Grims, te rog sa observi ca Domnul l-a iertat pe talharul care s-a pocait. Dar nu era un singur talhar, erau doi. Pe talharul din stanga nu l-a iertat, fiindca acela nu s-a pocait, ci a continuat sa il maimutareasca pe Dumnezeu pana ce moartea l-a incremenit.
Prin urmare, Dumnezeu, fiind bun, ii iarta pe toti oamenii care se caiesc sincer. Dar, fiind drept, nu-i iarta pe cei care nu se caiesc.
Pe urma, tu imi face impresia ca socotesti cainta ca un fel de targ, ca rezultat al unui calcul, de tip "pacatuiesc pana la atitia ani, pe urma am sa ma caiesc si ma impac cu Dumnezeu". Aceasta nu este o cainta sincera si nu uita ca Dumnezeu cunoste inimile, in care citeste direct.
In sfarsit, daca tot analizam chestia cu cei doi talhari, sa vedem ce inseamna, mai exact "la iertat pe talharul din dreapta". Vedem ca Domnul nostru a actionat in cu totul altfel in cazul femeii usuratice decat in cazul talharului din dreapta. De iertat, i-a iertat pe amandoi. Dar numai in primul caz a scutit-o pe femeie de a fi ucisa cu pietre, fiindca aceasta era o condamnare nedreapta, in care judecatori erau chiar complicii ei. Dimpotriva, talharul din dreapta, desi primeste promisiunea raiului, o sfarseste pe cruce. Desigur ca Isus putea sa cheme legiunile de ingeri sa il dea jos de acolo, dar nu a facut-o. Acest lucru ne arata ca, chiar si atunci cand Dumnezeu ne iarta pacatele, ramane de facut o plata; plata consecintei lor pe acest pamant.
Acuma, eu sper ca toate astea te ajuta sa intelegi mai bine balanta perfecta intre bunatatea lui Dumnezeu si justitia lui Dumnezeu. Pe de alta parte, daca tu ai sa continui sa crezi sincer ca toti preotii sunt niste idioti care, studiind sistematic o viata nu au inteles ceea ce tu ai inteles frunzarind, asta nu te va ajuta prea mult. Inaintarea omului spre Dumnezeu e un urcus spiritual, intocmai asemenea unui urcus pe un munte. Atitudinea "salvamontistii sunt idioti, cei care au mai urcat inaintea mea sunt cretini, iar ghidurile montante sunt minciuni nu e de natura sa te ajute sa ajungi acolo.
Iti spun toate astea plecand de la presupozitia ca tu vrei sa ajungi acolo, ca vrei sa urci. Daca, de fapt, tu nu vrei, atunci e cu totul alta situatie.