si ne da in modul cel mai potrivit cu putina, cum e cel mai bine pentru noi.
Si chestia asta ma face sa cred ca nu a fost intimplarea, nici in acest caz, nici in toate celelalte de care am avut parte de raspuns de la Dumnezeu, pentru ca intotdeauna lucrurile parca au fost regizate ca totul sa fie bine.
Pareri?
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Din atatea rugaciuni care chiar ar merita ascultate (nedreptate,oameni cu boli grave,parinti ce se roaga pentru salvare copiilor aflati in spitale) si care NU sunt ascultate, Dumnezeu a ales sa raspuna la cerinta ta de vedea un urs. Are atat de mult sens. Sigur ca Dumnezeu ti-ar asculta tie rugaciunea triviala, dar ar ignora rugaciunea unui parinte ca al lui copil intoxicat cu fum in urma unui incendiu sa supravietuiasca. Sigur, e perfect logic sa fie asa.
Asa mod idiot de gandire are creatorul?
Sau poate baga toate rugaciunile intr-o tombola gigantica si selecteaza la nimereala cateva la care sa raspunda. Are mai mult sens varianta asta.
Sau poate, si mai probabil, totul e hazard si coincidente. Varianta asta are cel mai mult sens.
Cristi, cu tot respectul, chiar refuz sa cred ca poti fi atat de stupid ca dupa ce mi-ai citit randurile de mai sus sa mai insisti ca ar fi vorba de nu stiu ce interventie divina. E limpede ca nu ai pus lucrurile in perspectiva, si ai uitat de toate acele cazuri in care Dumnezeu ignora ceea ce nu ar trebui ignorat. Acum ca ti-am reamintit am pretentia sa te trezesti la realitate si sa spui:
"Da inferno, acum imi dau seama ca din moment ce Dumnezeu a lasat un copil de 8 ani sa moara de leucemie in ciuda atator rugaciuni ale sale si ale parintilor lui, acum inteleg ca ar fi absurd sa cred ca el ar asculta rugaciunile astea triviale cu ursii. Am fost egoist pentru o clipa, am crezut ca sunt centrul Universului si ca doar eu contez. Acum am pus lucrurile in perspectiva si realizez ca am gresit. Ai dreptate."
Astept un raspuns ca acesta.
Răspunde
Dintre toate raspunsurile, al tau mi se pare cel mai rezonabil. Chiar daca sunt de acord doar partial cu el. Si iata de ce.
Dar hai sa-ti demonstrez ca si tu ai acelasi mod "idiot" de gandire ca si Creatorul. Sunt sigur ca oricind, pentru cineva drag, esti gata sa cheltui o suma impresionanta, chiar daca persoana nu are nevoie de ea. Sa zicem ca mergi cu iubita la un club de noapte si faci praf acolo 200 de lei. Nu e nimic rau in asta. Faci ce vrei cu banii tai. Insa asta e "ursul" tau. Si stii de ce? Pentru ca, saracului de pe strada, ori nu i-ai dat niciodata nimic, ori i-ai dat prea putin, 1 sau 2 lei, 10 lei ti s-a parut prea mult sa ii dai (asta e copilul din spitale). Nici asta nu e de condamnat. De condamnat e modul "idiot" de gindire ce sta in spatele actiunilor tale. Daca ai gindi "normal", cum ai spus in mesajul tau de aici, ar trebui sa te gindesti de doua ori inainte de a intra in club, si fara sa gindesti, sa dai ce ai, cele 200 de lei, celui sarac de pe drum. Si daca toti ar gindi la fel, nu am mai avea saraci printre noi. Dar hai sa iti spun mecanismele rugaciunii, si de ce cred eu ca nu e un mod idiot de gindire cand cheltui mult pentru cineva drag, chiar daca e vorba de nimicuri, si abia bagi in seama nevoiasii acestei lumi.
E vorba de relatie. Persoana iubita e cineva pentru tine. Saracul, chiar de ti-ar pasa foarte mult de toti oamenii, nu ar insemna foarte mult pentru tine. Si in consecinta, l-a trata ca atare. Sau, mai simplu, unui prieten ii dai 100 de lei daca iti cere, la un necunoscut te uiti uratda daca iti cere atit, nu? La fel e si la Dumnezeu. El ar vrea sa raspunda la rugaciunile oamenilor, dar noi avem o problema serioasa, nu avem nici un fel de relatie cu El, insa ii pretindem acei "100 de lei" ca si cand i-am fi cunoscuti, ca si cand am fi intr-o relatie cu El.
