Intrebare pentru crestini: exista argumente pentru acceptarea Genezei in sens strict, literal? Si exista argumente impotriva acceptarii ei in sens metaforic?

In lumea academica in care gandirea evolutionista reprezinta de obicei norma, e nevoie de mult curaj pentru a te ridica in picioare in mijlocul acestei comunitati stiintifice si a insista asupra faptului ca Dumnezeul Bibliei a creat universul intreg si tot ce contine el.El devine tinta colegilor sai care il ironizeaza pentru ca adopta un asemenea crez. Lector de inalta distinctie la Universitatea din Leeds, dr.Andrew McIntosh un specialist de marca in teoria combustiei.El priveste cu mare atentie la implicatiile modelului creationist in relatie nu numai cu primele capitole ale cartii Geneza ci si cu subiectele generale ale teologiei crestine.

Din vremuri stravechi se stie ca textul sacru are patru sensuri: un sens literal, unul alegoric, un sens moral și, în fine, un sens anagogic.
Si este valabil pentru toate religiile.
Selectie naturala.

Nu scrie nicaieri in Biblie ca Geneza trebuie citita literal sau metaforic, asa ca fiecare o interpreteaza dupa cum il taie capul si cat a-nvatat la scoala.

Ce argumente sa fie? S-a gasit cumva scheletul lui Adam?

"exista argumente pentru acceptarea Genezei in sens strict, literal?"
Da, exista, o gramada de contraargumete
"Si exista argumente impotriva acceptarii ei in sens metaforic"
Daca s-ar accepta in sens metaforic s-ar pierde doctrina fundamentala a crestinismului -biblia.

Conteaza atat de mult?

Descriind evenimente care au avut loc cu miliarde de ani în urmă, Geneza prezintă faptele cu o simplitate impresionantă: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul". Este semnificativ că în această propoziţie introductivă Dumnezeu este identificat drept Creatorul, creaţia lui materială fiind cerurile şi pământul. În cuvinte solemne, bine alese, primul capitol descrie în linii mari lucrarea de creare cu privire la pământ. Această lucrare a fost realizată în şase perioade numite zile, fiecare începând cu o seară, când lucrarea de creare pentru acea perioadă era nedefinită, şi sfârşindu-se în strălucirea unei dimineţi, când gloria creaţiei se dezvăluia cu claritate. În ‘zile’ succesive au apărut lumina, întinderea (sau atmosfera), uscatul şi vegetaţia, luminătorii care separă ziua de noapte, peştii şi păsările, animalele de uscat şi, în cele din urmă, omul. Apoi, Dumnezeu a făcut cunoscută legea care guvernează speciile, bariera care face imposibilă evoluţia unei specii în altă specie. După ce l-a făcut pe om după chipul său, Dumnezeu a anunţat scopul său triplu cu privire la om: să umple pământul cu descendenţi drepţi, să-l supună şi să stăpânească peste creaţia animală. „Ziua" a şaptea a fost binecuvântată şi declarată sfântă de Iehova, care a început să se ‘odihnească de toată lucrarea pe care a făcut-o’. Relatarea aduce apoi în prim-plan lucrarea de creare a lui Dumnezeu cu privire la om. Ea descrie grădina Edenului şi locul unde se afla, consemnează legea lui Dumnezeu referitoare la pomul interzis, arată cum a dat Adam nume animalelor şi cum a instituit Iehova prima căsătorie, făcând o femeie din corpul lui Adam şi aducându-i-o ca soţie.