Si cu panteistii cum ramane?
Dumnezeu este matematica si matematica este Dumnezeu.
Cand unul incepe sa iti povesteasca de ce crede sau nu crede in Dumnezeu, de ce mai simti nevoia sa scrie in raspuns daca e ateu sau credincios?
Sunt ateu, consider existenta unui zeu imposibila din punct de vedere rational, logic, stiintific, ce consider imposibil e 1 aparitia lui
2 ca a creat totul din nimic
3 existenta lui
in plus stiinta ofera raspunsuri rationale in privinta universului, evolutiei etc
raul din lume nu ar exista daca ar exista o finta absoluta care binele
oamenii mereu au inventat zeii ca speranta pentru viata de apoi, ajutor divin, explicati primitive, de ce as crede in unul din 2700? cu ce diferentiaza zeul evreu de ei?
Sunt ateu.
Nu cred in dumnezeu deoarece intra deja in categoria misticismului iar asta este imposibil din punct de vedere stiintific.Nu exista nici o dovada a existentei lui d-zeu sau iisus.
Sa cred in altceva? Da.
Existenta altor forme de viata din alte galaxii nu neaparat intr-o stare evolutiva spre creatie sau ratiune; pot fi doar bacterii, animale, plante.
Sa raspund si pentru crestini? Hmmm
Nu e nimic de spus aici pentru ca ei sunt condusi de catre dumnezeul lor imaginar degresand cu timpul si uitand sa isi creeze propriul intelect si propria judecata fara a avea la baza credinta pe deplin in dumnezeu asteptand ca el sa apese pe un buton si viata sa li se schimbe radical intr-o singura clipa.
De fapt necredinciosii cred in dumnezeu dar nu sunt asa convinsi, majoritatea lor dupa ce se conving ca dumnezeu nu exista devin atei
Nu ma contrazic deloc, tu crezi in mos craciun? raspunsul tuturor este nu pentru ca nu exista, acum inlocuieste mos craciun cu dumnezeu
O pilda foarte frumoasa, intitulata "discutie intre doi embrioni" :
"- Tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur! Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva… Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura…
- Ce ciudat! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit noi aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, intr-un intuneric profund.
- Eu nu stiu exact cum va fi daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista!
- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!"
Nu cred in liber arbitru. Cred ca atat caracterul nostru cat si modul nostru de a trai este scris in genele noastre si nu vom putea schimba nimic din ceea ce ne 'defineste' printr-un efort de vointa. As fi putut accepta orice interpretare metafizica/metaforica a bibliei - sunt foarte open-minded asa ca as fi putut accepta orice posibilitate - dar atata timp cat am devenit constienta de acest lucru, prefer sa nu mai cred in nimic.
Sunt atee agnostica.
Sunt ateu, nu cred in entiati pentru ca sunt lucruri imaginare, fara o dovada rationala.
PSe ce esti asa de curios(a)? ce incerci sa obti? sau sa afli?