E voba de piedici. Si sunt atit de multe care se pot pune impotriva incit eu consider ca e o minune insasi faptul ca primim raspuns. Eu sunt cunoscut ca unul care primeste raspuns la rugaciunile sale, dar nu e pentru ca primesc raspuns neaparat, desi rata de raspuns ar fi undeva la 80-85%, e pentru ca am invatat cand sa ma rog si cand sa nu ma rog. Nu ma bag unde vad ca nu exista conditii pentru a se primi raspuns. Vad piedicile, vad ca nu pot fi inlaturate, si atunci realizez ca nu pot sa ma rog, ca nu trebuie sa ma rog, ca nu are sens sa ma rog, si atunci e normal ca acea rata de raspuns sa creasca. Dar pentru asta eu a trebuit sa caut, sa razbesc, sa lupt ani de zile.
E vorba, in acest caz, de copii. Hai deci sa dam in mintea copiilor. Cu un matur, consideram a fi cu totul altceva sa ii cer lui Dumnezeu sa ne arate un urs. Consider si eu ca ar fi fost stupid. Dar pentru copii, a fost ceva, a insemnat mult, chiar daca poate a fost ca o jacoa de copil. Intoarce-te in copilarie, la modul in care gindeai atunci, si vei intelege. Mai mult, ei au fost invatati acasa ca Dumnezeu exista, si ca raspunde la rugaciuni. Ceea ce s-a intimplat a fost un test, o lectie pentru ei. Ele, fetitele au venit cu ideea sa ne rugam, eu nu as fi facut asta singur, sau sa le indemn pe ele sa o faca. Si au vazut ca Dumnezeu le raspunde. A fost ca si cand Dumnezeu le-a zis: "Da, sunt aici ca sa va raspund cand va rugati" Asta este ceea ce s-a intimplat cu adevarat, nu doar o aratare a unui urs. Si de acum, pentru ca ele cred, cand se vor ruga din nou sa primeasca ceva, au sanse si mai ari sa primeasca, pentru ca credinta e fundamentala in rugaciune. Si mai e ceva: copiii au cea mai mare rata de raspuns de la Dumnezeu. De aceea am indraznit sa ma rog cu ele. Nu stiu sigur, dar cred ca copiii sunt flebetea lui Dumnezeu. Si asta pentru ca nu au inima intinata inca, cum o avem noi, oamenii maturi, si asta conteaza mult in relationarea cu El.
Deci, nu pot spune ca am fost egoist. Am primit lucruri la care nici nu visam sa le primesc, nici nu indrazneam sa ma rog, caci ma gindeam ca nu voi primi, si care erau doar mofturi de-ale mele. Insa asta e ceea ce eu numesc rasfat din partea Lui. Uneori, pe cei care sunt in relatie cu El, El ii mai si rasfata din cand in cand, la fel cum tu faci cu iubita ta. Si asta nu inseamna ca e gresit ca nu bagi in seama alte 7 miliarde de oameni cu toate nevoiele lor serioase, stringente si care au neaparat nevoie de un raspuns.
Răspunde
Dupa tot ce ai spus simt ca as putea foarte bine sa im idau copy paste la raspunsul meu anterior si tot ar ramane valabil.
Practic nu ai combatut nimic din ce am spus.
"El ar vrea sa raspunda la rugaciunile oamenilor, dar noi avem o problema serioasa, nu avem nici un fel de relatie cu El"
Asa cum am spus, exista cazuri in care copiii mor la 5 ani iar parintii aveau o relatie foarte buna cu Dumnezeu (poate chiar mai buna decat a ta, sau in orice caz la fel de buna).
Doar nu vrei sa spui ca TOTI acei oameni ce s-au rugat si nu au fost ascultati aveau o relatie cu Dumnezeu inferioara relatiei tale?
