Intrebare: mergi vara cu un grup de copii pe munte, intr-o zona frecventata de ursi. Ai mai fost pe acolo de mai multe ori, si nu ai vazut picior de urs. Ce sanse ai ca in urmatoarele 24 de ore unii dintre copii, care tin mortis sa vada un urs, sa il vada, si nu o data, ci de doua ori, si in conditii de maxima siguranta? As vrea intii, inainte de a trece mai departe, sa te gindesti la un anumit procent.
Fapt: cand doua fetite au vazut afisul cum ca zona e frecventata de ursi, au vrut neaparat sa vada unul. Mi s-a parut interesant ca mi-au cerut sa ne rugam ca sa il vada, le-am explicat ca nu va fi o intalnire usoara, dar ele tot au vrut. Am dat si eu in mintea copiilor atunci, si ne-am oprit putin si am facut o rugaciune scurta. Nu am sa uit niciodata fata unei a treia fetite, prietena cu una din cele doua, care spunea: "Voi nu stiti ce cereti!". Stiam, pentru ca stiam ca, atunci cand va fi intilnirea, Dumnezeu va fi facut cumva ca sa fie bine, si fetitele sa nu se sperie de ditamai jivina. In mintea mea ma gindeam ca, cumva, il vom vedea doar de departe. Si am asteptat. Asta a fost seara pe la ora 18. La ora 1 noaptea, ma trezesc cu batai la usa, fetitele, bucuroase ca au vazut ursul, de la balconul camerei lor. Am zis atunci, necredincios si eu: "Sunt copii, li s-o fi parut" Le-am dat dreptate, ca altfel nu mai aveam liniste in acea noapte. Insa dimineata aveam sa descopar ca de fapt ele au vazut bine, ziceau de un pui de urs, si chiar un pui de urs fusese. Am aflat de la un om ce lucra la cabana ca era un pui de urs ce venea uneori pana linga cabana, la groapa de gunoi, ca sa caute mincare. Mai tirziu, seara, inainte de a se intuneca, aveam sa il vedem cu totii, asa, ca sa il vedem bine, tot de la balconul camerei fetitelor.
Experienta asta m-a facut sa ma gindesc de multe ori la ea. Poate fi pusa ca studiu de caz la orice facultate teologica, la orice scoala unde se invata despre rugaciune. Pentru ca arata unele lucruri esentiale cu privire la rugaciune: ca Dumnezeu raspunde la rugaciuni, dar nu raspunde cum am vrea noi poate, ci cum e cel mai bine pentru noi. Noi nu stim adesea ce cerem (sa ceri sa te intilnesti cu un urs, e ceva normal asta? - poate doar pentru un copil, care nu sesizeaza pericolul unei astfel de intilniri), si suntem limitati, credem cane va raspunde intr-un anumit mod (credeam ca il vom vedea de departe, dar l-am vazut foarte de aproape), dar Dumnezeu ne da, si ne da in modul cel mai potrivit cu putina, cum e cel mai bine pentru noi.
Si chestia asta ma face sa cred ca nu a fost intimplarea, nici in acest caz, nici in toate celelalte de care am avut parte de raspuns de la Dumnezeu, pentru ca intotdeauna lucrurile parca au fost regizate ca totul sa fie bine.
Pareri?

"Oricum, cred ca nu vrei sa pricepi, nu ca nu ai fi suficient de inteligent incit sa nu intelegi."

As vrea sa pot spune si eu asta despre tine, dar as minti...

OK, nici o explicatie nu ma va convinge, desigur ca voi ramane la ceea ce cred, nu poti infirma o credinta stabilita in 25 de ani, fie ea buna, fie gresita, asa ceva ia timp. Dar, dincolo de vorbele goale, vreau sa aud niste argumente. Din nou iti aduc aminte: cum de s-a petrecut intr-un anumit timp, si cum de copiii au putut vedea intr-un cadru ce le oferea siguranta extrema? Da-mi doua explicatii logice. Ceea ce crezi tu ca explica chestiil astea. Daca nu, esti descalificat din start, pentru ca se poate presupune ca ce aduc eu in discutie poate fi adevarat. Cind nu ai cu ce sa infirmi ceva, e foarte posibil ca acel lucru sa fie adevarat. Restul e bla-bla.
Si, da, inteleg, ai minti daca ai zice ca sunt suficient de inteligent. Mai stiu pe cineva asa, imi da calificative de eronat si nefolositor la religie, si da de inteles ca sunt oarecum prost, dar la toate celelalte capitole imi da inteligent si folositor, si recunoaste ca sunt un om ca oricare altul.
Deci, eu inca astept argumente. Altfel, ce am zis, e cit se poate de adevarat. Dar sunt sigur ca nu vor veni. Vei spune orice altceva, dar nu ceva serios in legatura cu cele doua chestii pe care le-am adus in discutie.

