Întrebare pentru creștini:
Ați experimentat în viețile voastre un moment în care v-ați îndoit de existența Lui Dumnezeu? ...sau măcar un moment în care v-au venit în minte întrebări peste întrebări și ați ajuns chiar să cereți un semn de sus?
În ce fel Dumnezeu v-a confirmat existența Lui?

"Vreau să Te pipăi și să urlu: ESTE!" (Tudor Arghezi)

`Nu m-am indoit NICIODATA si nici nu am simtit nevoia SA-L ating fiindca am simtit TOATA viata cum m-a ocrotit in momentele cruciale, atunci cand un om nu mai are solutii. P.S. Arghezi a fost un popa raspopit din cauze de pacate asa ca ce vroia el este si era irelevant.

Dar tu ai avut?

Da, mă îndoiesc și acum.
În ce fel Dumnezeu v-a confirmat existența Lui?
Cu un contra argument.
S-a întâmplat cam așa.
Când vrei să te apropii de Dumnezeu, Diavolul lovește extraordinar de tare.
Și așa cum i-a răspuns lui Moise, când acesta a cerut să vadă fața lui Dumnezeu.
- O să îți arăt partea mea de dinapoie. Un eufemism pentru fund. Nu mă lasă roboțelul să spun pe șleau.

Am crezut si eu dar cand am vazut faptele m-am prins ca e minciuna, si cand am aflat si am analizat si cum a fost inventata religia de catre bogati si cu ce interes, plus ca faptele niciodata nu arata existenta lui.

Iar aia care au nu stiu ce trairi, nu stiu ce au vazut, alea-s halucinatii sau iluzii care par reale si ei cred ca a fost de la dumnezeu. Ca asa se pocaiesc majoritatea, in urma unor halucinatii scurte "deodata am auzit vocea domnului sau lui isus si zicea ca trebuie sa ma intorc catre el" "deodata am simtit asa o forta care m-a ridicat si.", pai de la ei stiu ca asa descriu cum s-au convertit brusc. Lumea nu se pricepe si nu se prinde ca-s iluzii, normal ca par reale, dar nu e nimic real.
Au o fina samanta psihotica si s-a manifestat atunci si atat.

Iar aia care zic "vaaai m-a ajutat dumnezeu sa ma fac bine", e o prostie pana si in poveste, de ce n-a facut sa evite sa se imbolnaveasca?! Deci clar e o anapodeala. N-are nici o logica sa lasi omu sa sufere ca apoi sa-l scoti, ce vrei, sa te dai mare sau cum? Daca esti smecher si bun, faci sa nu mai sufere de la inceput.

Pe langa asta, sunt boli care oricum treceau, chiar daca sunt incurabile in faza mai avansata, la unii luate din pripa se vindeca, si gata, iar pune pe seama lui dumnezeu, deci tot fals.
Ca daca luam boli cu adevarat incurabile in orice stadiu, luam DZ 1 adica diabetul de tip 1, care apare in copilarie pana in 30 ani, si nu se vindeca sub nici o forma. Nici unul nu se vindeca.
Schizofrenia, tulburarea bipolara, sindrom down, oligofrenia, nascut orb, si altele, fara maini, picioare, nu am vazut picior crescut.

Deci cam asta e adevarul. Am zis ce am zis, ca astea o sa invoce cei care cred ca dumnezeu le-a aratat existenta.

Din câte țin minte, nu, iar întrebările sunt acceptate și normale, până și evreii care au intrat în contact cu Dumnezeu își puneau întrebări.
Văzut.
Tu, ai avut asemenea momente?

Pai la inceputul vietii eram ateu dar nici acum nu pot sa zic ca-s crestin.

Dz e un personaj inexistent de poveste primitiva mincinoasa, e inlocuitorul stiintei, adevarului, realitatii si ratiunii. Cand vrei sa justifici orice, bun sau rau, il poti utiliza pe Dz ca merge bine in cazul omului care nu-si foloseste ratiunea si se lasa ametit cu povesti absurde. Bunatatea, puterea si iubirea lui Dz cel fals, inventat si inexistent se vede bine in spitalele pline cu bolnavi.
Religia e ca un virus care merge bine la oameni. Cand ai un calculator virusat, oricat de performant ar fi, e inutil posesorului. Poate fi util insa celui care l-a virusat. Asa e si omul, daca isi baga in cap falsuri, falsuri scoate si el, deci e util acelora care l-au inselat. E corect asa? E foarte corect. Intotdeauna, cel puternic are de castigat, e normal si e corect. Nu putem avea pretentia ca un om puternic sa obtina mai putin decat un om slab (la minte). Deci cel puternic poate crea niste povesti mincinoase si sa-l insele pe cel mai slab, sa-i promita ca va avea viata buna dupa ce va muri, adica niciodata si in felul asta cel puternic (la minte sau la minciuna ) va obtine mai mult de la viata si e meritul lui, pe cand cel mai slab, va avea o viata mai saraca asa dupa cum merita. Poate avea succes devirusarea omului? Nu prea. Omului "ii place" sa fie inselat. Intervine comoditatea, naivitatea, lacomia, asa ca la jocurile de noroc, cand in urma promisiunilor mincinoase ca va castiga, pierde si ce are. Prin urmare, incercarea de a aduce omul la realitate poate fi in cele mai multe cazuri sortita esecului, din cauza ca te impotrivesti mersului firesc al lucrurilor. E ca si cand ai vrea sa faci apa sa curga la deal. Si atunci cum mai bine? Il asi sa se descurce singur. Are ratiune, are simturi, deci daca falsurile i se par reale, sa fie sanatos, ce e problema lui.

"acum un ceva vreme voiam sa ma fac ateu"
Nu te poti face ateu.Esti sau nu esti.Devi sau nu, dar dupa o perioada mai lunga.
Nici un ateu nu se trezeste dimineata crestin si zice:"Gata, de azi sunt ateu!"

N-am vrut sa fac pe desteptul fiindca sunt destept.Nu trebuie sa o dovedesc.
Ai zis ca voiai sa te faci ateu.Nu te faci ateu.Simplu.
E o mentalitate scarboasa a unor crestini.Ca cineva e ateu fiindca e la moda, ca ateii stiu ca lipsa de credinta e gresita, etc.
"Hai mai canta la alta masa ca nu impresionezi "
Wow.M-ai dat gata.Sunt mort.N-am vazut asa ceva niciodata.

In mod normal, orice om care se presupune a fi un inchinator a lui Dumnezeu, ar fi trebuit sa experimenteze unele momente in viata in care sa isi ridice anumite semne de intrebari cu privire la Dumnezeu. Astfel de indoieli si de curiozitati te ajuta sa il intelegi si sa il cunosti mai bine pe cel in care vrei sa te increzi. Implicit, te ajuta si sa iti intaresti credinta, putand astfel sa ii faci tot mai mult voia.
Nu as vrea sa intru in detalii, dar pot spune ca am avut parte de unele intamplari ce m-au ajutat sa descopar si sa inteleg putin mai bine unele dintre caracteristicile Sale.

Eu am auzit prima dată de la bunica mea de Dumnezeu și în satul respectiv era o biserică neoprotestantă cu niște bătrânei ca ea care predicau, nu știau multe și nu-mi puteau răspunde la toate întrebările ceea ce mi se părea ciudat. Mi s-au dezvoltat niște ipoteze și după ce mi s-au demonstrat am început să mă pocăiesc.
Ai putea spune acum: "Aha! Și tu ești doar unul din ăla care căuta un loc în care să i se dea dreptate în ceea ce crede."
Ei bine, ipotezele astea au fost:
1. Dumnezeu fiind perfect nu putea face decât o Carte perfectă, iar o Carte perfectă are fiecare literă pusă acolo cu un scop.
2. Biblia este o colecție de cărți spre mântuirea oamenilor așa că nu putea fi greu de înțeles pentru oamenii ce vor să fie mântuiți(mai ales cu Duhul Sfânt care vine în ajutor prin oamenii loiali Lui).
3. Orice capitol din Biblie este în egală măsură de important ca orice alt capitol.
4. Există simboluri în Biblie și sunt în egală măsură de importante ca orice alt pasaj evident.

E o întrebare pentru crestini, asa ca, poti sa îi consideri pe toti ateii din comentarii crestini
Da, m-am îndoit la viata mea, dar nu destul de mult încât sa afirm ca "Nu exista Dumnezeu".
De ex.Toma care l-a vazut pe Dumnezeu face-to-face s-a îndoit pana la 0, 50% de existenta Lui, crezand ca Isus caput nu mai avea cum sa învieze.De ce? Fiindca lucrurile neobisnuite sunt lucruri imposibile pentru oameni.
În lumea știintifica au fost atatea îndoieli numite necredinta, si ele s-au adeverit un adevar absolut.
Chiar si ateii folosesc credinta în anumite situatii de zi cu zi; atunci cand se aseaza pe o banca crezand ca ea îi sustine, sau cand sar în gol cu parasuta si se încrede pe dânsa, sau, sau.
Pana la urma despre asta e vorba.

Toata lumea trece si va trece prin asta la un moment dat. E in natura noastra sa ne punem intrebari si sa ne indoim.

Da, am avut momente în care mi-am pus întrebări. Nu îmi amintesc dacă am cerut sau nu in semn de Sus, dar am primit.

Anul acesta, în postul mare, m-am dus să mă spovedesc. Înainte de a începe vecernia, preotul trebuia să citească un acatist, iar eu mi-am propus ca, pe lângă prenumele membrilor familiei mele, să mai scriu pe o persoană credincioasă la care ţineam ( şi poate că şi acum ţin) foarte mult. Mare mi-a fost mirarea când persoana dată m-a sunat chiar în timp ce preotul citea acatistul, chiar dacă nu mai vorbisem de ceva săptămâni.

O altă întâmplare a avut loc într-unul dintre visele mele. Se făcea că urmează să mă mărit cu un bărbat bătrân şi urât . Supărată, m-am aşezat pe marginea patului, iar când mă uit bine, văd că lângă mine se află o icoană, iar sfântul semăna să fi fost un călugăr după veşminte. În momentul în care am luat în mână icoana se făcea că am prins curaj să fug. Apoi mi-am zis să citesc întâi pe icoană care este numele sfântului. M-am trezit şi nu îmi puteam aminti exact cum îl cheamă, Ioan Hozevitul sau Iacob Hozevitul. Ulterior am aflat că există aşa sfânt, Ioan Iacob Hozevitul, am citit puțin din biografia lui şi am aflat că a scris şi poezii creştine, care se pot găsi pe net.

Mă conving de existenţa lui Dumnezeu numai aruncând o privire la înţelepciunea cu care au fost aranjate foarte multe lucruri în viaţa mea.

Da, a existat, dar Dumnezeu nu mi-a aratat niciun semn deosebit de cel pe care mi-l arata in fiecare zi, ma iubeste.