"E voba de piedici. Si sunt atit de multe care se pot pune impotriva incit eu consider ca e o minune insasi faptul ca primim raspuns. Eu sunt cunoscut ca unul care primeste raspuns la rugaciunile sale, dar nu e pentru ca primesc raspuns neaparat, desi rata de raspuns ar fi undeva la 80-85%, e pentru ca am invatat cand sa ma rog si cand sa nu ma rog. Nu ma bag unde vad ca nu exista conditii pentru a se primi raspuns. Vad piedicile, vad ca nu pot fi inlaturate, si atunci realizez ca nu pot sa ma rog, ca nu trebuie sa ma rog, ca nu are sens sa ma rog, si atunci e normal ca acea rata de raspuns sa creasca. "
Deci trebui sa te rogi atunci cand deja stii ca se va intampla lucrul respectiv sau exista sanse foarte mari ca el sa se intample. Cam asta e ce spui acolo.
Cand probabilitatea ca lucrul respectiv sa se intample e mica, nu te mai rogi. Dragut.
"Dar pentru copii, a fost ceva, a insemnat mult, "
Si pentru copiii aia care se roaga sa traiasca si cu toate astea mor viata nu a insemnat mult? Vezi raspunsul meu anterior. Faptul ca sunt copii nu rezolva problema pe care am ridicat-o.
"Ceea ce s-a intimplat a fost un test, o lectie pentru ei."
Nu vad in ce consta testul.
De ce Dumnezeu ar sta sa dea lectii unor copii iar pe alti copii ii lasa sa moare in chinuri de foame prin Africa? Aia nu mai au nevoie de lectii?
Vezi raspunsul meu anterior. Faptul ca a fost un test sau o lectie nu rezolva problema pe care am ridicat-o.
"A fost ca si cand Dumnezeu le-a zis: "Da, sunt aici ca sa va raspund cand va rugati""
De ce le-ar spune Dumnezeu asta lor, insa pe alti copiii, care CHIAR au nevoie si sunt religiosi, I-ar ignora? Problema nu se schimba. Ideea asta nu combata ce am spus prima data.
Nu mai punem la socoteala cati "ursi" le-a facut cadou Alah sau alte entitati de asta fantastice fanilor lor. Asta are impresia ca doar credinciosii crestini "primesc" mesaje de astea de la spiridusul lor. Neah, la oricine sau orice te-ai ruga, mai devreme sau mai tarziu, probabilitatea sau intamplarea iti poate da iluzia ca staruinta ta in a pupa in dos pe acel cineva sau acel ceva a dus la indeplinirea dorintei tale.
Iertare, am si eu o intrebare la care trebuie sa te gandesti BINE. Oare Dumnezeu raspunde la o cerere care nu raspunde unor nevoi urgente sau care fac parte din PLANUL SAU, ci doar unor placeri de moment?
Parerea mea este ca ai avunt o sansa mare sa "intalniti" ursul dar nu putem pune totul in sema lui Dumnezeu. Nu fi suparat pe mine dar trebuie sa vedem BINE actiunile si minunile lui Dumnezeu care se petrec in fiecare secunda langa noi dar noi nu avem ochi pentru ele.
Exista uneori lucruri extrem de planificate intre mine si sotia mea, incepind de la bugetul ce il avem si pana la ce avem de facut, totul strict planificat moment cu moment. Si totusi, rupem planul pentru a ne face unul altuia cate o mica surpriza. Cind nu am mai avut bani aproape deloc, si fiecare leu trebuia dramuit, nu m-a deranjat nici pe mine nici pe ea cand am dat aproape toti banii, o suma frumusica, pe un buchet de lotusi la fel de frumosi, din care nu mai am vazut de zece ani, de cand ii dadusem atunci cand ne intilnisem primele dati. Aceasta se numeste rasfat, si dragostea, cea a noastra a oamenilor, imperfecta cum e, include si rasfatul. Daca vezi in dragoste, si Dumnezeu este dragoste, doar ceva care implineste o nevoie, sau un plan, vezi prea putin. De foarte multe ori am avut o dorinta, si nu indrazneam sa ma rog, caci stiam ca nu e o nevoie, si ca nu ar fi bine sa ma rog, dar greseam, Dumnezeu stia de dorinta mea, si raspundea inimii mele, dindu-mi ce doream, si au fost si situatii in care omeneste era imposibil sa primesc ce doream. Daca dai la o parte rasfatul, ar trebui sa te gindesti cum va fi dincolo, dupa ce vom trece din lumea asta, acolo nu va mai fi plan, acolo nu vor mai fi nevoi de implinit. Dar atunci cum se va manifesta dragostea Sa, si a noastra? Prin rasfat. Ne va rasfata cu ce are El mai bun. Desigur ca eu am considerat aceasta experienta un rasfat, dar mai tirziu am descoperit ca e mult mai mult, cu siguranta face parte si din planul Sau, pentru ca de acum e greu sa spui celor fetite ca Dumnezeu nu raspunde la rugaciuni. Au avut deja o experienta serioasa, le e cit se poate de clar ca Dumnezeu va fi cu ele si le va asculta si cand vor avea nevoie, deci credinta lor a crescut, ceea ce pentru ce va fi in viata lor are o insemnatate covirsitoare. Si sa nu uitam ca sunt copii, si Dumnezeu le raspunde copiilor nu cum credem noi ca adulti, ci in felul Sau. Mai stiu de niste copii care cu parintii s-au rugat sa ninga intr-o luna calduroasa de mai, si tatal s-a intrebat in sinea lui: "ei, acum ce va iesi din asta ca copiii vor zice ca Dumnezeu nu le-a raspuns?", ca a doua zi, de dimineata, sa observe ca noaptea se racise vremea si dimineata incepuse sa ninga, copiii vazind fiind fericiti de raspunsul primit, iar tatal sa ramina extrem de surprins de ce se intimplase. Si crede-ma ca vorbesc de un caz real.
Da. Cam asta este. E ca si ciocolata 
. Ne rasfatam cu ea, pentru ca ne place, insa face bine si al organism, cacaua fiind plina de antioxidanti. Dumnezeu a gasit cu cale sa faca un bine intr-un mod mai simpatic. Si te asigur ca atunci cand ne-am intors acasa, una din fetite i-a zis unui baiat care nu credea cu convingere ca a vazut ursul pentru ca ne-am rugat ca s ail poata vedea. Atunci am realizat pe deplin impactul acelei intimplari asupra sufletului si mintii ei.
Daca o privesti ca pe o intarire a credintei in dreptul unor copii atunci este posibil ca Dumnezeu sa raspunda unei asemenea cereri, nu cunoastem nici viitorul (in detaliu) si nici planurile lui Dumnezeu.
Exclus. Ursul venea cumva. Am trait prea multe, am vazut prea multe ca sa nu fii venit. E ca si cand ai juca la zaruri sa zicem, si o mina invizibila te ajuta sa tragi mereu 6-6. Poate primele dati te mai indoiesti, dar pe masura ce vezi ca se intampla, stii ca data viitoare, oricare ar fi ea, tot 6-6 va fi si ai siguranta ca se va intampla. Pentru ca e mina care aranjeaza lucrurile. De aceea, am stiut din primul moment de dupa rugaciune ca ne vom intilni cu un urs. Singura chestie era ca nu stiam cum, incit toti copii, vreo 11, sa nu se sperie. De mult timp cand ma rog nu mai se pune problema ca se va intampla sau nu, ci eventual cum se va intampla. E si adevarat ca multi dintre cei care ma cunosc stiu ca atunci cand eu ma rog primesc raspuns de la Dumnezeu. Dar asta este pentru ca am cautat sa cunosc "secretele" rugaciunii.
Cristi sunt si cazuri de vindecare asa zis miraculoasa de cancer, desi e un caz la 10000 de mii sa spun asa, nu trebuie sa uiti de posibilitati, plus care dumnezeu? daca ai fi fost in india sau in africa? mai mult complici treaba
Desigur ca sunt si cazuri de vindecare fake, ca si preziceri fake, dar asta nu inseamna ca nu exista si minuni adevarate, si proorociri adevarate. Imi aduc aminte de una, un baiat, cu doua luni inainte de decembrie 89 a avut curajul sa spuna ca stia de la Dumnezeu ca Ceausescu nu va mai fi pana de Craciun. Era o nebunie sa crezi asa ceva atunci. Dar asa a fost, a fost o proorocie, o previziune veritabila.
Da, poate ca e un caz la 10000. Dar daca ar fi un caz la unul, sau la doua, unde ar mai fi minunea? Ar insemna ca e ceva natural ca oamenii sa se vindece.
Chestia cu Africa sau India nu tine. Poate ca tu, sau eu, sau altcineva ar trebui sa fie acolo sa ii ajute pe saraci. Cel mai mult Dumnezeu actioneaza prin oameni. Vorbesti de saracie, ca Dumnezeu o lasa, dar tu nu faci nimic ca sa fie macar cu un pic mai putina. Asta e sistemul nostru social gresit, noi l-am creat, cu bogatii si saracii lui, si dam vina pe Dumnezeu.
Faza cu ceasca i-a spus si rusul asta, cristi exista efectul placebo, nu e nimic divin in asta, daca exista modalitati naturale de vindecare trebuie studiate, drimmero imi spunea de o karma, poate karma a existat in cazul acela
Exista modalitati naturale de vindecare dar tu chiar crezi ca stiinta moderna o sa studieze asa ceva?
Karma e cauza-efect, de exemplu aruncarea unui bat ar putea distruge o intreaga colonie de furnici, lucru pe care noi nu il sesizam.
" Am aflat de la un om ce lucra la cabana ca era un pui de urs ce venea uneori pana linga cabana, la groapa de gunoi, ca sa caute mincare."
Ti-ai raspuns singur. Ursuletul ala frecventa zona dinainte. Nu a venit impins de la spate de vreun spiridus imaginar.
Ca nu l-ai vazut tu mai des e pentru ca, la fel ca si acum, nu ai stat noaptea de nebun la geam sa astepti ursul.
Ce cretinatate de poveste...si mai ales ce interpretari stupide ale evenimentelor mai generezi...
1) Ursul venea si ziua si il alungau cu pocnitori. L-am vazut cu toti copiii dupa-amiaza, catre seara, cand inca se vedea bine.
2) Nu frecventa cabana de mult timp. E o cabana la care am fost deja cu sotia de cateva ori, am fi aflat, l-am fi vazut.
3) Ar trebui sa explici si potrivirea dintre camera fetelor, care dadea in spatele cabanei, si locul unde venea ursul, pe aceeasi parte. Baietii, si camera unde eram cu sotia mea, dadeau in fata. Cum de s-a nimerit camera fetelor acolo, incit sa il poata vedea? Daca nu ar fi dat camera lor in spate, nu l-ar fi vazut. Asta cine a "aranjat"? Tot intimplarea?
3) Si de ce doar la cateva ore dupa rugaciune? De ce nu l-a vazut inainte, ca era deja a doua zi cand eram acolo, de ce nu dupa, in cele doua zile care au urmat? Bine, daca era si in momentul cand plecam, era OK, dar faptul ca raspunsul a venit imediat, nu ar trebui sa dea mai mult de gindit? Timpul in care se primeste raspuns la rugaciune e un argument forte ca nu e pura intimplare. Altfel, esti ca si tatal meu, cu probleme la un genunchi, o infectie de doi ani, care nu credea, si pana la urma mi-a cerut sa ma rog, sa vada daca Dumnezeu raspunde, si i-a raspuns, de cand m-am rugat, in urmatoarele doua zile piciorul i s-a dezumflat pana ce a fost aproape normal. Stii ce a zis mai apoi? Ca a fost intimplarea! Daca a fost intimplarea, de ce nu i s-a dezumflat mai repede cu o zi, o saptamana, o luna? Sau mai tirziu? Ce sanse avea ca din intimplare sa inceapa sa se dezumfle exact in acel timp de cand am inceput sa ma rog? A ramas mai apoi cu problema inca mult timp, pentru ca nu a vrut sa creada, si credinta e o conditie necesara mai mult ca orice vindecarii.
4) Hai sa zicem ca sunt interpretari stupide. Dar pe baza unor asemenea interpretari, pot avea o predictibilitate de peste 90% in ceea ce va urma in viata mea. Nu crezi ca e cam mult pentru o simpla angrenare a unor intimplari?
"Stii ce a zis mai apoi? Ca a fost intimplarea!"
Nu e nici o minune ca parintii sa fie mai inteligenti decat copiii.
Ideea e ca niciodata rugaciunile catre spiridusi inexistenti ca al tau nu vor invinge statistica. Cu alte cuvinte, pur si simplu sunt inutile.
"4) Hai sa zicem ca sunt interpretari stupide. Dar pe baza unor asemenea interpretari, pot avea o predictibilitate de peste 90% in ceea ce va urma in viata mea. Nu crezi ca e cam mult pentru o simpla angrenare a unor intimplari?"
Asta e un lucru atat de interpretabil, incat nici n-are rost discutia.
In momentul in care iei in considerare doar intamplarile predictibile, normal ca ai procent bun de reusita in previziuni. Dupa cum ai zis, alea intr-adevar complicate si imprevizibile, spiridusul refuza sa le dezvaluie sau sa le influenteze.
Oricum, toata povestea ta, concret, se reduce la urmatoarele:
Intr-o zona recunoscuta ca frecventata de ursi, ai vazut ursul. Minune! 
Hai sa fim seriosi! O fi zona frecventata de ursi, dar fii sigur ca nu se plimba acolo ca oamenii pe strada. Nu ii poti vedea chiar asa de des. Ti-am dat si un reper, am mai fost acolo de mai multe ori, o data si pentru aproape o saptamana, si nu am vazut niciunul pana atunci. Si, OK, poate nu e asta o minune, dar cum de a fost imediat dupa, in urmatoarea noapte, la doar cateva ore? Asta cum explici? Ce sanse ai ca la intimplare sa il vezi doar dupa cateva ore? Si ce sanse e sa il vezi in deplina siguranta, nu in salbaticie ca copiii sa se sperie, cum ar fi normal sa te astepti sa il intilnesti, ci intr-un loc unde au stat ca la spectacol, ca la gradina zoologica? Du-te tu cu citiva copii, si sa vedem, oricit de frecventata ar fi zona, cit de sigura va fi o intalnire cu un urs! Dar eu stiam de la inceput ca va fi sigura, de va fi!
Eu nu vorbesc de intimplari predictibile, ci dintre acelea complexe si imprevizibile. Ca de ar fi predictibile, normal, nu e nici o minune. Dar cand toate conjuncturile te duc logic intr-o directie, si tu poti prevedea ca se va intampla opusul, si se si intampla, eu cred ca e altceva. Dovada si cu ursul, ma asteptam sa il vedem in salbaticie, dar a fost mult mai sigur cum a fost. Am putut prevede ca il vor vedea in siguranta, desi nu poate fi vorba de asa ceva in salbaticie cand te intilnesti cu vreun animal de acolo. Da, daca merg la puscarie, nu e o minune ca dau peste oameni, hai sa trecem peste intilnirea propriu-zisa, dar e o minune daca eu pot sta in siguranta acolo. E acelasi lucru.
"Hai sa fim seriosi!"
Ai dreptate, devine hilara discutia. Maine, poimaine ne zici ca te-ai dus la Zoo si te-ai rugat sa vezi o zebra. Si minune, chiar ai vazut!
Dar daca ma rog sa vad o zebra albastra la zoo, si chiar vad? Nu ar fi o minune?
Hai, n-a fost o minune ca l-am vazut. Sa zicem. Insa Nu mi-ai dat nici un raspuns, nici cu privire la timpul cand s-a intimplat, nici cu privire la siguranta oferita. Explica-mi astea doua lucruri. Atit.
Esti de acord ca orice explicatie, oricat de logica, nu-ti va scoate din cap convingerea ca incantatiile tale coroborate cu bunavointa spiridusului tau au adus ursul?
Fii macar sincer cu tine. E imposibil sa-ti dai seama cat de hilara e incercarea de a face o legatura intre pupatul spiridusui in dos si ursulet. Ideea e ca cei care trebuia au inteles despre ce e vorba, iar faptul ca n-ai inteles tu, e putin, sau chiar deloc relevant.
"Dar daca ma rog sa vad o zebra albastra la zoo, si chiar vad? happy Nu ar fi o minune?"
Nu, inseamna doar ca ai probleme cu vederea, sau imaginatia iti joaca feste.
Si in legatura cu zebra, daca si altii vad zebra albastra, asta ar insemna ca e o problema de vedere sau imaginatie? Sa se insele oare toti? Cazul asta nu e singular, Mclaren12 a si zis ca a mai auzit de povesti din astea. Deci si altii au avut experiente asemanatoare. Toti sa se insele? Desigur, nu exclud si posibilitatea ca eu sa vad zebra albastra din imaginatie, sau ca am probleme cu vederea, sau pur si simplu pentru ca port ochelari de soare cu lentile albastre, exista si asemenea cazuri, dar asta nu da la o parte veritabilul, ca mai multi au vazut pe bune o zebra albastra.
Legea atractiei.
Cumva atragem in viata noastra unele intamplari.Acum depinde cine a avut emitatorul mai puternic tu cu rugaciunea sau copiii.Sau impreuna.
E posibil sa fie adevarat ce zici tu. Insa asta nu exclude existenta unui raspuns din partea lui Dumnezeu. Hai sa zicem ca El s-a folosit de aceasta lege a atractiei. E incorect?
Corect.Dar nu este vorba de zeul evreilor.
Acela a fost un simplu supraveghetor venit de undeva si care a plecat de unde a venit.(Din fericire)
Am mai auzit povestea si nu cred o iota din ea sau din oricare alte povesti de ale tale.
Ai mai auzit, desigur, povestea, probabil sub alta forma. Si atunci cand un lucru e repetabil, asta nu inseamna ca are de-a face cu realitatea? Chiar toate sa fii fost minciuni? Daca eu spun ca nu ma ud la picioare pe ploaie, tu nu ma crezi, pentru ca toata viata ai umblat in tenisi de pinza, si, desigur, de fiecare data ploaia te-a udat, dar daca eu iti zic ca exista si cizme de cauciuc, de care tu nu crezi, si mai auzi si de la altii, e oare minciuna ce zic eu? Tocmai faptul ca mai exista asemenea povesti ar trebui sa iti dea de gindit.
Nu trebuie sa crezi. Credinta sau necredinta ta nu anuleaza faptul real ce s-a petrecut. Asa a fost, indiferent de ce cred unii sau altii
Dar Dumnezeu nu raspunde la orice rugaciune... depinde de om, daca ar raspunde la cate lucruri am eu pe cap...
E perfect adevarat ceea ce zici. Dumnezeu nu raspunde la orice rugaciuni. Insa cand vorbesti de experienta, poti realiza cand se va intampla sa primesti raspuns, si cand nu. De 23 de ani caut sa vad ca rugaciunea mea sa fie cit mai eficace, si din multele experiente, am invatat unele lucruri, incit acum intuiesc care ar fi rugaciunile la care primesc raspuns, deci nu ma rog oricum. Au fost si situatii cand mi s-a cerut sa ma rog pentru cazuri grave, dar stiind per ansamblu acea situatie, stiam ca nu trebuie sa ma rog. La inceput o faceam, dar mai apoi mi se confirma ca o faceam degeaba, si asa capatam experienta. E ca in oricare alt lucru, sport, arta, meserie. Inveti, inveti sa te rogi, si cand ai invatat, cand te rogi, primesti raspuns, pentru ca stii pentru ce sa te rogi sau stii situatiile in care vei primi raspuns. La urma urmei, e vorba de o relatie, daca ai un prieten bun si il cunosti bine, stii ce ii place si ce nu, si stii ce sa ii ceri si ce nu, si e stupid sa ii ceri sa mearga cu tine la dans, cand el uraste dansul, sau nu trebuie sa ii ceri prea mult sa mergi cu el la un meci de fotbal, cand el are ca pasiune fotbalul.
Si totusi, la cate ai tu pe cap, sunt sigur ca la unele ti-ar da raspuns, daca i-ai cere. Nu la toate, dar macar la unele.
Am cerut destule... de asta, nu mai cer nimic si nu mai fac nimic. Viata nu are sens... Nu o inteleg si nici ea pe mine, suntem separate total una de cealalta.
"Am cerut destule... de asta, nu mai cer nimic si nu mai fac nimic."
Ca nu mai ceri nimic de la spiridusi, e foarte bine. Ca nu mai faci nimic sa-ti fie mai bine, e foarte rau. Problemele ti le poti rezolva doar facand ceva in sensul asta, nefacand nimic, nu doar ca ele vor persista, dar vor aparea si altele.
Exista probleme care nu au rezolvare.
Evident ca exista si din astea, dar multe sunt rezolvabile, sau sunt doar pseudoprobleme. Cu cele reale si intr-adevar nerezolvabile trebuie sa te obisnuiesti sa traiesti cu ele.
