Daca afirmatiile mele(cele pe care le-ai citat) pot fi combatute inseamna ca ele sunt subiective, dar daca nu pot fi combatute inseamna ca sunt obiective(realiste, logice). Tu ce zici, ce nu-i inregula cu ele?
Cu siguranta cele enumerate de tine ii schimba la om viziunea asupra vietii, el experimenteaza diferit, isi formeaza caracterul diferit, asfel si modul de-a gandi va fi oarecum diferit, iar aici se includ si credintele, dar nu pot intelege despre ce relatie si divinitate vorbesti. Mie imi suna ca si cum ai pleca de la premisa "Dumnezeu exista", sau ca omul crecut in conditii bune, normale, in mod normal, ar trebui sa creada in Dumnezeu. Dar facand abstractie de asta, eu nu pot considera subiectiv acest "exemplu".
Insa intrebarea este: Acele persoane gandesc mai bine sau mai rau, viziunea lor asupra vietii, in general, este mai obiectiva sau mai subiectiva? Si inca una: Acea schimbare a viziunii asupra vietii provocate de acele experimentari(nefericite) a inclinat persoana spre credinta sau necredinta?
Aici putem doar filozofa, nu putem cuprinde un subiect atat de complex. Nici un psiholog foarte bun nu-l poate cuprinde, si el are nelamuriri, si el poate gresi.
Eu cred ca dovezile, argumentele si rezultatele vorbesc. Astea nu inseala, doar daca sunt analizate gresit.
"Iar tu umbli cu turma ateilor" tare asta. nu stiam ca si ateii se strang multi intr-un loc, gen biserica.
Este o mica-mare problema in intrebarea/cerinta ta. Omul cu coloana vertebrala dreapta nu se poate lasa influentat de motive subiective, iar el sa fie constient de asta. Deci, principalele motive ale necredintei(mele) sunt obiective, tot ce este subiectiv ori este secundar(prea putin insemnat), ori eu nu sunt constient de subiectivismul meu...
Obiectiv, impins de dovezi si argumente, nu se poate ajunge la premisa "Dumnezeu exista". In acest caz, cum au ajuns oamenii sa adopte acea premisa daca ea nu este indicata(obiectiv) de realitate? Pentru mine raspunsul este clar, slabicinile.
Uite si o mica argumentare: Omul vrea sa se simta in siguranta, iar pentru asta trebuie sa cunoasca, doar asa se poate apara, doar cunoscand se poate evalua si preveni un pericol, asfel el incearca(este nevoit) sa inteleaga necunoscutul, insa necunoscutul este complicat, pentru a fi patruns el cere timp si capacitate, eperimentare si repetabilitate, informatie multa si precisa. Spre exemplu, noaptea(in cimitir) nu vedem cat avem nevoie, suntem lipsiti de detalii, suntem in necunoscut, "neputinciosi", iar asta pune cu semnul intrebarii siguranta noastra, asfel apare superstitia, care nu exclude nicio varianta de pericol(nici macar pe cele absurde), dand nastere fricii, care la randul ei provoaca vedenii si rationamente gresite. Mai multa experimentare presupune mai multa cunoastere, adica cu cat umblam mai mult noaptea prin cimitir cu atat il cunostem mai bine, superstitiile, povestile horor din imaginatia noastra, dispar, sunt combatute de concret, de experimentare. Necunoscutul este fara acces(imediat), el se speculeaza, el creeaza superstitie, care la randul ei creeaza slabiciuni. Eu sunt convins ca asa au aparut povestile religioase. Necunoscutul, din lipsa de detalii(dovezi), a fost speculat si interpretat in functie de slabiciuni(de ceea ce i-a dictat frica si de ceea ce a fost pe plac omului). Apoi, cu cat se promoveaza mai mult o varianta, cu atat ea devine mai normala si mai probabila(in gandirea omului), la fel cum crestinului i se pare mai normala si probabila varianta biblica decat varianta vedele(si invers e valabil). Crestinii considera absurde unele convingeri hinduse, cum ar fi "vaca sfanta", dar sunt convins ca si hindusii considera absurde unele convingeri crestine(fara generalizare). Sunt doar credinte fara nici-un fel de suport, nu se pot explica, nu se pot intelege, nu se leaga, lipsesc detaliile, mai mult, sunt ireale si ilogice. Siguranta unei convingeri o poate da doar concretul, detaliile. Credinta/convingerea fara un suport real, doveditor, de ce anume este data? Slabiciuni.
Credinciosul stie el ca Dumnezeu a facut, face si drege, dar de unde stie? I-a soptit o pasarica noaptea, i-a raspuns propria persoana dupa ani de insistari in discutii cu peretii, l-au influentat altii cu filozofii inselatoare, i-au spus ce vrea sa auda!?
Eu nu-s ateu. Sic!
Si chestia asta cu ateii sunt nefericiti si plang seara singuri strangandu-se in brate e cam fumata, nu crezi? Exista o statistica, avem cifre, poate fi dovedit stiintific sau e o simpla presupunere pe care crestinii o iau de buna. Luati voi de buna biblia, ce sa mai zicem de alte vise. Voi aveti alta realitate ma. Numai a voastra! )))))))))
"Un om ateu este un om care nu crede în Dumnezeu. Universul nu are legătură cu religia" . un ateu nu crede in nici un zeu. Daca auzi un ateu sa zica ca nu crede in dzeu atucni ala ori e prost facut gramada ori numai ateu nu e. Daca zice unu asa, el de fapt crede in existenta lui dzeu dar nu vrea sa fie "religios", mai ca un agnostic, sau ceva pe langa unu.
