Intrebare pentru crestinii care nu sunt ortodocsi: ce critici ati aduce Ortodoxismului?
Închinătorii bisericii majoritare nu cunosc nici învățăturile sfinților părinți; și majoritatea dintre ei nici Biblia. Cum poate un om să cunoască dacă "sfinții părinți" vorbesc adevărul dacă el nu a citit Biblia niciodată? Biblia este filtrul ereziilor. Nu sunt vorbele acestea venite din partea închinătorilor bisericii majoritare: "Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții"? Și "lucru de mântuială", și multe altele de acest fel?
Dacă oamenii ar citi Biblia ar găsi scris că ne este interzis să ne închinăm îngerilor sfinți, și că apostolul Pavel și-a rupt hainele când a văzut că ascultătorii lui au început să i se închine. Și când el a refuzat acest lucru și le-a spus că este om ca și ei, chiar dacă l-au văzut făcând minuni înaintea lor, ei imediat au început să arunce cu pietre în el pentru că nu au fost lăsați să i se închine.
Fără Biblie omul nu va ști ce este bine și ce este rău; el nu știe nici cum să se închine, și nici că trebuie să se închine doar lui Dumnezeu -doar Sfintei Treimi.
Dacă intermediarul dintre om și Dumnezeu nu conduce pe om la Dumnezeu, atunci el nu trebuie să existe; pentru că un astfel de intermediar, către cine va conduce pe om? Intermediarul nu este Dumnezeu ca să poată el să mântuiască. Intermediarul trebuie să fie conducă la Dumnezeu. Dacă nu face asta, atunci intermediarul face lucrarea diavolului.
Dar dacă omul nu cunoaște Biblia în mod personal, el nu va ști să se închine lui Dumnezeu. Apostolii au fost trimiși de Duhul Sfânt la aceia care au cunoscut pe Dumnezeu, dar nu știau cum să I Se închine. Iar Biblia spune că oamenii care aveau o inimă aleasă erau aceia care "cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este așa". Dar închinătorii bisericii majoritare nu fac așa ceva. Ei nu deschid Scripturile niciodată în viața lor. Păi ce viață spirituală pot să aibă aceștia fără Biblie? Dar în ziua când aceștia vor deschide Scripturile în mod personal, ei atunci vor ieși din biserica majoritară. Până atunci ei se nasc și mor fără să cunoască Biblia. Și învățătura că omul poate să mai fie mântuit după ce nu mai este în viață, îi încurajează pe toți să trăiască după plăcerile firii pământești, că mai există o șansă după aceea. Păi ce folos mai are să mai trăiască omul în ascultare de Dumnezeu dacă după moarte un astfel de om mai poate să fie mântuit? Mai ales cel bogat poate să plătească sobori de preoți ca să se roage pentru el după ce moare, liniștindu-și conștiința că mai există speranță de viață veșnică după moartea lui.
Astfel de intermediari nu sunt de la Dumnezeu.
În ce privește mărturisirea păcatelor, Iacov se referă la faptul că atunci când un credincios greșește împotriva altui om, atunci cel greșit trebuie să-și mărturisească păcatul înaintea celui ce a fost defăimat. Învățătura aceasta este de la Domnul Isus când a spus că atunci când cineva vrea să aducă un dar lui Dumnezeu și își aduce aminte că nu este împăcat cu cineva, atunci un astfel de om trebuie ca mai întâi să se împace cu fratele său și apoi să-și aducă darul. Dar păcatele personale nu trebuiesc auzite de urechile muritorilor. Dacă a greșit public, atunci trebuie să-și mărturisească păcatul public. Dar repet: păcatele personale nu trebuiesc auzite de urechile muritorilor; pentru că asta este depersonalizare, este o umilință nesfântă.
Pe când actul umilinței pe care îl cere Dumnezeu este însăși exemplul Său de a ne spăla picioarele unii altora, și mai ales cu aceia care am avut relații defectuoase. Acest lucru încă există în biserica lui Dumnezeu. Aceasta este umilința cerută de Dumnezeu, umilință care înalță sufletul aceluia căruia i se supune. Asta duce la împăcare sinceră între două persoane care s-au certat. Și poporul lui Dumnezeu știe că este păcat să te împărtășești dacă nu ai făcut tot ce ține de tine ca să te împaci cu cel care te-ai certat. Dar repet: păcatele personale nu trebuiesc auzite de urechile muritorilor. Înțelege dar că ceea ce este personal trebuie să rămână personal: strict doar între om și Dumnezeu.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Iti spun ce as avea eu de reprosat BOR! si anume faptul ca nu-l demit pe antipaticul si infractorul> Arhiepiscopul Teodosie
Iar eu sunt ortodox...
Ce nu imi place la noi ortodocsii este ritualul complex si de cele mai multe ori idiot care se practica, de la nunta, inmormantare, botez pana la ce vreti voi, practici si cutume idioate veti gasi la noi.
Răspunde
Cutumele, da, sunt ale noastre, unele mai înflorite, însă ritualul ăla de care pomenești tu, sunt Tainele Bisericii și deși nu am apucat să citesc Biblia complet (încă e în proces de citire 
La noi se consideră sfinte Tainele. Adică la căsătorie se spune sigur "Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu separe."
Cununia la Biserică nu e ca aia civilă când faci hârtii, faci poze în fața mulțimii, mirii se sărută și par o poveste wow, în Biserica Ortodoxă se creează o Taină, invizibilă, dar legată chiar cu o ață a Domnului invizibilă. Ba chiar mătușa mea, care este doxă de religie, mi-a zis că ea a trecut pste toate cu unchi-miu, bătăi, înșelări cu tot satul, dar a zis că deși mai faci o mie alte de căsătorii, în fața Domnului ești legat tot cu primul soț/soție. Că acolo e o taină. Eu acum nu instig la violență domestică, ba chiar la a deschide ochii bine ca atunci când faci pasul "Da!" Spus la altar, să o faci asumat nu 100% ci 1000% pentru că după divorțul nu va afecta doar linia lor genealogică ale soților ci va cădea și pe copii. Că nu întâmplător a zis Dumnezeu la Taina Cununiei "Ce Domnul a unit, omul să nu despartă."
Idem și cu celelalte Taine.
P.S. în cărțile sfinților ortodocși, ăia cei mai sfinți, spune că Paranghelia aia cu dezmăț, mese bogate și lăutari, e de fapt chiar un păcat.
Căsătoria înseamnă doar Taina. La Biserică, nu la primărie. Nici măcar rochia albă nu prea e vreo cine știe ce chestie din așa zisă Taină. E doar o reprezentație a noastră umană, prin care se arăta virginitatea și puritatea femeii când se unește cu soțul ei. Asociat cu porumbelul alb tot din Biblie și care nu întâmplător a fost numit și porumbelul păcii de secole. Aș mai asocia rochia albă a soției și cu ce spunea Mântuitorul în Biblie, nu știu exact la ce capitol, dar eu chiar aud predica asta și la Biserică, cum că femeia pură se unește cu Mântuitorul, cel care ne-a răscumpărat păcatele. Era o pr3dică la un moment dat dar îmiscapă acum detaliile.
De asemena la înmormântare, înmormântarea se face Biserică e tot o Taină, prin care se face slujbă de adormire și pomenire a mortului la Dumnezeu, se mai face o mică citire la cimitir, că trebuie și mortul dus undeva. Apoi tot ce e acasă e o altă paranghelie, de obicei făcută cu fast, uneori mai ceva ca la nuntă 
) și doar cu neamuri și cunoscuți.
Familia mortului trebuie să facă pomană pentru mort, ca Dumnezeu să se înduplece și să-i ierte. Spre exemplu, un sinucigaș, nu are voie la acei 7 ani de rânduieli de citiri la Sfântul Altar și nici la pomeni. Dar dacă familia sinucigașului dă totuși mereu când are ocazia unui amărât, nu tot neamurilor, și citește mult, pentru sinucigaș și sufletul lui, la a doua venire a Mântuitorului, se spune că pot ajunge și sinucigașii să fie iertați.