Daca ai cerut, si ai tot cerut, si nu ai primit, e ceva acolo care face ca sa nu poti primi. E o piedica care face ca sa nu poti primi raspuns. Daca tu imi ceri sa iti scriu un mesaj miine dimineata, si eu nu iti scriu, pentru ca mi-a ars casa, asta nu inseamna ca eu nu mai exist ca am murit, ci doar ca exista o piedica care face ca eu sa nu iti pot raspunde. Sau ceva mai apropiat de realitate: ma intrebi ceva, eu iti raspund, dar tu nu auzi pentru ca ai castile pe urechi si muzica data tare face ca sa nu auzi nimic altceva.
Daca ziceam si eu la fel, ca exista probleme ce nu au rezolvare, atunci cand am trecut prin una, azi eram la nebuni. Orice problema isi are cel putin o rezolvare, asta daca il implici si pe Dumnezeu.
" Sau ceva mai apropiat de realitate: "
Sau ceva, nu apropiat de realitate, ci chiar real. Dracia aia pe care o invoci sa te ajute pur si simplu nu exista...
Spuneam ca e vorba de ceva mai apropiat de realitate, pentru ca exemplul cu castile e mai sugestiv pentru ca problema e la noi daca nu auzim sau nu primim ceva de la Dumnezeu, nu cum ai crede ca ar fi la Dumnezeu problema in exemplul cu casa arsa.
Oricum, cred ca nu vrei sa pricepi, nu ca nu ai fi suficient de inteligent incit sa nu intelegi.
"Oricum, cred ca nu vrei sa pricepi, nu ca nu ai fi suficient de inteligent incit sa nu intelegi."
As vrea sa pot spune si eu asta despre tine, dar as minti...
OK, nici o explicatie nu ma va convinge, desigur ca voi ramane la ceea ce cred, nu poti infirma o credinta stabilita in 25 de ani, fie ea buna, fie gresita, asa ceva ia timp. Dar, dincolo de vorbele goale, vreau sa aud niste argumente. Din nou iti aduc aminte: cum de s-a petrecut intr-un anumit timp, si cum de copiii au putut vedea intr-un cadru ce le oferea siguranta extrema? Da-mi doua explicatii logice. Ceea ce crezi tu ca explica chestiil astea. Daca nu, esti descalificat din start, pentru ca se poate presupune ca ce aduc eu in discutie poate fi adevarat. Cind nu ai cu ce sa infirmi ceva, e foarte posibil ca acel lucru sa fie adevarat. Restul e bla-bla.
Si, da, inteleg, ai minti daca ai zice ca sunt suficient de inteligent. Mai stiu pe cineva asa, imi da calificative de eronat si nefolositor la religie, si da de inteles ca sunt oarecum prost, dar la toate celelalte capitole imi da inteligent si folositor, si recunoaste ca sunt un om ca oricare altul.
Deci, eu inca astept argumente. Altfel, ce am zis, e cit se poate de adevarat. Dar sunt sigur ca nu vor veni. Vei spune orice altceva, dar nu ceva serios in legatura cu cele doua chestii pe care le-am adus in discutie.
"Dar, dincolo de vorbele goale, vreau sa aud niste argumente. "
Daca ai fi citit si inteles ce am scris gaseai fara probleme argumentele. Doar ca...nah..e complicat dupa 25 de ani, vorba ta, sa mai intelegi ceva...
"Mai stiu pe cineva asa, imi da calificative de eronat si nefolositor la religie, si da de inteles ca sunt oarecum prost, dar la toate celelalte capitole imi da inteligent si folositor, si recunoaste ca sunt un om ca oricare altul."
Pe cineva, asa cum? Ca nu cred ca te-am blagoslovit cu "folositor" pe undeva, desi acum sa nu exageram, posibil ca unele lucruri sa le zici bine. Dar una e una, alta e alta. Mai exact, faptul ca ai credinte in spiridusi inexistenti, nu inseamna neaparat ca nu stii sa te legi la sireturi, de exemplu.
Nu una e una, alta e alta, ori sunt inteligent, ori sunt prost, ca asta era contextul in care vorbeam. Alegi, ori e una, ori e alta. Dar pentru tine e clar: sunt prost. Desi de multi am fost calificat ca inteligent, poti vedea asta la profilul meu, e inregistrat totul, dintre cele considerate in vreun fel, am aproape 2000 de raspunsuri inteligente, cele mai multe dintre toate. E o statistica de care daca vrei, ti seama, daca nu crezi ce vrei, ca sunt un prost. Pe mine nu ma deranjeaza .
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