Si in legatura cu zebra, daca si altii vad zebra albastra, asta ar insemna ca e o problema de vedere sau imaginatie? Sa se insele oare toti? Cazul asta nu e singular, Mclaren12 a si zis ca a mai auzit de povesti din astea. Deci si altii au avut experiente asemanatoare. Toti sa se insele? Desigur, nu exclud si posibilitatea ca eu sa vad zebra albastra din imaginatie, sau ca am probleme cu vederea, sau pur si simplu pentru ca port ochelari de soare cu lentile albastre, exista si asemenea cazuri, dar asta nu da la o parte veritabilul, ca mai multi au vazut pe bune o zebra albastra.

"Dar, dincolo de vorbele goale, vreau sa aud niste argumente. "

Daca ai fi citit si inteles ce am scris gaseai fara probleme argumentele. Doar ca...nah..e complicat dupa 25 de ani, vorba ta, sa mai intelegi ceva...

"Mai stiu pe cineva asa, imi da calificative de eronat si nefolositor la religie, si da de inteles ca sunt oarecum prost, dar la toate celelalte capitole imi da inteligent si folositor, si recunoaste ca sunt un om ca oricare altul."

Pe cineva, asa cum? Ca nu cred ca te-am blagoslovit cu "folositor" pe undeva, desi acum sa nu exageram, posibil ca unele lucruri sa le zici bine. Dar una e una, alta e alta. Mai exact, faptul ca ai credinte in spiridusi inexistenti, nu inseamna neaparat ca nu stii sa te legi la sireturi, de exemplu.

Cum percepi tu " Dumnezeu "? :)
ca Ei, ce il venereaza pe cel cu multe nume? Sau?
Totul se duce la El...
https://www.youtube.com/......s?/results

https://www.youtube.com/......tps?/watch

Eu cateodata il privesc cu mintea si inima deschisa pe acest Cthulu, dar o parte din mine nu poate crede / accepta ca bunul Iisus este atat de marunt si... manipulator, mai rau decat cum gandesc cei spalati pe creier ce se multumesc cu ce primesc sugrumati de institutii si guvern

Dumnezeu sigur e, numai un dobitoc a carui existenta ma tem ca nu are ce cauta poate crede ca nu exista.

Din atatea rugaciuni care chiar ar merita ascultate (nedreptate,oameni cu boli grave,parinti ce se roaga pentru salvare copiilor aflati in spitale) si care NU sunt ascultate, Dumnezeu a ales sa raspuna la cerinta ta de vedea un urs. Are atat de mult sens. Sigur ca Dumnezeu ti-ar asculta tie rugaciunea triviala, dar ar ignora rugaciunea unui parinte ca al lui copil intoxicat cu fum in urma unui incendiu sa supravietuiasca. Sigur, e perfect logic sa fie asa.

Asa mod idiot de gandire are creatorul?
Sau poate baga toate rugaciunile intr-o tombola gigantica si selecteaza la nimereala cateva la care sa raspunda. Are mai mult sens varianta asta.
Sau poate, si mai probabil, totul e hazard si coincidente. Varianta asta are cel mai mult sens.

Cristi, cu tot respectul, chiar refuz sa cred ca poti fi atat de stupid ca dupa ce mi-ai citit randurile de mai sus sa mai insisti ca ar fi vorba de nu stiu ce interventie divina. E limpede ca nu ai pus lucrurile in perspectiva, si ai uitat de toate acele cazuri in care Dumnezeu ignora ceea ce nu ar trebui ignorat. Acum ca ti-am reamintit am pretentia sa te trezesti la realitate si sa spui:
"Da inferno, acum imi dau seama ca din moment ce Dumnezeu a lasat un copil de 8 ani sa moara de leucemie in ciuda atator rugaciuni ale sale si ale parintilor lui, acum inteleg ca ar fi absurd sa cred ca el ar asculta rugaciunile astea triviale cu ursii. Am fost egoist pentru o clipa, am crezut ca sunt centrul Universului si ca doar eu contez. Acum am pus lucrurile in perspectiva si realizez ca am gresit. Ai dreptate."
Astept un raspuns ca acesta.

Dintre toate raspunsurile, al tau mi se pare cel mai rezonabil. Chiar daca sunt de acord doar partial cu el. Si iata de ce.
Dar hai sa-ti demonstrez ca si tu ai acelasi mod "idiot" de gandire ca si Creatorul. Sunt sigur ca oricind, pentru cineva drag, esti gata sa cheltui o suma impresionanta, chiar daca persoana nu are nevoie de ea. Sa zicem ca mergi cu iubita la un club de noapte si faci praf acolo 200 de lei. Nu e nimic rau in asta. Faci ce vrei cu banii tai. Insa asta e "ursul" tau. Si stii de ce? Pentru ca, saracului de pe strada, ori nu i-ai dat niciodata nimic, ori i-ai dat prea putin, 1 sau 2 lei, 10 lei ti s-a parut prea mult sa ii dai (asta e copilul din spitale). Nici asta nu e de condamnat. De condamnat e modul "idiot" de gindire ce sta in spatele actiunilor tale. Daca ai gindi "normal", cum ai spus in mesajul tau de aici, ar trebui sa te gindesti de doua ori inainte de a intra in club, si fara sa gindesti, sa dai ce ai, cele 200 de lei, celui sarac de pe drum. Si daca toti ar gindi la fel, nu am mai avea saraci printre noi. Dar hai sa iti spun mecanismele rugaciunii, si de ce cred eu ca nu e un mod idiot de gindire cand cheltui mult pentru cineva drag, chiar daca e vorba de nimicuri, si abia bagi in seama nevoiasii acestei lumi.
E vorba de relatie. Persoana iubita e cineva pentru tine. Saracul, chiar de ti-ar pasa foarte mult de toti oamenii, nu ar insemna foarte mult pentru tine. Si in consecinta, l-a trata ca atare. Sau, mai simplu, unui prieten ii dai 100 de lei daca iti cere, la un necunoscut te uiti uratda daca iti cere atit, nu? La fel e si la Dumnezeu. El ar vrea sa raspunda la rugaciunile oamenilor, dar noi avem o problema serioasa, nu avem nici un fel de relatie cu El, insa ii pretindem acei "100 de lei" ca si cand i-am fi cunoscuti, ca si cand am fi intr-o relatie cu El.
E voba de piedici. Si sunt atit de multe care se pot pune impotriva incit eu consider ca e o minune insasi faptul ca primim raspuns. Eu sunt cunoscut ca unul care primeste raspuns la rugaciunile sale, dar nu e pentru ca primesc raspuns neaparat, desi rata de raspuns ar fi undeva la 80-85%, e pentru ca am invatat cand sa ma rog si cand sa nu ma rog. Nu ma bag unde vad ca nu exista conditii pentru a se primi raspuns. Vad piedicile, vad ca nu pot fi inlaturate, si atunci realizez ca nu pot sa ma rog, ca nu trebuie sa ma rog, ca nu are sens sa ma rog, si atunci e normal ca acea rata de raspuns sa creasca. Dar pentru asta eu a trebuit sa caut, sa razbesc, sa lupt ani de zile.
E vorba, in acest caz, de copii. Hai deci sa dam in mintea copiilor. Cu un matur, consideram a fi cu totul altceva sa ii cer lui Dumnezeu sa ne arate un urs. Consider si eu ca ar fi fost stupid. Dar pentru copii, a fost ceva, a insemnat mult, chiar daca poate a fost ca o jacoa de copil. Intoarce-te in copilarie, la modul in care gindeai atunci, si vei intelege. Mai mult, ei au fost invatati acasa ca Dumnezeu exista, si ca raspunde la rugaciuni. Ceea ce s-a intimplat a fost un test, o lectie pentru ei. Ele, fetitele au venit cu ideea sa ne rugam, eu nu as fi facut asta singur, sau sa le indemn pe ele sa o faca. Si au vazut ca Dumnezeu le raspunde. A fost ca si cand Dumnezeu le-a zis: "Da, sunt aici ca sa va raspund cand va rugati" Asta este ceea ce s-a intimplat cu adevarat, nu doar o aratare a unui urs. Si de acum, pentru ca ele cred, cand se vor ruga din nou sa primeasca ceva, au sanse si mai ari sa primeasca, pentru ca credinta e fundamentala in rugaciune. Si mai e ceva: copiii au cea mai mare rata de raspuns de la Dumnezeu. De aceea am indraznit sa ma rog cu ele. Nu stiu sigur, dar cred ca copiii sunt flebetea lui Dumnezeu. Si asta pentru ca nu au inima intinata inca, cum o avem noi, oamenii maturi, si asta conteaza mult in relationarea cu El.
Deci, nu pot spune ca am fost egoist. Am primit lucruri la care nici nu visam sa le primesc, nici nu indrazneam sa ma rog, caci ma gindeam ca nu voi primi, si care erau doar mofturi de-ale mele. Insa asta e ceea ce eu numesc rasfat din partea Lui. Uneori, pe cei care sunt in relatie cu El, El ii mai si rasfata din cand in cand, la fel cum tu faci cu iubita ta. Si asta nu inseamna ca e gresit ca nu bagi in seama alte 7 miliarde de oameni cu toate nevoiele lor serioase, stringente si care au neaparat nevoie de un raspuns.

Nu una e una, alta e alta, ori sunt inteligent, ori sunt prost, ca asta era contextul in care vorbeam. Alegi, ori e una, ori e alta. Dar pentru tine e clar: sunt prost. Desi de multi am fost calificat ca inteligent, poti vedea asta la profilul meu, e inregistrat totul, dintre cele considerate in vreun fel, am aproape 2000 de raspunsuri inteligente, cele mai multe dintre toate. E o statistica de care daca vrei, ti seama, daca nu crezi ce vrei, ca sunt un prost. Pe mine nu ma deranjeaza .

Corect.Dar nu este vorba de zeul evreilor.
Acela a fost un simplu supraveghetor venit de undeva si care a plecat de unde a venit.(Din fericire)

Da. Cam asta este. E ca si ciocolata . Ne rasfatam cu ea, pentru ca ne place, insa face bine si al organism, cacaua fiind plina de antioxidanti. Dumnezeu a gasit cu cale sa faca un bine intr-un mod mai simpatic. Si te asigur ca atunci cand ne-am intors acasa, una din fetite i-a zis unui baiat care nu credea cu convingere ca a vazut ursul pentru ca ne-am rugat ca s ail poata vedea. Atunci am realizat pe deplin impactul acelei intimplari asupra sufletului si mintii ei.

Dupa tot ce ai spus simt ca as putea foarte bine sa im idau copy paste la raspunsul meu anterior si tot ar ramane valabil.
Practic nu ai combatut nimic din ce am spus.

"El ar vrea sa raspunda la rugaciunile oamenilor, dar noi avem o problema serioasa, nu avem nici un fel de relatie cu El"

Asa cum am spus, exista cazuri in care copiii mor la 5 ani iar parintii aveau o relatie foarte buna cu Dumnezeu (poate chiar mai buna decat a ta, sau in orice caz la fel de buna).
Doar nu vrei sa spui ca TOTI acei oameni ce s-au rugat si nu au fost ascultati aveau o relatie cu Dumnezeu inferioara relatiei tale?

"E voba de piedici. Si sunt atit de multe care se pot pune impotriva incit eu consider ca e o minune insasi faptul ca primim raspuns. Eu sunt cunoscut ca unul care primeste raspuns la rugaciunile sale, dar nu e pentru ca primesc raspuns neaparat, desi rata de raspuns ar fi undeva la 80-85%, e pentru ca am invatat cand sa ma rog si cand sa nu ma rog. Nu ma bag unde vad ca nu exista conditii pentru a se primi raspuns. Vad piedicile, vad ca nu pot fi inlaturate, si atunci realizez ca nu pot sa ma rog, ca nu trebuie sa ma rog, ca nu are sens sa ma rog, si atunci e normal ca acea rata de raspuns sa creasca. "

Deci trebui sa te rogi atunci cand deja stii ca se va intampla lucrul respectiv sau exista sanse foarte mari ca el sa se intample. Cam asta e ce spui acolo.
Cand probabilitatea ca lucrul respectiv sa se intample e mica, nu te mai rogi. Dragut.

"Dar pentru copii, a fost ceva, a insemnat mult, "

Si pentru copiii aia care se roaga sa traiasca si cu toate astea mor viata nu a insemnat mult? Vezi raspunsul meu anterior. Faptul ca sunt copii nu rezolva problema pe care am ridicat-o.

"Ceea ce s-a intimplat a fost un test, o lectie pentru ei."
Nu vad in ce consta testul.
De ce Dumnezeu ar sta sa dea lectii unor copii iar pe alti copii ii lasa sa moare in chinuri de foame prin Africa? Aia nu mai au nevoie de lectii?
Vezi raspunsul meu anterior. Faptul ca a fost un test sau o lectie nu rezolva problema pe care am ridicat-o.

"A fost ca si cand Dumnezeu le-a zis: "Da, sunt aici ca sa va raspund cand va rugati""

De ce le-ar spune Dumnezeu asta lor, insa pe alti copiii, care CHIAR au nevoie si sunt religiosi, I-ar ignora? Problema nu se schimba. Ideea asta nu combata ce am spus prima data.

Nu mai punem la socoteala cati "ursi" le-a facut cadou Alah sau alte entitati de asta fantastice fanilor lor. Asta are impresia ca doar credinciosii crestini "primesc" mesaje de astea de la spiridusul lor. Neah, la oricine sau orice te-ai ruga, mai devreme sau mai tarziu, probabilitatea sau intamplarea iti poate da iluzia ca staruinta ta in a pupa in dos pe acel cineva sau acel ceva a dus la indeplinirea dorintei tale.