Intrebare pentru creduli...
Daca dumnezeu este ATOTPUTERNIC, de ce nu ne scapa de rau ( iadul, satana )?

Dar intrebarea principala este: meritam?

Dar ne va scapa, si acest lucru foarte curand. Apocalipsa20:1-3; 21:8.Psalmi37:9-11

Pai daca tu nu crezi in Dumnezeu, cum de mai ai curajul sa intrebi?
Ii scapa de iad si de satana pe cei care cred in El si ii fac voia.

Pentru ca nu exista

Intrucat ti-a dat posibilitatea sa judeci si sa alegi (liberul-arbitru).Tot nu te-ai dumirit?

))) Intrebarea aceasta a pus-o si talharul de pe cruce, si sti ce a patit nu? Acuma sa-ti raspund cinstit, daca ai avea credinta cit un graunte de mustar, ai putea muta muntii, concluzia este : cine crede an Dumnezeu si crede ca Isus este fiul sau cel ce sa jerfit pentru intreaga natiune, cu siguranta acela este scapat de iad si de satan.
Draga tinere, nimeni nu te poate obliga sa crezi in ceva, acum ai usa deschisa, daca doresti intri, daca nu...
Fiecare va avea parte de judecata sa, cel bun va merge cu amparatul cel bun iar cel rau cu imparatul cel rau. Un sfat prietenos tia-si da : nu complica asa de tare lucrurile pe cit sunt de simple.

Off...cu cine ma lupt...degeaba.

Fa ce trebuie si nadajduieste ca te va scapa...

Pentru ca nu vrea si pentru ca ne lasa sa alegem singuri ce cale vrem sa urmam.

L-ai vazut pe satana de zici sa te scape de el?

*** bh cap. 11 pag. 109-112 par. 10-15 De ce permite Dumnezeu suferinţa? ***
10 Pentru a afla de ce permite Dumnezeu suferinţa trebuie să ne întoarcem în timp la momentul în care a început ea. Când Satan i-a determinat pe Adam şi pe Eva să nu mai asculte de Iehova, a apărut o problemă importantă. Satan nu a pus la îndoială puterea lui Iehova, deoarece chiar şi el ştie că Iehova are putere nelimitată. El a contestat dreptul lui Iehova de a guverna. Satan l-a acuzat pe Dumnezeu că este un conducător rău, făcându-l mincinos şi reproşându-i că îşi privează supuşii de ceva bun (Geneza 3:2–5). Satan a lăsat să se înţeleagă că omenirea ar duce-o mult mai bine fără conducerea lui Dumnezeu. Afirmaţia sa era un atac la adresa suveranităţii lui Iehova, a dreptului său de a guverna.
11 Adam şi Eva s-au răzvrătit împotriva lui Iehova. Cu alte cuvinte, ei au spus: „N-avem nevoie de conducerea lui Iehova. Putem stabili singuri ce e bine şi ce e rău". Cum putea Iehova să rezolve această controversă? Cum le putea el demonstra tuturor creaturilor înzestrate cu raţiune că rebelii nu aveau dreptate şi că modul său de a conduce era cel mai bun? După unii, Dumnezeu ar fi trebuit, pur şi simplu, să-i distrugă pe rebeli şi să creeze alţi oameni. Însă Iehova îşi făcuse deja cunoscut scopul de a umple pământul cu descendenţii lui Adam şi ai Evei şi voia ca aceştia să trăiască pe un pământ paradiziac (Geneza 1:28). Iehova îşi realizează întotdeauna scopurile (Isaia 55:10, 11). În plus, dacă i-ar fi distrus pe rebelii din Eden, controversa legată de dreptul lui de a guverna ar fi rămas nerezolvată.
12 Să ne gândim la următoarea ilustrare: Un profesor le arată elevilor cum să rezolve o problemă dificilă. Un elev inteligent se răzvrăteşte şi spune că metoda profesorului nu este bună. El susţine cu tărie că ştie o metodă mult mai bună, lăsând impresia că profesorul este incompetent. Unii elevi îi dau dreptate, răzvrătindu-se şi ei. Ce ar trebui să facă profesorul într-o asemenea situaţie? Dacă i-ar da afară pe rebeli, ce vor gândi colegii lor? Nu ar crede oare că elevul care s-a răzvrătit şi susţinătorii lui au dreptate? Toţi ceilalţi elevi din clasă şi-ar putea pierde respectul faţă de profesor, considerând că îi este frică să nu se descopere că n-a avut dreptate. Dar, să presupunem că profesorul îi permite elevului răzvrătit să demonstreze în faţa clasei cum ar rezolva el problema.
13 Şi Iehova a făcut ceva asemănător. Să ne amintim că la cele întâmplate în Eden au asistat milioane de îngeri (Iov 38:7; Daniel 7:10). Modul în care avea să acţioneze Iehova urma să aibă un puternic efect asupra acelor îngeri, iar, în final, asupra tuturor creaturilor înzestrate cu raţiune. Ce a făcut deci Iehova? El i-a permis lui Satan să arate cum ar conduce el omenirea. De asemenea, Dumnezeu le-a permis oamenilor să se guverneze singuri, sub influenţa lui Satan.
14 Profesorul din ilustrarea de mai înainte ştie că elevul răzvrătit şi cei de partea lui se înşală. Însă el mai ştie că, permiţându-le să încerce să-şi demonstreze afirmaţiile, toată clasa va avea de câştigat. Când se va vedea clar că nu au dreptate, toţi elevii sinceri se vor convinge că profesorul este singurul competent să conducă clasa. Ei vor înţelege, de asemenea, motivul pentru care profesorul îi va da afară pe elevii răzvrătiţi. În mod asemănător, Iehova ştie că oamenii cu inima sinceră şi îngerii fideli vor avea de câştigat văzând că Satan şi adepţii lui au dat greş şi că oamenii nu se pot guverna singuri. Ei vor învăţa un adevăr esenţial, ca şi Ieremia din vechime, care a spus: „Ştiu, DOAMNE, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii". — Ieremia 10:23.

Când vine vorba de obiecţii intelectuale cu privire la credinţa în Dumnezeu, există o obiecţie care este pe departe cea mai întâlnită dintre toate. Aceasta este ceea ce numim noi „problema răului". Mulţi oameni găsesc că noţiunea unui Dumnezeu în totalitate bun şi atotputernic şi existenţa răului şi a suferinţei sunt incompatibile. Oriunde am împărtăşit evanghelia în lume, aceasta s-a dovedit din nou şi din nou ca fiind cea mai des întâlnită problemă a oamenilor.

Fiindca dumnezeu nu exista si soarta ne-o facem noi.