Deci pomana aia se face doar ca milostenie, în liniște și ar trebui dată doar amărâților, nu neamurilor care ajung uneori și să râdă la pomeni și evident rânduiala citirilor bisericești. Atât este din Taina Morții, restul e dezmăț, păgânism.
La fel și cu Botezul și nu mai știu ce alte taine mai sunt, dar parcă erau în jur de 7, dacă nu mă înșel.
Ideea este că tot ce e în Biserică, e ritual Divin. Cine crede altceva e nebun. Tot ce e în afara Bisericii, e păgânism și sincer, nu prea mai știu dacă Dumnezeu chiar vă mai cunună, la ce vede că fac oamenii după ieșirea din Biserică.
Răspunde
Pentru că pune tradiția și "sfinții părinți" mai presus de Biblie. Asta duce la învățături nebiblice; adică învățături care sunt împotriva Bibliei.
Și ce este nebiblic este împotriva Bibliei, tot așa cum cine nu este cu Hristos este împotriva Lui.
Și învățături nebiblice sunt mulțime. Acestea sunt bineînțeles de la cel rău, și au ca scop să îi țină pe oameni departe de Dumnezeu și să nu Îl cunoască personal pe Dumnezeu.
Dumnezeu interzice intermediari (preoți) între om și Dumnezeu. Preotul trebuie să conducă pe om la Dumnezeu că cunoască personal pe Dumnezeu. Păcatul trebuie cunoscut doar de Dumnezeu, și nicio ureche omenească nu trebuie să îl audă. Când ne mărturisim păcatele personale înaintea oamenilor oricât de sfinți ar fi ei, ne depersonalizăm, ne dezumanizăm. Dar când ne mărturisim păcatele înaintea lui Dumnezeu în mod personal și direct, atunci suntem înălțați.
"Pentru că pune tradiția și "sfinții părinți" mai presus de Biblie. Asta duce la învățături nebiblice; adică învățături care sunt împotriva Bibliei.
Și ce este nebiblic este împotriva Bibliei, tot așa cum cine nu este cu Hristos este împotriva Lui."
Ortodoxia nu pune Sfânta Tradiție "mai presus", ci numai pe picior de egalitate, iar dacă ai fi avut chiar și cea mai vagă idee despre ce vorbești (ceea ce e extrem de atipic pentru tine) ai fi știut asta.
Asta ca să nu mai vorbim de faptul că Sfântul Apostol Pavel le spune celor din Tesalonic: "Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră.". Sfânta Tradiție sunt învățăturile transmise prin viu grai de apostoli și păstrate de Biserică din Antichitate și până astăzi, deci nu mă mir că o sectă înființată în secolul XIX de o semidoctă cvasiagramată va fi străină acestor învățături.
Iar Sfinții Părinți în primul rând au interpretat Scriptura, au comentat-o, fiind inspirați de Sfântul Duh, astfel încât ne putem încrede în interpretarea lor.
"Dumnezeu interzice intermediari (preoți) între om și Dumnezeu."
Probabil cel mai idiotic lucru pe care l-am citit pe site-ul.
"Păcatul trebuie cunoscut doar de Dumnezeu, și nicio ureche omenească nu trebuie să îl audă."
Al doilea cel mai idiotic lucru pe care l-am citit pe site-ul ăsta. Sfântul Apostov Iacov spune clar "Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.".
"Când ne mărturisim păcatele personale înaintea oamenilor oricât de sfinți ar fi ei, ne depersonalizăm, ne dezumanizăm."
Ba nu! Îți zic eu ce se întâmplă: te smerești! Asta se întâmplă! Nu ăsta e motivul pentru care avem preoți, de-acord, iar Spovedania se face în primul rând înaintea lui Dumnezeu, dar voi nu înțelegeți asta, și sunteți prea mândri, prea plini de sine pentru a vă mărturisi păcatele unui alt om. Nu vreți să recunoașteți c-ați greșit, având același defect ca dracii: nu puteți spune "Îmi pare rău!" E imposibil!
Mă așteptam de la tine să vii cu argumentul "închinătorilor bisericii majoritare", pentru că e suficient de stupid ca să-l repeți.
Biserica, săraca, nu e responsabilă de păcatele enoriașilor ei. Dacă majoritatea credincișilor nu citesc Sfânta Scriptură și nu urmează exemplul Sfinților lui Dumnezeu, cu ce sunt ceilalți de vină? Dumnezeu nu-i forțează pe păcătoși să vină la El, noi de ce am face-o?
Iar tot paragraful care urmează despre închinarea la îngeri și la sfinți este un mod mai lung de-a spune că n-ai auzit în viața ta de diferența dintre latreia/închinare și timao/venerare și nici n-ai citit despre Sinodul VII Ecumenic de la Niceea din 787.
După cum spuneam, habar n-ai despre ce vorbești.
"Mai ales cel bogat poate să plătească sobori de preoți ca să se roage pentru el după ce moare, liniștindu-și conștiința că mai există speranță de viață veșnică după moartea lui.
Astfel de intermediari nu sunt de la Dumnezeu."
Nu așa funcționează rugăciunile. Te poți ruga pentru cineva, ca Dumnezeu să aibă milă de sufletul lui, dar tot Dumnezeu decide ce face, până la urmă. Dacă ție nu-ți pare rău de păcatele tale și nu te-ai pocăit, pot să se roage toți preoții din țară pentru tine.
Și legat de mărturisirea păcatelor: Hristos le-a dat apstolilor puterea de-a ierta păcatele, pe care ei au transmis-o mai departe altor credincioși care-și doreau funcția asta și pe care-i considerau vrednici; așa a apărut preoțimea.
De ce le-ar mai fi dat Hristos puterea asta apostolilor, dacă oricum credincioșii i se putea mărturisi direct lui Dumnezeu? Nimeni nu face asta, nici măcar preoții, fiindcă e o sminteală.
Închinătorii bisericii majoritare nu cunosc nici învățăturile sfinților părinți; și majoritatea dintre ei nici Biblia. Cum poate un om să cunoască dacă "sfinții părinți" vorbesc adevărul dacă el nu a citit Biblia niciodată? Biblia este filtrul ereziilor. Nu sunt vorbele acestea venite din partea închinătorilor bisericii majoritare: "Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții"? Și "lucru de mântuială", și multe altele de acest fel?
Dacă oamenii ar citi Biblia ar găsi scris că ne este interzis să ne închinăm îngerilor sfinți, și că apostolul Pavel și-a rupt hainele când a văzut că ascultătorii lui au început să i se închine. Și când el a refuzat acest lucru și le-a spus că este om ca și ei, chiar dacă l-au văzut făcând minuni înaintea lor, ei imediat au început să arunce cu pietre în el pentru că nu au fost lăsați să i se închine.
Fără Biblie omul nu va ști ce este bine și ce este rău; el nu știe nici cum să se închine, și nici că trebuie să se închine doar lui Dumnezeu -doar Sfintei Treimi.
Dacă intermediarul dintre om și Dumnezeu nu conduce pe om la Dumnezeu, atunci el nu trebuie să existe; pentru că un astfel de intermediar, către cine va conduce pe om? Intermediarul nu este Dumnezeu ca să poată el să mântuiască. Intermediarul trebuie să fie conducă la Dumnezeu. Dacă nu face asta, atunci intermediarul face lucrarea diavolului.
Dar dacă omul nu cunoaște Biblia în mod personal, el nu va ști să se închine lui Dumnezeu. Apostolii au fost trimiși de Duhul Sfânt la aceia care au cunoscut pe Dumnezeu, dar nu știau cum să I Se închine. Iar Biblia spune că oamenii care aveau o inimă aleasă erau aceia care "cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este așa". Dar închinătorii bisericii majoritare nu fac așa ceva. Ei nu deschid Scripturile niciodată în viața lor. Păi ce viață spirituală pot să aibă aceștia fără Biblie? Dar în ziua când aceștia vor deschide Scripturile în mod personal, ei atunci vor ieși din biserica majoritară. Până atunci ei se nasc și mor fără să cunoască Biblia. Și învățătura că omul poate să mai fie mântuit după ce nu mai este în viață, îi încurajează pe toți să trăiască după plăcerile firii pământești, că mai există o șansă după aceea. Păi ce folos mai are să mai trăiască omul în ascultare de Dumnezeu dacă după moarte un astfel de om mai poate să fie mântuit? Mai ales cel bogat poate să plătească sobori de preoți ca să se roage pentru el după ce moare, liniștindu-și conștiința că mai există speranță de viață veșnică după moartea lui.
Astfel de intermediari nu sunt de la Dumnezeu.
În ce privește mărturisirea păcatelor, Iacov se referă la faptul că atunci când un credincios greșește împotriva altui om, atunci cel greșit trebuie să-și mărturisească păcatul înaintea celui ce a fost defăimat. Învățătura aceasta este de la Domnul Isus când a spus că atunci când cineva vrea să aducă un dar lui Dumnezeu și își aduce aminte că nu este împăcat cu cineva, atunci un astfel de om trebuie ca mai întâi să se împace cu fratele său și apoi să-și aducă darul. Dar păcatele personale nu trebuiesc auzite de urechile muritorilor. Dacă a greșit public, atunci trebuie să-și mărturisească păcatul public. Dar repet: păcatele personale nu trebuiesc auzite de urechile muritorilor; pentru că asta este depersonalizare, este o umilință nesfântă.
Pe când actul umilinței pe care îl cere Dumnezeu este însăși exemplul Său de a ne spăla picioarele unii altora, și mai ales cu aceia care am avut relații defectuoase. Acest lucru încă există în biserica lui Dumnezeu. Aceasta este umilința cerută de Dumnezeu, umilință care înalță sufletul aceluia căruia i se supune. Asta duce la împăcare sinceră între două persoane care s-au certat. Și poporul lui Dumnezeu știe că este păcat să te împărtășești dacă nu ai făcut tot ce ține de tine ca să te împaci cu cel care te-ai certat. Dar repet: păcatele personale nu trebuiesc auzite de urechile muritorilor. Înțelege dar că ceea ce este personal trebuie să rămână personal: strict doar între om și Dumnezeu.
Nu cunosc Biblia, nu o împlinesc, dimpotrivă încalcă poruncile biblice, multor ortodocși nici măcar nu le pasa de Dumnezeu, ba chiar poate ca nici nu cred în El etc etc.
Niciuna.
Dintre cei care cred in zeul evreilor sunt destul de ok.
Pocaitii de diferite culte sunt cei mai enervanti.
Chiar ma gandeam zilele astea ca nu am cum sa nu respect pocaitii, pentru ca a te abate de la ortodoxism in orice masura, fara a deveni ateu sau agnostic, nu marcheaza altceva decat o intelegere a scripturii bazata pe propriul studiu.
De ce ii consideri tu enervanti?
Pentru ca au idei fixe si nu accepta nimic in afara de rahatul ala de carte cu povestiri evreiesti.
Ar trebui studiata istoria omenirii, a religiilor si lasata in pace cea a evreilor. Evreii doar au plagiat alte religii mai avansate.
Dar n-ai cu cine.
Noi cred că folosim termenul de "pocăit" in mod diferit...
Cand ai dubii poti sa consulti un Dex.
Scrie pe undeva adept al unei secte crestine.
Deci i-ai numit "evrei" pe pocaiti doar de dragul de-i insulta?
Nu are nicio legatura.Ori esti prost ori nu intelegi ce citesti.
-
anonim_4396 întreabă:
13 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