Tu ce esti?(ateu, credincios, religios sau...satanist?!)(intreb pentru ca e ''la moda '' cica...
Apropos, ce parere ai despre ''noua moda ''-aceea de a fi emo, gay sau satanist?(am observat ca ''e la moda'' SI aici pe TPU(din INTREBARILE si RASPUNSURILE utilizatorilor am dedus asta!)
Cat despre intrebarea PRECEDENTA...care sunt motivele tale?(sa crezi SAU nu in ceva)?
Consideri ca un ateu(care in concordanta cu explicatiile Dexu-lui inseamna :('' Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. '')
http://dexonline.ro/definitie/ateu
poate crede in existenta Raiului si a Iadului?( respectiv (si) a Diavolului ) -doar in existenta lui Dumnezeu nu?
Cum iti explici acest fapt?
''Omul cu coloana vertebrala dreapta nu se poate lasa influentat de motive subiective, iar el sa fie constient de asta. ''...
'' tot ce este subiectiv ori este secundar(prea putin insemnat), ori eu nu sunt constient de subiectivismul meu''
...
''Si inca ceva!-Considerati ca chestii de GENUL(sau altele ''de gen'') :depresia,lipsa afectivitatii(din partea familiei,societatii etc),ingradirea libertatii personale(de orice gen),stresul,emotivitatea,introvertirea,lipsa elementului ''fericire'' in VIATA (indiferent ce inseamna ''ACEST'' element pentru fiecare dintre noi),lipsa unei ocupatii, petrecerea timpului liber in fata PC-ului in detrimentul petrecerii acestuia (a timpului) cu activitati de alta natura-ETC, ETC, ETC() pot determina o persoana sa isi schimbe VIZIUNEA asupra VIETII?(ma refer EVIDENT la presupusa relatie cu divinitatea, la schimbarea perceptiei asupra -''divinitatii''etc-v-ati prins nu?)''
Consideri ''exemplele'' mentionate de mine mai sus a fi Subiective sau Obiective?
De ce?(si cand pot fi ele considerate intr-un fel sau altul, respectiv Ob sau Sb?)
Tu in ce crezi mai exact?(eliminand ateismul :''Eu nu-s ateu.'' mai raman doar urm. posibilitati: 1.credincios(simplu-just like that!)2.religios(cu o anumita ''dogma'' (indiferent de natura sa... )
3.satanist
sau...
4)o ''combinatie'' intre cele mentionate mai sus(ma intre daca e asa-CE FEL de combinatie? )
Deci ce convingeri ai?
Un om ateu nu crede în nimic ce are legătură cu Dumnezeu. Nu crede în rai şi iad, în diavol etc. Da sunt ateu şi ştiu în ce cred.
Eu cred în prezent. Cred în deșteptăciune. Nu cred în Dumnezeu, dar cred că cu ajutorul lui oamenii pot fii păcăliţi.
Tu cand zici nu crede in dzeu spefici unul anume, una e sa nu crezi in dzeu alta e sa nu crezi in vreun zeu(in categoria asta intra si dzeu)
Motivele care m-au determinat sa fiu ateu!? Simplu, decoperirea lipsei obiectivitati existentiale a lui Dumnezeu.
Determinarea insusiri credintei este subiectivismul, slabiciunea, naivitatea, necunoasterea.
Exista milioane de posibilitati si de "combinatii". Nu totul se imparte in alb si negru. Pana si satanismul e laveyan sau traditional. Deci apropiat de doua prapastii intelectuale. Nu sunt niciuna din cele mentionate mai sus. Convingerile mele sunt proprii si personale.
Daca te duci la biserica, nu inseamna ca esti oaie Asta ar insemna ca si oamenii care se duc la cinema sau la biblioteca, sunt un soi de oi Oaie esti cand te iei dupa altii.
Cred ca fiecare e liber sa faca ce-i place, atata vreme cat nu-i deranjeaza pe altii. Fiecare are drumul lui. Mai bine devii ateu, decat sa crezi doar asa, din superstitie, sau pentru ca asta face toata lumea. Eu-s de parere ca toate religiile sunt bune. Fiecare religie reprezinta un anumit mod de gandire, specific unui anumit popor. Sunt lumi spirituale diferite, nu consider ca una e mai buna ca alta... sau mai adevarata ca alta. Noi suntem cei ce le dam viata. In trecut, exista o bariera intre religii, fiindca oamenilor le era greu sa calatoreasca dintr-o parte a alta a globului. Cand a aparut internetul, granitele au cam disparut. Si de-asta, a aparut intrebarea: care religie e adevarata Cat despre homosexuali, problema e complexa. Unii se nasc asa, unii devin astfel in urma unor traume (violuri etc). Nu trebuie judecati cu superficialitate, mai ales cand nu stii despre ce e vorba. Cat despre emo si satanisti, multi sunt pusti carora li se pare "cool" sa fie astfel. Stii cum sunt adolescentii. Daca vine unul cu un tricou ciudat pe el, se iau toti colegii dupa el, si pe urma ii vezi imbracati la fel, ca-n uniforma
Ce convingeri ''spirituale'' (religioase sau non-religioase) ai?
Eu ma consider crestina, din mai multe motive (imi place ideea de apartenenta, de comunicare, contact cu ceilalti, pe care ti-o ofera biserica). Orice s-ar spune, e nevoie si de asta. E ceva ce te umanizeaza. Sunt deschisa insa si spre alte moduri de gandire.
DeProfundis99 întreabă: