Pai...daca poate sa o faca nu e atotputernic pentru ca nu va putea sa o ridice.
Si daca o face si o ridica tot nu e atotputernic pentru ca nu a putut sa faca o piatra asa de mare incat sa nu o poata ridica.
Deci nu e atotputernic.
Permite-mi să traduc intrebarea:
,, Poate Dumnezeu, care e omnipotent, să nu poată?"
E un nonsens.
Intrebarea este practic un sofism și e veche de când lumea. Reprezintă un raționament corect din p.d.v. formal dar fundamental greșit din p.d.v. al conținutului.
Omnipotența lui Dumnezeu nu e limitată de faptul că,, nu poate" face ceva absurd din p.d.v. logic.
Deci, la o intrebare "neserioasa" tu te astepti la un raspuns serios, bine argumentat. E corect?
La o intrebare gresita, nu exista raspunsuri. E ca si cum ai intreba: "De ce e cerul verde?", cind de fapt el e albastru. Intrebarea e gresita, si nu poti da raspuns la ea, poti doar sa o rectifici, raspunzind ca cerul e albastru.
Dar, ca sa iti dau si un raspuns, iata, dupa Search Google:
"În contextul întrebării, dacă Dumnezeu este definit ca fiind „o fiinţă care poate crea şi ridica orice piatră" (caracteristici pe care se pare că ar trebui să le aibă o fiinţă atotputernică), atunci întrebarea are mari probleme.
Dacă Dumnezeu este definit în felul arătat cu un rând mai sus, atunci întrebarea capătă forma „Poate „o ființă care poate crea și ridica orice piatră" să facă o piatră atât de grea încât să nu o poată ridica ea însăși?" Cu alte cuvinte, piatra din întrebare este o „piatră" pe care nu o poate ridica „o fiinţă care poate ridica orice piatră". Și aici se pare că avem probleme cu termenul „piatră"! Pentru că „o piatră pe care nu o poate ridica o fiinţă care poate ridica orice piatră" nu este de fel o „piatră", ci un non-sens. Cu siguranţă că o fiinţă atotputernică poate crea și ridica orice piatră, însă „piatra" despre care ne vorbesc cei care pun întrebarea, nu este o piatră, ci un non-sens – cu alte cuvinte: ceea ce ei spun, nu înseamnă nimic. Faptul că un grup oarecare de oameni emite unele cuvinte puse laolaltă și care nu înseamnă nimic – nu poate fi nici măcar o propoziţie cu sens. Cum ar putea atunci ca „ceea ce nu înseamnă nimic" să fie tocmai un argument împotriva existenei atotputerniciei lui Dumnezeu?"
Dumnezeu nu se joaca de-a 'Cartea Recordurilor'. Nu face lucruri ca sa isi incerce fortele. Tot ceea ce face are un rost. Raspuns: nu, nu ar face vreo piatra atat de mare incat sa nu o poata ridica; pentru ca la El totul este posibil.
Chiar si tu ai puta ridica piatra aia atat de mare! chiar daca nu ai forta! iti trebuie doar credinta! Cum Spune Fiul omului Hristosu, si munti se pot muta in oceane (ceva de genu). daca crezi cu toata inima in cea ce faci! Orce e posibil daca ai credinta! dar nu trebuie sa te indoiesti nici macar o cplipa nici macar in adancul sufletului tau! Dar asta e foarte greu in ziua de azii, cu toata stiinta care ne da doar raspunsuri inutile in viata omului! si toate persoanele care barfesc...nu se mai intalnesc persoane care cred ceva cu adevarat!
Am tot văzut întrebarea asta și cred că este scoasă din vreo carte de religie sau de ateism.
Găina face ouă și D-zeu face pietre.
Ouăle se mănâncă, pietrele nu, superioritate Găină // găina este utilă, Dumnezeu inutil.
Dumnezeu ridică pietre, paralelă Dumnezeu -escavator și D-zeu macara.
Concluzie macarale utile D-zeu inutil.
Nu am răspuns la întrebare
dar am probat inutilitatea lui D-zeu.
http://tomisthecat.wordpress.com/......ta-ridica/
http://www.scientia.ro/......ata-ridica
http://mihaisarbu.wordpress.com/......ta-ridica/
PAGINI APOLOGETICE CATOLICE
EXSURGE, DOMINE, ET JUDICA CAUSAM TUAM
Poate crea Dumnezeu o piatra atat de mare incat sa nu o poata ridica?
Evident nu. Daca ar putea prin asta ar contrazice propria omnipotenta. Cu toate acestea pentru multa lume acest sofism pare sa ridice o problema serioasa pentru omnipotenta divina: daca Dumnezeu poate crea o piatra atat de mare incat sa nu o poata ridica atunci puterea Sa e limitata de piatra respectiva, iar daca nu poate crea asa ceva atunci exista ceva ce nu poate face, deci nu este omnipotent. Este acesta un argument valid impotriva omnipotentei divine? Evident, nu. Dar, din pacate, cei care folosesc acest argument nu se opresc sa reflecteze mai profund asupra chestiunii. M-am gandit sa discut aceasta dilema intr-un post ca sa subliniez cateva confuzii legate de reflectia filosofica asupra atributelor divine. De fapt, este vorba de confuzii legate de lipsa unei reflectii serioase asupra atributelor divine.
Prima confuzie, si cea mai putin importanta dupa parerea mea, se naste din neatentia cu care se foloseste limbajul. Din pacate limbajul poate de multe ori sa ne limiteze gandirea, prin faptul ca circumscrie intr-o masura directiile unei reflectii. Alteori ne poate face sa cadem in capcane nebanuite, ca si in cazul acesta. De aceea este important sa ne oprim si sa examinam mai de aproape argumentele cu care avem de-a face. Voi incerca sa arat in ce consta aceasta confuzie nascuta din limbaj cu cateva exemple.
Sa presupunem ca avem de-a face cu un aliment, care ca orice aliment normal, este alterabil: o felie de paine. Fata de o felie de paine care nu este alterabila (presupunand ca asa ceva poate exista) aceasta are ceva in plus: capacitatea de a se altera. Inseamna asta ca felia inalterabila are o lipsa fata de cea alterabila? Potrivit felului in care m-am exprimat asa s-ar parea, dar sa nu ne lasam inselati de limbaj. In realitate felia alterabila are ceva in minus fata de cealalta: incapacitatea de a se mentine pe sine insasi in aceeasi stare. Capacitatea de a se altera nu e ceva in plus ci in minus.
In mod analog, dupa glorificare in Ceruri nu vom mai avea capacitatea de a pacatui. Cine este, deci, superior: un pacatos care are capacitatea de a pacatui sau o persoana glorificata, care si-a pierdut capacitatea de a pacatui. Daca ne lasam pacaliti de limbaj vom spune ca cel care poate pacatui are ceva in plus fata de cel care nu mai poate pacatui. In realitate cel care nu mai poate pacatui este cel care are ceva in plus fata de pacatos. Si anume, libertatea fata de pacat.
In ambele cazuri cel inferior (felia alterabila si pacatosul) au in plus o lipsa. De aceea nu au ceva in plus cu adevarat, desi limbajul pare sa sugereze acest lucru. La fel si cu Dumnezeu si piatra pe care nu o poate ridica. Daca Dumnezeu este omnipotent, adica detine plenitudinea omnipotentei, atunci nu exista nimic pe masura puterii sale. Capacitatea de a crea o piatra ce sa-i limiteze, chipurile, omnipotenta reprezinta un defect si nu o calitate.
Ceea ce ne duce la cealalta confuzie, mai importanta. Dilema nu are sens, pur si simplu si se bazeaza pe o incapcitate ciudata de a pricepe implicatiile infinitului. Omnipotenta inseamna putere infinita. Ceea ce este infinit, prin definitie nu poate intra in raport cu altceva. Numai marimi finite pot fi comparate. Indata ce incercam sa raportam puterea divina la altceva am renuntat la infinitate si nu mai discutam despre omnipotenta.
Poate o ilustratie geometrica va lumina putin chestiunea. Doua segmente de dreapta de marimi definite pot si comparate, iar raportul lor va fi un numar diferit de 0. Dar orice segment de dreapta, de o marime definita, raportat la o linie de marime infinita va avea o lungime egala cu 0. Raportat la infinit orice altceva este redus la nimic, sau, in alti termeni, intre infinit si finit nu exista comparatie.
Cei care propun dilema din titlu ca argument impotriva omnipotentei divine par sa isi inchipuie ca Dumnezeu e un tip ca oricare altul, doar ca are capacitatea de a face orice – si in acest sens e omnipotent. Si in plus stie orice, adica este omniscient. Nimic mai fals. Dumnezeu este infinitatea insasi (adica nu ceva ce e infinit intr-o privinta sau alta, de exemplu ca putere sau in cunoastere), iar mintea noastra aplica aceasta infinitate intr-un domeniu sau altul sub forma omnipotentei, omniscientei, omniprezentei etc. In realitate toate aceste trasaturi sunt una si aceeasi, dar mintea noastra este nevoita sa faca aceste impartiri, in functie de domenii.
Dumnezeu, fiind infinitatea insasi, nu poate fi raportat in nici o privinta la nimic. Indata ce il raportam pe Dumnezeu cu ceva sau cineva intr-o privinta sau alta – de exemplu omnipotenta Sa cu greutatea unei pietre – nu mai vorbim de fiinta infinita, adica despre Dumnezeu.
Deci cei care ridica astfel de non-probleme nu demonstreaza nimic mai mult decat propria ignoranta. Pe de alta parte trebuie sa fim toleranti si intelegatori: aceste chestiuni s-ar putea sa fie prea grele de ridicat pentru unele minti.
http://zacurtici.eu/un-jeb-de-cuie/a-fi-sau-a-nu-fi-atotputernic
http://alexcurbet.wordpress.com/......ta-ridica/
http://www.sfaturiortodoxe.ro/patericul-mirenilor.htm
http://sfintii-imparati.trei.ro/pagini/cugetari_ortodoxe.htm
Când vorbim se presupune că știm ce înseamnă cuvintele folosite.
Ce înseamnă după tine Dumnezeu?
Ciudățenie care face pietre și ridică pietre?
Salut,cred ca am gasit un raspuns la intrebarea aceasta. Dumnezeu a creat
un om, o piatra perfecta, in urma pacatelor a devenit din ce in ce mai grea, omul respectiv, umplut fara de pacate, Dumnezeu nu l-a putut mantui, nu a mai putut sa ridice piatra, deoarece omul nu a mai avut voința.Deci raspunsul este Da, fara sa il faca neatotputernic.
iHateLuckyPersons întreabă: